Ma simt extenuat dupa o zi de lucru in care nu am facut absolut nimic in afara de o singura conversatie cu un client cam tare de ureche care incerca sa obtina servicii de phone sex satisfacatoare in timp ce mai si conducea un vehicol oarecare, drept care mi-am facut cateva probleme etice in legatura cu ritmul si tonul in care trebuia sa ii vorbesc astfel incat sa minimizez riscul fata de publicul general. Nu am gasit vreo procedura anume mentionata ca posibil recomandabila in cazuri de acest fel in manualele de linii directoare de la compania 2 pt care lucrez, si va fi probabil o problema pe care o voi ridica la viitoarea sedinta departamentala de planificare a reorganizarii si optimizarii continue a activitatilor acestei companii. Sper ca se va crea un comitet de lucru special pentru probleme etice profesionale si in aceasta companie deoarece am auzit ca exista niste linii directoare in acest sens in lucru la nivel de UE, insa nu stiu sigur despre aplicabilitatea lor pt companiile aflate pe teritorii non-UE cu o clientela internationala. Cred ca va trebui sa se ceara ajutorul juristului companiei, desi am impresia ca este plecat pe teremen lung intr-o tara in curs de dezvoltare unde probabil ca ajuta, in mod caracteristic altruist si profesionist norvegian de tip "homo universalis", la scrierea unei noi constitutii pt acel stat.
Deoarece nu mai doresc sa ma ingrijorez despre binele public in mod posibil nejustificat si totodata stressant, (desi, dupa parerea mea, toti profesionistii din industria porno ar trebui sa ia sub consideratie semnarea unui juramant deontologic si creearea unei organizatii de tip sindical international care, in afara activitatii tipic sindicale, ar trebui sa organizeze si o serie de conferinte in vederea dezvoltarii unei standardizari profesionale mai adecvate, inclusiv crearea unor programe acreditate de pregatire cu examen de diploma scris si oral obligatoriu pt capatarea unei licente de lucrator in industria porno pe diferite specialitati, TOCMAI ca sa nu mai existe aceasta povara de griji personale in cazuri de posibile dileme etice profesionale in legatura cu care, in mod surprinzator, nu exista inca un manual specific cu linii directoare in compania mea nr 2), prefer sa incep sa ma gandesc in schimb despre cartile de literatura beletristica in lb romana pe care mi le pot aminti ca le-am citit.
Din prima, pot zice ca eu tin minte povestirile d-lui Emil Garleanu, care mie personal mi-au placut ff mult. Apoi, tin minte la fel de bine nuvelele grafice in versuri Cartea cu Apolodor, si A doua carte cu Apolodor, de dl Gellu Naum, care si ele mi-au placut ff mult, si le consider precursoare pt literatura grafica romana moderna, care a devansat de fapt cu vreo 20 de ani istoria literaturii grafice universale moderne al carui debut este datat in mod surprinzator in 1978, pe cand prima carte a d-lui Naum cu ilustratii de dl Jules Perahim a fost publicata in 1959, si a doua in 1964...un alt exemplu de intaietate furata istoriei poporului roman...ce sa mai zic de inventatorul stiloului sau al insulinei...pacat ca dl Patapievici nu avea decat 2 ani in 1959, pt ca daca conducea dansul Institutul Cultural Roman la acea vreme, dupa cum cred ca ar fi de acord chiar insusi scriitorul profesionist publicat de origine romana de relativ larg interes regional european Mircea Cartarescu, precis ca altfel ar fi fost scrisa istoria literaturii grafice universale.
Eu il mai tin minte si pe dl Liviu Rebreanu, despre care ii povesteam intr-o zi blogger-ului Andreea Iulia Toma, careia am impresia ca ii face mai mare placere sa citeasca si sa recenzeze carti decat sa activeze ca jurist in Romania, (si probabil ca si pe buna dreptate), ca il consider unul din cei mai subapreciati scriitori ai literaturii romane. Mi-au placut si povestirile d-lui Ion Creanga si povestile d-lui Petre Ispirescu. Dintre poeti l-am apreciat intotdeauna pe dl George Cosbuc si am aflat recent cu placuta surprindere ca a fost si un rafinat traducator in lb romana al Divinei Comedii de Dante Alighieri. Mie personal poetul M Eminescu mi se pare inegal, NU dl Rebreanu, cum am citit pe undeva ca l-ar fi etichetat dl G Calinescu. Pe poetul Nichita Stanescu il consider competent de a scrie poezii despre indragostirea erotica si dragostea erotica, iar pe poetul Tudor Arghezi despre iubire. Dl Calistrat Hogas mi s-a parut cu adevarat admirabil la genul travel essay, si imi pare BINE ca dl Liviu Rebreanu a reusit sa convinga Societatea Scriitorilor Romani sa ii acorde intaiul sau premiu in mod postum, dupa ce Academia Romana ii refuzase, din motive obscure, premiul "Adamachi" cat fusese inca in viata.
Dl Ion Luca Caragiale mi s-a parut superior empatic fata de sufletul poporului roman care i-a adoptat cu ospitalitate bunicul de origine greaca. L-a numit odata, intr-un anumit context, suflet "ofensat". Eu sincer cred ca a avut dreptate si intr-un sens mai larg, si inca are, deoarece, dupa parerea mea personala, (dintr-o perspectiva deosebit de ingusta), mie mi s-a parut inevitabil ca dupa 1989, acest suflet, despovarat de abuzurile secolului XX, sa nu inceapa sa incerce cumva sa isi "refaca" istoria sufletului de la inceput, din nou, din secolul XIX incoace, nereusind intr-o prima instanta inca prea vulnerabila pt o autocritica reala, decat sa recreeze ofensele intiale in mod repetitiv. Deoarece eu inca am speranta ca sufletul Romaniei este inca tanar, de nivel adolescent de 13-14 ani, eu NU cred ca este inevitabil o problema care este deja cronica sau care se va croniciza. NU vad totodata ofensa ca fiind de acel nivel de severitate care ar crea factori de risc suplimentari. NU vad, mai ales, defect structural de vulnerabilitate pre-existent. Vad doar naravuri cam proaste, si poate o usoara intarziere in plan moral. NU e mare lucru, si, chiar daca ar fi si mai grav, tot s-ar ameliora cu timpul. E, desigur vorba de mai multe generatii, si de nevoia de pace pt aprox inca minim 100 de ani. Daca populatia rezidenta pe teritoriul Romaniei va avea iar noroc si va fi pace in acel colt din sud-estul Europei pt inca vreo 3 generatii, va fi, prezic, si acolo, si pt acel suflet, OK. 100 de ani trec ff repede daca e pace. Numai anii de razboi par fara sfarsit...desi stiu ca un adolescent adevarat nu va avea niciodata atata rabdare.
Sufletele celor nementionati de mine in acest paragraf NU trebuie sa se simta ofensate. NU am veleitati de istoric literar, mai ales ca am aflat ca nr lor e neobisnuit de mare atat in Romania cat si in Norvegia, deci piata muncii pt o asemenea inclinatie este destul de saturata, si eu personal nu consider ca am nimic nou de zis in afara de rugamintea sincera de a il scoate pe Cioran din curricula de literatura romana din scolile publice. Daca Eliade mai e negociabil posibil pt lecturi facultative, din cauza posibilului factor de exoticitate posibil atractiv bazat pe calatoriile in India, in legatura cu Cioran, desi nu am citit un rand din ce am scris, insa am citit destule de oameni care au citit ce a scris ca sa imi formulez opinia, NU am ce sau pentru ce negocia. Trebuie scos si lasat sa zaca in librarii si anticariate, ca sa supravietuiasca sau nu cf merite proprii, si cf abilitati promo din partea factorilor privati posibil interesati de a-l promova pt vanzare la publicul larg in continuare, dar NU in SCOLI. Basta !
Ingen kommentarer:
Send en kommentar