I haven't read a word you wrote. I held some of your books in my hand, but never got to the stage of opening any one of them. I think I was possibly intimidated by the sheer number of volumes on the shelves, and may have had the feeling/thought that if I opened one of your books, I might feel compelled to read more of them, and I would never be able to complete such an improbably gigantic homework task. I am not sorry I didn't read any of your books, because then I would have to spend too many days in sorrow for all the books from the world I haven't read, and I dislike feeling sorrowful. I am only sorry I hadn't known about James "Jimmie" Trimble III until today. I hope you will, perchance, meet him again.
"It is reasonable to assume that, by and large, what is not read now will not be read, ever. It is also reasonable to assume that practically nothing that is read now will be read later. Finally, it is not too farfetched to imagine a future in which novels are not read at all." (G. Vidal)
6 kommentarer:
Daca ar fi citit scrisoarea ta, cred ca ar fi fost foarte emotionat.
Uite, sa stii ca mi-a placut citatul din Gore Vidal, chiar nu l-am citit. Urmatoarea tura de biblioteca ii este dedicata.
A trait totusi 86 de ani.Ar fi avut timp sa se contrazica.
In ce sens sa se contrazica ? In legatura cu inclinatia politica liberala ? 86 de ani nu e o varsta asa de inaintata in zilele noastre. Poate cine bate suta sa se simta asa mai special. 86 de ani e chiar relativ o varsta de batran inca destul de tanar si de in putere daca esti cognitiv intact. De altfel, riscul de dementa nu incepe sa creasca asa semnificativ la mai toti decat dupa 92 de ani incolo.
Exista si alte citate simpatice din Gore Vidal:
http://en.wikiquote.org/wiki/Gore_Vidal
Daca era in legatura cu cititul cartilor, cred ca are dreptate, cel putin in primele 2 propozitii. Nu stiu daca romanul va disparea ca gen literar, dar in SUA se deplange de destul de multa vreme chestia asta, inca de prin ultimul sfert al sec XX, si rar, ff rar, probabil cam o data la 8 ani, mai apare cate o carte de gen roman ceva mai apreciat/apreciabil, si mai toti criticii exclama, "ah, credeam ca genul romanului American deja a decedat ! ce bine ca inca mai respira asa cat de cat !"
Adevarul e ca la miile de tone de literatura care se publica in zilele noastre nici nu are timp mai nimeni sa observe lucrurile ceva mai atent. De ex eu am avut recent o surpriza chiar ff placuta, cu ocazia unui blogger care mi-a semnalat o carte scrisa de un profesor de literatura din Ohio, (in prezent decedat), pe care pe cand traia nu il remarcase mai nimeni, dl Austin Wright, desi a fost totusi remarcat de dl George Plimpton, editorul revistei literare The Paris Review, (o revista mai larg cunoscuta, cf wikipedia, pt o serie de interviuri posibil interesante cu d-nii Ernest Hemingway, Truman Capote, T. S. Eliot, Ralph Ellison, William Faulkner, Irwin Shaw, Vladimir Nabokov, si d-nele Joan Didion si Elizabeth Bishop), care i-a publicat un roman prin 1969, si l-a ajutata sa-i vanda drepturile cinematografice, si dl Christopher Lehmann-Haupt, critic literar sef al ziarului The New York Times, a scris in 1977 despre dl Wright ca este "a novelist so innovative that he’d “gone James Joyce one better”...", (dar eu nu am citit nici ce a scris dl James Joyce asa ca nu as putea spune daca a avut sau nu dreptate, plus ca dl Lehman-Haupt este originar din Scotia, asa ca se poate deduce ca poate fi usor subiectiv in legatura cu parerea dansului despre scrierile dl-ui James Joyce).
Totusi m-am simtit incurajat sa citesc si eu de pe Amazon dot com cateva fraze dintr-unul din romanele de fictiune ale d-lui Austin Wright initial neremarcat in 1993, si ulterior am scris chiar un comentariu destul de entuziast elogios de cca 350 de cuvinte, (fara a lua in socoteala prepozitiile), despre acest autor si acest roman pe blogul bloggerului care mi-l recomandase. Acum, privind asa retrospectiv ceva mai calm si rational, nu mi-as putea permite sa afirm ca dl Wright ar fi fost un romancier extrordinar, totusi imi mentin parerea ca stilul lui mie mi-a placut, (in principal pt ca mi s-a parut empatic atat fata de personajele sale cat si fata de cititor), iar ideea structurala a acelui roman din care am citit acele cateva propozitii si fraze mi s-a parut chiar deosebit de interesanta, (desi mi-am dat seama ulterior ca este una destul de frecvent intalnita in cinematografie).
Send en kommentar