In love !

Zau, nu e vina mea. E vina tuturor care m-au sensibilizat emotional saptamana asta, Pandhoraa, Rara Avis, Cafea cu secrete, chiar si Casa cu nuci...efectiv, desi am incercat, zau, la nivel de efort maxim, chiar si prin scris de comentarii extraordinar de lungi in sute de cuvinte cat am putut de rational alese pe blogurile lor, tot nu am putut rezista. M-am sculat din somn cu junghi in inima si palpitatii. Ma rog, am resimtit palpitatiile mai proeminent dupa ce am baut 2 cani cu espresso + lapte rece, dar terenul era deja sensibilizat. Stiam eu ca nu scap, si ca o sa incep sa fiu indragostit mai rau.

Am incercat cat am putut sa ma preocup de probleme de etica a relatiilor interpersonale, am incercat sa ma gandesc la scoala si probleme de educatie, la viata dificila si stressanta a educatorilor profesionisti, cum ar fi Profa de garda, la probleme deontologice legate de profesia educatorilor dedicati si totodata fanilor de educatori dedicati, ca Lubileah, am cautat in zadar pe unde am putut niste pantofi ca lumea ca sa imi redirectionez anumite emotii, am stat aseara si m-am fortat sa vizionez chiar si videoclipurile tuturor candidatilor finalisti ai concursului Eurovision, m-am gandit in mod reflexiv politic la probleme ecologice citind despre posibilele catastrofe naturale care pot ameninta mediul inconjurator pe blogul lui Mircea Vladut, l-am asomat pana si pe bietul Mancacios temporal de mici in legatura cu probabil pana si una din simplele bucurii comune care i-au mai ramas si lui, diversele gusturi culinare, tinandu-i predici moralizatoare despre valoarea si avantajele austeritatii cand este vorba de diverse placeri. A fost imposibil de evitat.

M-am sculat cu gandul la micul print, si pot sa spun ca il iubesc, si am sa il iubesc si in continuare si dupa ce o pleca, si cand oi fi si eu departe de lumea dezlantuita dupa anul 2050, la pensie, sper, in Vanuatu, ba probabil chiar si mai deplin si dupa ce oi muri, ca in sonetul 43 din portugheze, ca pe d r atunci cand aveam 16 ani. Si chiar din sufletul meu sper sa-i fie bine, si chiar din sufletul meu doresc sa fie fericit, si matur, si puternic, si echilibrat in continuare, pt ca STIU ca e si mai bun si mai capabil decat mine, si mai si stiu ca nici macar nu e nevoie sa ma faca sa imi doresc sa devin un om mai bun, pt ca efectiv STIU ca ma accepta exact asa cum sunt.

Desigur, asta poate doar arata cat de usor ma indragostesc eu la nivel deosebit de puternic si de profund de cei care imi arata ca nu sunt total indiferenti fata de mine, (daca, desigur, mai seamana si cu anima mea Mary), dar imi si ingaduie, in plus, la nivel indulgent sa raman in continuare cat se poate de indolent in legatura cu intotdeauna dezirabila mea optimizare personala...dar oare sa fie doar chestia asta atat de simpla la mijloc ? Regasitul unui fel de parinte ocrotitor benevolent nepretentios ideal + implinitor sexual, adica la nivel total infantil, cu admiratia + adoratia cat se poate de pasionale + matur respectuoase aferente ? Si e, totusi, atat de comun, dupa cum mi-a fost imposibil sa nu remarc, efectiv mai peste tot in lumea cat se poate de reala, chiar si la proprii mei parinti, si, (efectiv imi cer iertare daca o dau in bara), la nivel de interpretat comentarii pe bloguri, la loopoo + d-na loopoo, si nu numai.

La urma urmei ce importa daca e de acest nivel optim superlativ superior calitativ de dopamina pura interna + oxitocina pe post de liant aditional la nivel de super-glue ? E ff super OK si la niveluri de dopamina ceva mai reduse, (cu sau fara oxitocina), daca e vorba de cineva ca anima mea Helen, si e probabil de nivel de ideal daca ar fi vorba de anima mea Sophia, in mod autentic matur reciproc, daca as fi si eu, desigur, intr-o asemenea stare, (ideal pe care mi-l doresc si pt mine, dar ce nu am vazut efectiv nicaieri si niciodata, nici macar in filme documentare educative, nici la heterosexuali, daramite, sa-mi fie iertat, la gay, desi nu neg ca e posibil sa existe si in real life, asa probabil, ff teoretic reprezentativ figurativ, ca o relatie ideala complet matura, fie-mi iertata posibila teoretica blasfemie, dintre Iisus Christos- omul fata de un alt seaman om si el deosebit de aproape perfect optim functional). De aia probabil, ma gandesc, Iisus Christos, pe cand traia ca om, nici nu s-a bagat in relatii interpersonale cu cineva anume, ca probabil, la nivelul lui, stia el ce stia, ca doar nu degeaba a fost un mare si intelept invatator. Nici Buddha nu am auzit sa fi avut vreo dragoste matura din asta optim ideala de nivel Sophia.

