Azi dupa amiaza, micul print a venit val vartej furtunos calare pe vantul de coasta, si a inceput sa ridice tonul la mine in legatura cu lipsa mea de respect pt obiectele mele de fetish de tip carte si alte materiale cu articole de popularizare stiintifica si culturala si poze tiparite pe hartie glossy, (cea clasic tratata cu caolinul descris prima oara de catre dl Francois Xavier d'Entrecolles, calator in China la timpul imparatului Kang Xi), care si azi, la 4 luni dupa ce m-am mutat in noul meu apartament, zac in lazi sau teancuri pe masa si noptiera, in loc sa fie aranjate pe rafturi intr-o ordine anume, fie si doar dupa dimensiune, daca nu si dupa culoare, tematica, sau alfabetica. M-a facut cu ou si cu otet, si pe buna dreptate, in legatura cu faptul ca stiu sa vorbesc aparent ff frumos la nivel teoretic despre importanta mentinerii gentilitatii fata de semeni, insa nu dau vreo dovada practica de a modela si o tinuta corespunzatoare tocmai fata de produsele considerate cele mai semnificative pt mine ale activitatii mainilor si utilajelor omenesti. "Pana si pantofii astia asa zis ultra importanti pt tine ii arunci la intamplare pe hol si pe langa pat !", a exclamat el indignat, iar, pe buna dreptate, transformandu-se o fractiune de secunda in mama.
Eu am inghitit, ce era sa fac, aceasta mustrare educativa bine justificata, mai ales ca azi e ziua nationala a Norvegiei, si eu nu sunt decat un biet musafir inca ratacit si tolerat din politete pe aici, fara stofa reala nici macar de turist, daramite de misionar. Am inghitit ulterior, in pozitie submisiv penitenta, si oferta lui dulce, de care chiar am remarcat ca, desi in general eu nu pot sa sufar bauturile de tip milkshake, mi-era ff pofta si nu stiu daca am sa ma pot considera vreodata saturat, deoarece al lui pare sa aibe un gust exact potrivit afinitatilor mele gustative pt proportia ideala de acru-amar-dulce-sarat. "Cum poti sa fii atat de riguros pretentios fata de altii si atat de delasator fata de tine personal ?", m-a intebat sincer autentic indurerat pt o clipa din cauza mea, exact cum face si tata de n-spe ori fata de deficientele mele.
Fiul meu, parintele meu, mon ami, anima mea...daca as fi raspuns ceva riscand sa intru si intr-o atmosfera de tip agape in timp ce mancam amandoi dupa aia paine taraneasca de tip german cu felii de cascaval norvegian de productie de la o ferma industriala de pe langa fjord-ul "Parohiei"/Sogne, (ca altceva nu mai aveam in frigider), de la eros amestecat cu dragostea de tip pedagogic-filiatic, plus acum si cu sentimente de sorge, nu ar mai fi ramas decat un pas sa imi declar o iubire integral completa fata de el...noroc ca nu m-am gandit sa pun in senvisuri si felii de ardei gras rosu de import spaniol, si i-am oferit doar mere galbene simple si mai apoase, (ca de felii de portocale nu a avut chef), ca altfel, zau, cred ca as fi riscat sa ma inec intr-un prea plin de emotie probabil exagerata si, de altfel total nerecomandabila ca timing in planul vietii mele de acum...de altfel nici al vietii lui, pt ca in curand, prea curand, va trebui sa inceapa sa se pregateasca sa plece la colegiu tocmai in America...
In legatura cu fondul problemei, are, desigur, dreptate, pt ca eu personal sunt in mod real nesimtit fata de diverse obiecte, fie si ele cu valoare de fetish, si in general delasator. In legatura cu maniera, nu are, pt ca nu de mine este vorba, furia lui fiind total deplasata de la suparari/tristeti legate de anxietati naturale proprii. Si eu, la varsta lui, aveam inca acest fel de suparari/anxietati reziduale re "destinul" inevitabil tot gay, (desi nu intotdeauna neaparat real interesant prea dramatic[NC-17] sau tragic), insa nu ma pricepeam asa de bine ca el, care a beneficiat de o educatie mai moderna decat mine, la descrisul lor in cuvinte, asa ca nici macar nu am putut trece la metoda deplasarii lor asupra vreunei alte persoane sau situatii, doar le-am pus de o parte intr-un buzunar oarecare, (habar nu am daca de la piept, de la spate, sau de la sold, sau unul mai interior sau mai exterior, pur si simplu le-am indesat undeva unde mi-o fi venit la indemana pe atuncea), etichetandu-le, si catalogandu-le pt recunostere ulterioara.
16 kommentarer:
Sunt complet dezamagita. Cum sa plece micul print tocmai acum, cand totul devine atat de frumos, cu miros de primavara in suflet? Iti va face inima zdrente. :((
Eu sunt resemnat, si totodata si oarecum obisnuit cu asa ceva, deoarece am impresia ca asta e efectiv "povestea vietii mele". Dupa cum si asa nu am avut prea multi prieteni si iubiti in viata mea, (desi, desigur, raman in continuare deschis si optimist pt eventuale viitoare oportunitati), ba trebuie sa plec eu cu diferite sarcini de serviciu, (ba de la mama, ba de la diversi sefi, ba impuse chiar si de mine insumi fata de mine insumi in situatii de independenta de decizie mai mare), tocmai cand voiam sa ma joc si eu linistit cu cineva simpatic, ba pleaca altii de langa mine, si ei fiecare cu treburile si preocuparile lor, tocmai cand ne jucam mai frumos...si asta cam de cand aveam 8 ani, nu de curand.
Dezordinea are un ce agresiv pentru persoanele foarte ordonate.Micul print(exista cartea cu acelasi nume de Serban Foarta,legata de cadou cu funda)a reactionat la aceasta agresiune cu ostilitate.Interesanta diferenta (vezi Gore Vidal, Orasul si stalpul)vesela as spune pentru ceeace ar trebui sa fie afinitate de perceptie(sau reprezentare?).Bine ca nu joci jocuri video de sorginte CS poarta.
Toti trecem in viata prin asemenea momente, in care, cu voia sau fara voia noastra,trebuie sa o luam pe alt drum si de fiecare data este la fel de dureros. Cei care pleaca iau cu ei o bucatica din sufletul nostru...
Eu sunt total OK si de acord cu daruit bucatele de suflet cuiva care pleaca ca amintire, (daca doreste, desigur), sau de lasat bucatele de suflet pe undeva pe unde ai trecut, (daca ti-a placut locul respectiv). Exista si un cantec de ex, numit "I left my heart in San Francisco".
http://www.youtube.com/watch?v=Kee9xdQbQ4s
Sorry, nu am inteles nimic din acest comentariu.
Taie tot.Era comentariul pentru cronica japoneza.
Vrei sa zici ca doresti sa sterg in mod formal comentariul tau, sau doresti doar sa il ignor pt ca nu era pertinent acestui post sau acestui blog, (nu stiu ce e cronica japoneza) ? (Ma simt nevoit sa intreb pt ca unii comentatori chiar pot dori sa li se stearga comentariile, si habar nu am daca au posibilitatea tehnica sa o faca chiar ei, si cred ca e important de clarificat.)
comentariul poate fi realmente desfiintat,raman pe faza la insemnarile care imi amintesc pasaje din cartile subliniate .Cronica japoneza este un fel de triaj a la Nicolas Bouvier
Hai, ca m-ai motivat sa dau Google sa aflu cine este sau a fost Nicolas Bouvier, ca desigur ca numele de familie identic cu cel de domnisoara a d-nei Jacqueline Kennedy Onassis m-a motivat mai mult decat m-ar fi motivat numelei Foarta ! Am aflat ca dl Nicolas Bouvier a fost un scriitor elvetian francofon dintr-o familie de langa Geneva probabil fara nici o legatura cu familia d-lui Michel Bouvier, artizan de birouri din Franta napoleonica, imigrant ulterior, dupa infrangerea lui Bonaparte, in SUA, din care descinde tatal d-nei Jacqueline Lee Kennedy Onassis nee Bouvier. Dl Nicolas Bouvier a fost un scriitor caruia i-a placut sa calatoreasca in Asia si sa scrie si sa faca fotografii despre aceste calatorii.
