Tocmai mi-am dat seama ca mie, cand aud cuvantul "life", primul lucru care imi vine in minte este o sentinta juridica de condamnare legala la inchisoare pe viata ! As fi preferat sa imi vina in minte revista Life, sau chiar orele de biologie de la scoala, dar, zau nu stiu de ce ma gandesc in primul rand la inchisori ! Eu nu am fost arestat decat o sigura data, pe vremea cand inca nu se abrogase art 200, nu a fost ceva nici pe departe grav sau legat de vreo posibila sentinta cu condamnare la inchisoare reala, nu am vizitat in interior niciodata vreo inchisoare adevarata functionala in prezent, si nici macar pe cele transformate in muzeu nu le-am vizitat in persoana decat pe dinafara. Insa m-am gandit de cateva ori, asa, de just in case, probabil la nivel de fantezii izvorate din cititul romanului despre Contele de Monte Cristo, cum mi-as petrece eu personal timpul, daca ar trebui sa mi-l petrec pt restul vietii mele intr-o inchisoare.
Cred ca problema cea mai dificila la inceput ar fi lasatul de fumat, si asta probabil ca m-ar preocupa la nivel de distress acut real cateva luni bune, si chiar probabil as fi la risc de dezvoltat depresie majora o vreme, desi as avea grija din prima sa il rog pe medicul inchisorii sa vada daca ar fi indicat sa imi prescrie Zyban...asta, desigur, daca as fi intr-o inchisoare in care este accesibil un medic de inchisoare si ar fi accesibil si acest medicament. Pe urma, presupunand ca m-am lasat de fumat, si mi-au trecut cat de cat si simptomele mai neplacute de withdrawal, ar trebui sa incep sa imi planific ce sa fac cu restul timpului.
Eu personal, cred ca as incerca sa ma informez daca exista activitati social-culturale in acea inchisoare la care as putea fi interesat sa particip. De exemplu, cred ca mi-ar place sa particip la cursuri de creative writing de invatat sa scriu poezii, pt ca asta ar fi cel mai greu posibil subiect scolar pt mine, si precis ca mi-ar ocupa o groaza de timp. De asemenea, as incerca sa particip si la cateva cursuri de desen si pictura, deoarece nici la asa ceva nu am nici cel mai mic talent sau experienta...nu stiu daca as indrazni sa ma bag si la ceramica, iar sculptura presupun ca nu e voie, deoarece practicarea acestui gen de arta necesita probabil utilizarea unor instrumente taioase si/sau contondente de obicei interzise in inchisori.
Daca e vorba de activitati educative, eu as incerca sa vad care e oferta de cursuri accesibile mie in acea inchisoare, si cred ca as face lobby, cu ajutorul preotului inchisorii, pt introducerea unor cursuri de istoria artei. Daca am reusi sa il invitam si pe dl Andrew Graham-Dixon de la BBC sa ne tina niste conferinte de istoria artei la nivel caritabil in inchisoarea noastra, cred ca intr-adevar as putea sa decedez multumit la sfarsitul indeplinirii sentintei mele ca mi-am indeplinit chiar cu prisosinta toate posibilele mele indatoriri fata de societate si nu mi-am pierdut timpul chiar total degeaba de-a lungul vietii mele adulte.
Nu stiu daca e bine ca puscariasii sa aiba acces la Internet, fie el si restrans si supravegheat, pt participarea la anumite cursuri educative. Cred ca este mai utila participarea in ore de educatie reala, tinute asa la nivel de clasa. Presupun ca posibilitatea de a continua socializarea cu alti semeni este preferabila, si nu este bine sa fie incurajata izolarea, decat in cazuri restranse in care ar fi indicat sa se impuna cuiva asa ceva.
Nu stiu daca ar fi bine la un moment dat sa ma bag in activitati de voluntariat, de ex. de ajutat sa invat pe alti puscariasi sa scrie si sa citeasca, de dat idei unor alti puscariasi cum sa scrie scrisori de dragoste catre persoane dragi, de activat politic in vreun grup de reprezentanti ai puscariasilor, etc. Cred ca, in mod real eu neavand talent educativ, ar exista risc sa ma stressez f usor, sa ma enervez, si sa actionez in mod neetic, creand consecinte posibil neplacute in jurul meu in randul elevilor sau clientilor mei. Mai bine astept pana ajung la o varsta mai matura pt a ma apuca de asa ceva, poate dupa 55 de ani incolo.
Stiu ca si activitatile de educatie fizica sunt importante pt mentinerea unei sanatati adecvate, si chiar m-as forta sa particip la anumite activitati de acest gen, desi preferabil la nivel individual, nu de echipa, pt ca in general, de cate ori a fost vorba de jocuri pe echipe, eu i-am incurcat pe toti in real life...dar nu stiu ce sporturi individuale ar putea fi accesibile la nivel de inchisoare. Eu as recomanda inotul, desi inteleg ca poate fi deosebit de costisitor pt un stat sa introduca piscine in institutele lui corectionale, plus destui angajati corectionali care sa supravegheze acest fel de activitati, cate unul la fiecare cap de culoar, plus cel putin 4 pe laturile bazinului, ca nu cumva sa pateasca cineva ceva...nu mai vorbesc de dusuri si vestiare. Intr-adevar, poate fi realist ff greu de optimizat institutele corectionale, in privinta unei oferte de activitati sportive cat mai variate.
Daca ar exista si posibilitatea de participat la activitati de munca, eu chiar mi-as dori sa invat noi meserii, de ex mie mi-ar place sa invat sa manufacturez incaltaminte...insa s-ar pune iar problema uneltelor posibil periculoase. Nu cred ca mi-ar place gradinaritul...pur si simplu nu o am cu pamantul si plantele, mi se pare o munca complicata si migaloasa pt care eu nu am nici un fel de inclinatie sau afinitate personala. Oare ce meserii noi as putea eu fi oare interesat sa invat, ca sa nu fiu tot de nivel functionar chiar asa toata viata, daca tot as avea posibile oportunitati deschise intr-o inchisoare corectionala, la nivel de posibil program reabilitativ, pt asa ceva ? Poate as putea invata proiectatul de planuri arhitecturale...asta chiar mi-ar lua ani si ani de efort si de studiu deosebit de complex, atat artistic cat si ingineresc, si capatare de noi cunostinte si aptitudini pe care eu personal nu am avut nici abilitatea, nici oportunitatea ff concreta sa mi le dezvolt pana acuma. Electronica nu ma atrage, in general nu imi place ideea de a invata sa incalcesc sau sa descalcesc diverse fire, si le prefer pe toate paralele si neatingandu-se unele cu altele prea mult, atarnand libere, insa ordonate, exact asa ca ciucurii de la epoleti sau covoare.
Eu personal cred ca as profita de relatia pe care as incerca sa mi-o dezvolt cu preotul inchisorii si sa il angajez in diverse discutii filozofice, daca el ar fi de nivel functional indeajuns de optim incat sa ma tolereze pe mine personal, si sa nu fie de tip lenes care sa ma puna pe mine sa depun eu efortul sa citesc Biblia, plina cu texte si asa greu de inteles, cand am ceva direct sa il intreb pe el personal. Mie imi place sa cred ca majoritatea lucratorilor bisericesti AU acest nivel de functionalitate profesionala optima educativ-conversationala, desi recunosc ca in real life eu personal nu am interactionat cu prea multi la acest nivel, deoarece nu am dorit sa ii stresez si eu in plus fata de toti ceilalati care ii streseaza toata ziua.
Daca mai are cineva idei cum anume as putea sa imi petrec eu timpul in decursul indeplinirii unei sentinte judecatoresti de inchisoare pe viata, raman interesat de comentarii posibil util educative pt mine personal.
2 kommentarer:
Ai putea incerca sa gasesti un tip inteligent si vorbaret printre colegii de acolo, iar asta ti-ar ocupa mult din timpul liber(ceva de genul celui cu care s-a imprietenit Contele de Monte Cristo). Probabil ai invata mai multe de la un om trecut prin viata decat de la un preot sau profesor plictisit.
Exact de asta mi-ar fi groaza, sa trebuiasca sa am conversatii cu potentiala utilitate educativa pt mine cu un amator fara training specific de educator profesionist pe un anumit domeniu de care as putea sa fiu eu real interesat ! Chiar am colegi simpatici si chiar vorbareti dintre care unii chiar AU ceva training si/sau chiar experienta profesionala de educatori profesionisti, (desi, ma rog, majoritatea sunt de nivel manager, si sunt si de sex feminin, ca e cam inevitabil sa nu aiba aceste pozitii ierarhice si background educativ si inclinatie catre asa ceva), insa as considera absolut problematic (atat pt mine personal cat si pt ei/ele) ca sa le ocup eu timpul off-serviciu cu activitati care sunt de nivel profesional pt ei/ele la serviciu, si inca si in relatie directa cu mine personal. Dintotdeauna de altfel am considerat deosebit de problematica asocierea de tip "fraternisation", (care e chiar interzisa in mediul militar si oarecum descurajata in majoritatea mediilor corporatiste clasice), cu persoane cu care lucrezi zilnic in afara activitatilor de serviciu. Stiu ca in societatea generala civila nu e ceva interzis, si eu am mai avut relatii asa sporadice de amicitie sau chiar sexuale in cateva ocazii cu diversi colegi de serviciu, insa in genral m-am straduit sa EVIT, sau macar sa nu fie cu colegi care sa fie in contact direct zilnic cu mine, sau sa nu fie in relatie direct ierarhica cu mine, fie superioara, fie inferioara, (asta teoretic, pt ca eu mereu am fost la serviciu in pozitia ierarhica cea mai joasa oriunde am lucrat eu personal). Eu NU doresc sa imi dezvolt relatii de prietenie personala cu colegii mei de serviciu, asa ceva m-ar incurca si mi-ar diminua eficienta la serviciu, totodata cred sincer ca colegialitatea si camaraderia si lucrul in echipa, inclusiv relaxarea in grup oficiala obligatorie si/sau comuna in cadrul multor corporatii sunt cu totul altceva, si NU trebuie niciodata confundate cu amicitia sau prietenia personala. Daca mi se intampla sa am o atractie si o relatie sexuala cu vreun coleg, asa cum mi s-a intamplat cu Hector, (si de vreo 2 ori inainte in Romania), in cadrul vreunui serviciu, de obicei discut clar despre anumite reguli de baza care trebuie urmate in mod obligatoriu de ambii, si totodata fac si screening atent ca acea persoana sa aiba capacitatea de a intelege si de a aplica aceste lucruri, si, repet, am sa evit cat am sa pot toata viata mea sa nu se intample asa ceva vreodata cu o persoana cu care am o interactiune zilnica profesionala, sau, mai rau, cu care as fi intr-o relatie ierarhica oarecare oficiala, singura exceptie teoretic posibila, (care realist mie personal nu mi se prea poate aplica decat poate dupa ce ies la pensie incolo), fiind reprezentata de un parteneriat egal in sectorul de activitate profesionala privat, pt ca in cadrul acestuia exista destula experienta si permisibilitate de firme private conduse in parteneriat de oameni care sunt prieteni din copilarie, iubiti, concubini, sau soti unul cu altul, sau chiar altfel de rude.
Send en kommentar