tirsdag den 28. august 2012

In cautarea Fericirii prin diverse catacombe


Am citit un articol recent de pe blogul Rara Avis, care m-a motivat sa incep sa ma gandesc serios cum sa pot indeplini si ultima sarcina de serviciu primita telefonic de la tata, si anume aceea de a ma concentra mai mult pe cautarea Fericirii personale, (o sarcina care pe mine m-a pus in mare incurcatura, deoarece eu nu mi-am pus in mod special problema cautarii si gasirii Fericirii pana acuma, (nici macar pe wikipedia), plus sunt indolent din fire si mereu fug de ce e greu, dupa cum mi-a confirmat si mama de multe ori pana acuma, mai ales cand era vorba de spalat ferestre, de aspirat, etc.).

Am citit recent in revista Time un interviu cu dl Kahneman, in care acest psiholog si matematician care a primit Premiul Nobel pt Stiinte Economice in 2002, fost intrebat ce ar fi facut el diferit in viata lui cand era mai tanar daca stia ce stie acuma, dupa cate a studiat in legatura cu diversele alegeri pe care le fac oamenii in viata, (inclusiv, dar nu numa,i in ce sa investeasca diverse resurse personale), ca sa fie cat mai fericit, si el a raspuns ca probabil ar fi incercat sa isi planifice atat viata personala cat si cariera astfel incat sa isi poata petrece cat mai mult timp posibil cu oameni care pur si simplu ii PLAC, si el crede ca asta l-ar fi facut mai Fericit, desi nu neaparat si mai Satisfacut, de-a lungul vietii.

Mi-am dat seama, ca indolent fiind din fire, eu personal ma concentrasem pana acuma mai mult pe obtinerea Satisfactiei, deoarece probabil ea este mult mai usor de obtinut decat Fericirea, plus de unde naiba sa gasesti chiar atat de multi oameni care sa iti placa, mai ales la serviciu, mai ales daca esti de meserie functionar ? Pai nici macar in literatura nu poti gasi prea multe exemple de functionari placuti, daramite in real life ! (Am gasit eu unul o data, intr-o poveste scrisa de blogger-ul Mosu, si efectiv nu am putut sa il uit...asa de mult mi-as fi dorit sa fiu coleg cu el, cred ca mi l-as fi luat si ca role model profesional pt mine, chiar daca am impresia ca in acea poveste nu prea fusese prezentat ca un role model demn de urmat de colectivul de functionari ai lumii.)

Desi acum ceva vreme, imediat dupa ce primisem acel ordin de serviciu de la tata, incercasem sa pasez raspunderea rezolvarii acestei probleme blogger-ului Vienela, mi-am dat seama, citind articolul Anei Maria mai sus mentionat, plus gandindu-ma vinovat la cat de nesimtit si superficial am tins sa fiu fata de managerii mei de sex feminin de la serviciul corporatist nr 1, ca nu este asa de frumos sa pui persoanele de sex feminin sa indeplineasca ele mereu sarcinile cele mai grele, (exact asa cum se face si acuma, de le pune sa fie politiciene profesioniste pe cat mai multe din ele, ba le mai si minte ca este super-misto + super-usor sa fii femeie politist sau femeie militar, plus in ultima vreme vor sa le puna si in posturi deosebit de stressante ff mare raspundere de nivel de sef de FMI, totul fiind probabil o adevarata conspiratie in fond tot retrograd-misogina, astfel incat barbatii macho sa se poata relaxa si mai bine decat in trecut, si sa stea toata ziua ei la shopping in Dubai, in timp ce femeile sa sape ele diverse fantani si sa care apa cu spinarea, desi poate oarecum intr-un mod mai poetic si mai la figurat, plus contra recompensei de a avea poza afisata la panoul de onoare de pe peretele Facebook).