Eu am avut o perioada in care am citit eseuri de calatorie, (dupa ce ma lasasem total de fictiune, o terminasem si cu biografiile, dupa ce am citit vreo 2 despre Printesa Diana, si inainte sa reincep mai serios diverse politiste, si desigur inainte de a ma lasa de citit carti de tot), desi nu prea multe, si acum chiar regret ca nu am citit cartile de calatorie ale d-lui Paul Theroux, sau ale d-lui Pico Iyer, (desi chiar am tinut in mana unele carti scrise de acesti autori chiar retinandu-le numele lor, nu numai coperta cartilor respective...ceea ce pt mine reprezinta un nivel de apreciere deosebita), insa mi-au placut extraordinar de mult cartile d-lui Bill Bryson, cateva carti ale unor jurnalisti americani calatori si rezidenti o perioada in Europa, (unul in Franta si unul in Italia), si o carte a unui italian in America, (cu titlul Un italian in America), scrisa de dl Beppe Severgnini. (Nu stiu daca sa incadrez cartile d-lui Peter Mayle despre regiunea Provence la eseuri de calatorie sau la fictiune, insa mi-au placut si alea.) Am mai citit ocazional eseuri de calatorie din diverse reviste culturale, dar din ce in ce mai rar, si chiar am si un blog despre calatorii in blogroll, si ma simt vinovat ca nu am mai citit cam de mult ce scrie si pe el.
Cred ca scrierile d-lui Nicolas Bouvier pot fi interesante pt pasionatii de calatorii din trecut, posibil interesante la nivel istoric, prin anumite amanunte de logistica de calatorie posibil mai insolite, fiind vorba in general de de un vest european ramas cam singur si pe jos in Pakistan-Afghanistan in anii 50, (prietenul lui cu care plecase in mod initial intrepid prin Turcia si Iran abandonandu-l pe undeva pe acolo din motive neclare), in plus fotografia dansului nu mi se pare deosebit de sexy, nici deosebit de atragatoare prin ceva poate amical anume, (la mine conteaza cum arata si autorul).
Pacat ca eu personal nu am fost interesat niciodata in mod real de citit carti de calatorie atat de vechi, (desi am avut o data in mana cartea Black Lamb and Grey Falcon, despre regiunea fostei Iugoslavii scrisa de Dame Rebecca West, publicata in 1941, si chiar imi pare rau ca nu am citit-o atunci, cred ca ar fi fost interesant de citit, mai ales ca abia se terminase razboiul din Iugoslavia si chiar am vrut sa citesc acea carte la acea vreme).
Abia acum ma invrednicesc de raspuns pentru ca intre timp am studiat diferite fizionomii de scriitori de jurnale de calatorie si asa am ajuns la calatoria in Hymalaia de Marius Chivu.Deocamdata am citit fotografiile adica am privit numeroasele animale care sunt rau tratate si duc povara unor ambitii omenesti.
De unde reiese ca animalele sunt rau tratate in zona muntilor Himalaya ? Dusul poverilor nu este neaparat un chin in sine si face parte din indatoririle de serviciu obisnuite ale mai multor animale domestice.
Desigur, daca reiese ca stapanii acelor animale se comporta neetic fata de de ele, le infometeaza sau le pedepsesc fara rost, atunci, da, se poate vorbi despre maltratare.
Habar nu am despre istoria relatiei dintre oameni si animalelele lor domestice din acea zona a lumii, si nici nu sunt in mod special interesat sa aflu despre ea, nici sa citesc in general eseuri de calatorie in clipa asta., nici macar in reviste sau bloguri de calatorie, daramite in carti
Saptamana asta, datorita concursului Eurovision + a altor chestii din real life, am fost mai curios-interesat sa citesc diverse chestii legate de relatia dintre oameni si muzica, plus, cu ocazia asta, mi-a fost in general cam dor de dl Iosif Sava, care, desi din pacate era chel, avea o voce pe care eu o tin minte ca fiind deosebit de sexy + un aer in general binevoitor, (lucruri de baza destul de importante pt educatorii profesionisti, dupa parerea mea), si o maniera generala care mie mi-a placut ff mult la vremea aceea cand inca aparea la TV.
Desi probabil suna a superstitie, si probabil ca si e o superstitie, chiar cred ca e posibil ca daca nu ar fi fost chel dl Iosif Sava ar fi avut o cariera in domeniul de infotainment cu mai putine dureri de cap, deoarece nu avusese cum sa beneficieze de pilele pe care le-ar fi avut cineva ca dl Yul Brynner, de exemplu, si nici nu indeplinea roluri legate de law enforcement, (care automat dau cuiva prestanta), ca dl Telly Savalas, (interpretul personajului Kojak), ci doar de simplu educator de public larg.
P.S. Sentimentul meu personal de dor fata de dl Iosif Sava a fost insotit in general de ganduri bune, si de recunostinta, NU de emotii de suparare, (tristete), sau teama...scriu asta just in case ca citeste pe aici vreunul din urmasii d-lui Iosif Sava, ca sa nu se sperie sau intristeze cumva, bazat pe alte posibile superstitii, ca sufletul dansului ar putea fi cumva nelinistit sau nemultumit in aceasta saptamana.
chiar ma gandeam astazi ca actionez ca-n Bach in muncile felurite cand ar trebui sa reactionez in maniera mozartiana.dl Iosif Sava avea inimitabila voce a celor cu ureche muzicala.era pasionat de muzica dar nu ma convingea de sublimul unor cantate.eu audiam Monica Lovinescu pe vremea aceea.Saptamana asta m-am gandit la numerosi chei pe care-i cunosc,toti sunt simetrici dpdv al unui ax.as vrea sa-mi amintesc un chel asimetric.Stii vreunul?Sa nu fie Tel Quel!
1. eu de la dl Iosif Sava cred ca am retinut mai mult maniera si metoda de a vorbi despre istoria muzicii in mod critic pertinent momentului istoric respectiv, adica prezenta opinia oamenilor de pe vremea aia despre piesa aia respectiva, ceea ce pt mine era, la varsta copilariei si adolescentei timpurii, imediat dupa 1989, un mod total nou de a privi istoria, adica nu din perspectiva prezentului, cum era prezentata la scoala; mai intrezarisem parca ideea asta in cateva carti, dar nu o vazusem niciodata confirmata si promovata asa clar in mass-media;
2. la noi in casa, inainte de 1989, era preferata Vocea Americii, nu Europa Libera, care mi se parea clar corupta/distorsionata de un bias politic neplacut restrans (habar nu am de unde stiam asta la 6-8 ani, pur si simplu stiam ca una era propaganda anti-sistem totalitar in sens politic mai larg, si alta era propaganda cu bias politic inteles in sens mai restrans); in general de la Vocea Americii nu tin minte programe de istoria muzicii dincolo de istoria sec XX, ceea ce pt mine era total OK, pt ca eu si asa preferam critica de filme si stiri internationale privite din perspectiva politicii externe SUA, si nu aveam nici o afinitate deosebita pt muzica clasica; (nici acum nu am, singurul care imi e mie personal inteligibil din prima si totodata de ajuns fiind tocmai WA Mozart);
3. nu inteleg ce inseamna un chel simetric sau asimetric, deci nu pot sa raspund la intrebare, eu personal nici nu cred ca retin prea usor alte persoane cu chelie decat cei deja mentionati mai sus, pe care ii stiam din prima, pt ca in general imi displac oamenii cu chelie, si nu pot sa fiu atent cine sunt, ce zic, sau ce fac, sau cum ii cheama, ca sa pot sa-i retin...ah, Bruce Willis mai recent..efectiv mi se strange inima cand il vad, nu pot sa suport prea bine sa-l vad in halul asta.
PS Cred ca am preferat in general politica externa SUA politicilor externe ale altor state pt ca a fost in general o politica externa deosebit de coerenta de la dl Woodrow Wilson incoace, cu perioade clare de protectionism vs deschidere in functie de administratie, plus prezentata si implementata cu niste metode cat se poate de inteligibile si la nivel de scolar obisnuit, ailalti mi s-au parut intotdeauna ciudati, plus eu am fost un elev mai mediocru la scoala, si habar nu am despre istoria universala, istoria Europei in particular mi s-a parut efectiv insurmontabila de inteles sau retinut
Send en kommentar