[Disclaimer: NU, NU doresc sa insinuez ca Iisus Christos sau Buddha ar fi avut neaparat orientare sexuala gay, dar totusi, au trait si ei ca oameni, in corp de oameni, acolo unde au trait ei cand au trait, si NU cred ca aveau orientare asexuala, si precis erau capabili de indragostit erotic, de iubire autentica precis ca erau capabili, doar ca poate nu au dorit sa isi risipeasca vremea pe relatii cu oameni comuni, din motive etice personale si profesionale si de avut alte motivatii, preocupatii, si chemari. Si, in general, ca sa incerc sa fiu cat mai clar, desigur ca e imposibil ca un om obisnuit sa mai fie vreodata exact cum au fost la nivel individual geografic si istoric Iisus Christos, respectiv Buddha, desi cred ca este posibil sa se mai iveasca pe Planeta albastra profeti/invatatori calitativ optim superiori, oarecum functional asemanatori acestora 2, in viitor, desigur la nivel de probabilitate statistica deosebit de redusa, desi eu personal NU recomand nimanui sa caute in mod special activ oameni din astia, ca daca or veni o sa se afle destul de rapid peste tot, mai ales de cand cu dezvoltarea mijloacelor de informare in masa, si in general, desi nu cred ca e neaparat rau sau interzis sa isi doreasca cineva sa se modeleze dupa aceste persoane, e totusi bine sa se recunosca sincer la nivel de om obisnuit, chiar si lucrator profesionist bisericesc, ca NU e usor de modelat in mod etic si competent dupa acest fel de persoane, deci e mai bine, in general, sa se evite asa ceva.]

Ah, zau, nici deviatia tangentiala catre subiecte religioase nu reuseste sa ma faca sa uit de on-topic-ul principal, ci doar poate sa il aman cateva minute, pana cand imi mai trec palpitatiile de la cafeina.

Deci, in concluzie,

1. mi-e sufletul prea plin,

2. nu am uitat ca azi e si ziua maratonului international de masturbatie, (o activitate in general recunoscuta ca OK-sanatoasa, cu deosebit de putine efecte adverse si chiar avantaje deosebite in anumite situatii), plus finala de la Eurovision, si doresc sa urez succes tuturor candidatilor si "Sa castige cel mai bun !"

3. desi e week-end lung, eu personal NU am de gand sa ma duc la bar, NU am de gand sa ma las coplesit de faptul ca sunt in mod real sincer indragostit, desi am sa-mi permit sa zambesc azi asa din cand in cand mai des decat de obicei,

4. in general doresc sa imi manifest la nivel public recunostinta mea personala fata de D-zeu, desi nu prea stiu daca e cazul sa mi-o manifest si fata de mama Natura, pt ca totusi stiu ca in principal din cauza ei, am ajuns eu sa devin addicted de diverse indragostiri repetitive, insa nu doresc nici sa ajung sa-mi pun cenusa in cap din cauza asta, si, zau daca am de gand sa imi caut vreo "vindecare", sau vreo optimizare referitoare la permisibilitatea restransa la numai anumite feluri sau niveluri de indragostire...eu sunt recunoscator ca am posibilitatea din cand in cand sa resimt sau sa simt indragostiri de orice fel, si le accept in continuare efectiv pe toate, exact asa cum vin si s-or nimeri, dar, pe de alta parte, nici nu am de gand sa caut in mod activ situatii sau locuri in care te poti indragosti mai usor sau mai frecvent, pt ca eu, fiind copil unic rasfatat si egoist, imi accept conditia la nivel cat se poate de indolent, si, totodata, consider indragostirile daruri de la cuplul de concubini si parteneri oficiali D-zeu & mama Natura, si chiar cred ca aceste cadouri fac parte din indatoririle profesionale ale companiei lor fata de mine, si nu imi pasa daca au scop de reclama sau de incurajare de a achizitiona in scop de consum personal si alte produse ale acelei firme particulare, pur si simplu le accept si zic "mersi".