Prin urmare, simtindu-ma vinovat si obligat, mai ales ca eu m-am decis recent sa fiu suporter politic al feminismului de val ideologic 4, (care este inca sub elaborare decizionala in cadrul grupului ultra-secret conspirationist al Noii Ordini Mondiale Bilderberg, care se cam presupune cat de mult trebuie sa semene cu vecinii d-nei Mia Farrow din filmul Rosemary's Baby regizat de dl Roman Polanski, ba, cine stie, poate chiar si cu cei reali ai apartamentului dansei de la vremea cand era intr-o relatie personala cu dl Woody Allen), am inceput sa ma gandesc in mod mai serios si mai constiincios care si unde naiba sunt oamenii aia care imi plac mie personal, astfel incat sa pot sa imi planific, incet incet, petrecerea a cat mai mult timp in preajma lor, astfel incat sa imi indeplinesc si ultima sarcina de serviciu primita telefonic de la Headquarters de la Bucuresti. I-am luat la rand chiar si pe aia care mi-au fost prieteni sau iubiti, si am remarcat ca nu prea sunt de genul care sa imi placa mie personal deosebit de mult...mai ales iubitii, ca prieteni care mi-au placut cu adevarat parca am avut cativa in clasa a 2-a.

Iar la serviciu...aia care au tins sa imi placa mie sunt de obicei aia care se afla cel mai mult plecati in diverse concedii sau in delegatii in locuri exotice ale lumii, asa ca nu am prea avut ocazia sa lucrez chiar asa mereu sau ff des alaturi de ei. Cu muncitorii constructori de la corporatia vecina Piramida cu care ma mai intalnesc la gard la o tigara din cand in cand parca mai am vreo sansa...dar cred ca de astia totusi imi place asa mai de la distanta si in pauze, pt ca nu cred ca mi-ar placea mie personal sa lucrez pt o corporatie numita Piramida, oricat de misto arata echipamentul si uniformele de lucru, fie ca sclav, fie ca simplu angajat. Imi plac ff mult si portarii-paznici, concierge-ii, soferii de taxi si limuzine, si barmanii profesionisti, insa eu nu am talentul si capacitatile minim necesare pt a putea aspira sa lucrez profesional in acest fel de bresle, plus aia oricum lucreaza mai mult individual, nu in echipa, si aici era vorba mai mult de lucru in colectiv...si doar nu o sa includ posibilii clienti din publicul general in cadrul persoanelor cu, sau alaturi, sau fata de care, sau chiar impotriva carora mi-ar place mie sa lucrez, astfel incat sa zic cu mana pe inima ca mi-ar place sa lucrez in serviciile de deservire directa a publicului larg. Asta nu insemna ca sunt mizantrop, mie imi plac oamenii de pe strada asa in general, chiar destul de multi dintre ei, insa nu cred ca mi-ar face placere sa lucrez in teren, astfel incat sa fiu inconjurat asa cat mai mult timp posibil de public general placut mie.

Adevarul cel crud este ca mie personal imi plac cel mai mult si mai mult oamenii gay care arata si ff simetric armonios sexy [PG-13], chiar indiferent de origine etnica sau varsta, dar aia sunt cam rari, plus nu imi pot inchipui o companie care ar putea serios sa discrimineze in halul asta si sa se incorporeze legal sub conditia de a angaja numai gay ff sexy, de la CEO pana la omul de serviciu. Cred ca tocmai feministele de valuri 1-4 ar protesta cel mai tare impotriva unei astfel de discriminari. Zau, sunt un adevarat porc...si asta arata ca eu inca sunt mai inclinat sa caut Satisfactie decat Fericire in insasi schemele mele personale mentale, chiar la nivel mai profund decat o simpla mentalitate oarecare. Are dreptate tata sa incerce sa ma sfatuiasca in sens mai corect educativ, in scopul dezvoltarii mele personale mai complexe si mai mature. Are dreptate si mama cand imi spune ca sunt deosebit de lenes. Pana la urma nu am inteles ce trebuie sa fac in mod concret astfel incat sa caut sa fiu cat mai Fericit, decat poate sa petrec cat mai mult timp posibil in cluburi gay si in statiuni de vacanta cat mai gay + cat mai de lux, (croaziere o idee mai putin), astfel incat sa am sansa sa ma intalnesc cu cat mai multi gay ff sexy. Cu aceasta ocazie, cred ca imi voi amana deadline-ul de casatorie pt dupa 42 de ani, pt ca institutia casatoriei inseamna compromis si efort de economisire de resurse dupa ce se termina luna de miere, nu mai zic ca poate insemna si planificarea achizitionarii materialelor necesare obtinerii unui posibil copil, sau chiar doi, si, zau, nu prea cunosc sansele ca acel sau acei copii sa imi si placa in final, ca in fond naiba stie cum or iesi, astfel incat sa pot si eu sa fiu fericit pana la adanci batranete.


 

Ingen kommentarer: