Astept cu sufletul la gura sa vad cine castiga in Rep Franceza, dl Hollande, (cu care tin si eu), sau dl Sarkozy, (cu care nu prea cred ca tine mai nimeni din afara acelei republici). Mai e o ora si se vor inchide urnele de vot.
Azi, 6 mai, este ziua sf Dominic Savio, patronul baietilor de altar si a delincventilor juvenili, care nu a fost martir, ci a murit in adolescenta de pleurezie, si m-am gandit la el azi, cand, citind de pe blogul lui Lubileah, mi-am amintit si eu de activitati de nivel de delincventa juvenila in care fusesem si eu implicat in frageda tinerete, si de consecintele carora precis ca numai sf Dominic ar fi fost in stare sa ma apere. Plus ca i-am vazut portretul si zau daca nu seamna cu baietelul din filmul The Neverending Story la care ma uitasem chiar inainte sa ma imbat in acea seara si sa adorm pe niste mese intr-o casa inadecvat incalzita in toiul iernii, fiind la risc sa fac pneumonie !
Am devenit curios sa aflu oare ce se intampla in Rep Franceza la vremea cand a trait sf Dominic Savio, (1842-1857) ? Am aflat ca in 1842 era vremea ultimului monarh al Frantei, dl Louis-Philippe I, din casa Bourbon-Orleans, admirator al procesului de industrializare rapid avantata din Imperiul Britanic vecin. La nivel parlamentar se discuta despre imbunatatirea cailor ferate, si despre o posibila reforma electorala. Dl Honore de Balzac ii povestea entuziasmat iubitei sale, contesa Hanska, intr-o scrisoare despre minunata noua inventie numita daghereotip. Apoi, prin primavara, in timp ce in parlament inca se discutau imbunatatirile cailor ferate, a avut loc primul mare accident feroviar din Franta soldat cu aproape 60 de persoane decedate, printre care si dl Jules Sebastien Cesar Dumont d'Urville, vestit navigator explorator, si peste 300 de raniti. Dl Eugene Sue incepea sa publice Misterele Parisului in foileton, in Jurnalul Dezbaterilor, (o publicatie fondata chiar in anul revolutionar 1789, care de atunci se reprofilase de cateva ori, in functie de soarta d-lui Napoleon Bonaparte, din publicatie predominant politica in publicatie predominant culturala, si invers, ba de dreapta, ba de stanga, in functie de cine era la putere pe atunci, ceea ce i-a adus ulterior si sfarsitul, sub acuze de colaborationism, in 1944). Iar in toamna, dl Honore de Balzac i-a dedicat romanul Iluziile pierdute d-lui Victor Hugo, care tocmai fusese ales in vara director al Academiei Franceze.
In 1843, evenimentul cel mai interesant pare a fi fost casatoria printesei Clementine d'Orleans cu printul Auguste de Saxe-Coburg, iar ziarul L'Unite, publica un articol scris de diplomatul fin observator Joseph Arthur de Gobineau care mie personal mi se pare cu adevarat revolutionar-inteligent re trendurile cu adevarat importante ale viitorului intrezarit, numit "Studiu despre Germania: printii mediatici". In 1844 se dau in folosinta o gramada de cai ferate, se naste dl Paul Verlaine, si se deschide Muzeul de Cluny, despre care am impresia ca este muzeul meu favorit al capitalei franceze, desi nu am vizitat-o niciodata. In 1845, se dezvolta si se imbunatateste si serviciul de securitate/politie al cailor ferate framceze, si are loc un scandal in legatura cu dl Victor Hugo care e prins in flagrant delict cu o amanta, insa el nu e arestat, ci doar amanta, insa mai tarziu intervine d-na Fortunee Hamelin sa o ajute sa se transfere de la inchisoare St Lazare la o manastire.
In 1846, dl Alfred de Vigny face un curajos act de dizidenta politica refuzand sa-l elogieze pe rege in discursul sau de primire in Academia Franceza, drept care ulterior va fi persecutat politic, la momentul investiturii in acea Academie, fiind ridiculizat in public de dl Louis-Mathieu Mole, fost ministru al Justitiei sub regimul Imperial bonapartist, ministru al Marinei si al Coloniilor sub regimul Restauratiei, ministru de Afaceri Externe si Presedinte al Consiliului de Stat la inceputul regimului Monarhiei lui Louis-Phillipe I, iar la vremea acelui incident care l-a implicat pe dl Vigny, fiind retras din activitatea politica, si ocupand pozitia de presedinte al consiliului de administratie al Companiei de Est, (o companie de comert exterior cu bunuri orientale)...ceea ce arata cat de priceput a fost acest domn Mole de a fi retinut ideea utila ca nu este bine de a persecuta politic scriitorii francezi atata vreme cat fusese interesat de a ocupa pozitii politice in stat de-a lungul unei cariere politice cu adevarat impresionante, permitandu-si asa ceva doar cand devenise simplu cetatean particular interesat de dezvoltarea propriilor lui afaceri...desi, pt a-i scuza acea iesire, se pare ca era cam enervat la acel timp de atentia prioritara acordata de Parlament, (la a carui consolidare doar si el muncise atat vreme), fata de caile ferate, in loc de a-l ajuta pe dansul personal re diverse contracte de comert exterior posibil lucrative si chiar beneficiale intregului popor francez.
In 1847, are loc un scandal legat de posibila coruptie politica, in care ministrul Lucrarilor Publice este acuzat de luare de mita de la un fost ministru de Razboi pt exploatarea comerciala a unei mine de sare. Regele, informat de ministrul de Interne, ca exista posibil pericol ca lumea enervata e pe cale sa treaca la acte de linsaj si alte acte de posibila dezordine de strada, se comporta just, insa marinimos, la nivel exemplar, pedepsind cu masura pe toti cei implicati, si toata lumea se linisteste. Spre sfarsitul anului, in decembrie, regele respinge in mod oficial orice idee de reforma electorala.
(...va urma...tocmai s-au inchis urnele de vot !...)
Ingen kommentarer:
Send en kommentar