Titlul include expresia "Jocul/Joaca" deoarece m-am gandit sa adresez si relatia mea cu jocul in sens de dans, (inclusiv costumatia), in aceasta serie de articole. In general mie nu imi place sa dansez, insa am sa ma conformez daca este vorba de o activitate de nivel profesional sau cvasi-profesional si mi se cere sa si dansez si eu, ca parte obligatorie de program. Speram sa nu inceapa totusi sa fie ceva zilnic, ca parte integrata in programul sedintelor si seminariilor de relaxare la locul meu de munca corporatist 1, pt ca eu efectiv nu cred ca mai rezist sa trebuiasca sa ma relaxez obligatoriu in atatea feluri, dar daca ne-a venit un guru nou caruia i-o fi placut filmul ala Shall We Dance ?, (precis ala din 2004 cu dl Richard Gere, nu ala mult mai misto din 1996 cu dl Koji Yakusho), efectiv nu am ce sa fac, si trebuie sa invat sa joc si eu. Bine macar ca putem alterna exercitiile de yoga in grup cu jocurile populare...pacat ca nu prea seamana, (decat poate ca idee generala), cu jocurile populare cu care fusesem eu obisnuit de la gradinita, si sunt unele mai straine de cultura mea generala.
Deoarece, insa, eu sunt fan al industriei entertainment-ului, chiar am de gand sa fac acestui joc reclama mai larga si la serviciu, nu numai pe blog, (desi bineinteles nu numai cu scop de relaxare, cel putin nu din punctul meu de vedere). Desigur, teoretic, pt a reusi asa ceva la un nivel cat de cat eficient ar trebui sa ma angajez la un nivel curajos non-conformist de dizidenta subversiva de nivel de coregraf al cenaclului Flacara, (daca acel cenaclu ar fi promovat si coregrafi, nu numai textieri poeti si cantareti), pt a promova scopul dansului ca munca social utila folosind curentul artistic al realismului socialist in scop de propaganda pt harnicie si valoare adaugata, cam ca la teatrele Mariinsky si Bolshoi din anii 20, si ulterior si 50-60, ba poate chiar si 70, [cf lucrare de licenta/masterat/doctorat pe gratis McDaniel], inclusiv cu dizidentii lui cu tot emigrati ulterior la Paris, Londra, si New York. Mai realist, inainte de a face eu personal dansului reclama in stilul pe care il consider eu potrivit la serviciu, va trebui sa mai citesc si despre dansurile astea mai moderne de pe wikipedia, iar la sedintele corporatiste de relaxare obligatorii prin dansurile altor culturi si civilizatii, am sa incerc sa ma descurc cum pot, (preferabil cu dl Koji Yakusho in gand).
Totul are de a face cu faptul ca eu nu suport horele, in afara de dansul "perinita". Nu am nimic cu horele in sine, dar in general nu imi place figura geometrica numita cerc, nu imi plac nici cercurile intelese ca organizatii de oameni...pur si simplu eu sunt mult mai mult cu patratul si careul, chiar daca poate include colturi posibil periculoase unde poti fi pedepsit sa te asezi in genunchi pe coji de nuci. Eu nu am nimic impotriva pozitiei in genunchi, si chiar as putea sa spun ca imi place atat sa ingenunchez eu in fata cuiva, sau chiar la mai multi, cat si sa ingenuncheze altul sau altii, preferabil, totusi, in acest caz, nu prea multi, in nici un caz toti gramada, sau nici unul dupa altul, in fata mea...zau, eu nu sunt de loc de tip leader, plus NU ma gandesc niciodata la modul competitiv cum ca o relatie intre oameni trebuie neaparat sa fie de tip adversarial, sau de submisie/dominanta...eu chiar sincer prefer versatilitatea, desigur, la modul reciproc adult matur consensual, ca altfel, zau, este totusi neplacut, nerecomandabil, ba este chiar si ilegal, plus ca ma speriu, din cauza a diverse imagini culturale istorice de oameni ingenuncheati, si nu doresc sa particip, decat daca e de tip actorie reala bazata pe un contract cat se poate de clar...dar zau, eu niciodata nu ma gandesc la salariu cand ma duc la serviciu, pur si simplu nu mi-a intrat in reflex, desi acest lucru mi-a fost sincer recomandat de catre cativa oameni chiar seriosi, autentic binevoitori fata de mine, si total credibili...zau, trebuie sa recunosc sincer iar ca sunt un adevarat dobitoc...de cand ma stiu, efectiv nu pot sa tin minte nici un sfat posibil util pt mine personal oferit mie de oameni care chiar stiu ce vorbesc, si chiar au fost, de-a randul timpului, si inca sunt, bine intentionati fata de mine.
Imi dau seama ca in capul meu personal poate exista o confuzie totala intre activitatile de munca si cele de joaca, plus intre recompensa prin bani sau in natura in schimbul acestor activitati. Singurul lucru asupra caruia eu insa nu cred ca sunt confuz este faptul ca toate activitatile umane trebuie efectuate cu seriozitate/gravitate, (chiar si atunci cand glumesti), ca exista extrordinar de putine activitati umane care au ca scop final pura relaxare personala si nimic altceva, deci ca probabil chiar sunt necesare niste standarde larg acceptabile de etica si minima competenta pt efectuarea oricaror activitati, si daca minima competenta poate depinde de varsta, etica de baza trebuie neaparat sa fie cam aceeasi in legatura cu orice activitate umana, aceea de a incerca din rasputeri de a minimiza riscurile de siguranta de seaman om, pt ca, zau, daca pt crearea si supravietuirea acestei specii s-au straduit pana si D-zeu + mama Natura la cel mai inalt grad, cine naiba sunt eu sa nu le respect ideile si activitatea lor generala, din efectiv orice punct de vedere as privi-o, de pe linia de cale ferata, sau de sarma care merge de la ateu la ultra-religios. Daca am chef de acrobatii si pe axa verticalitatii, alea sunt facultative, plus trebuie sa nu uit sa nu cad in vreo prapastie sau groapa, ca asta ar mai lipsi...plus eu sunt in general risk-adverse, deci cel mai bine o tin drept asa un pas inainte, unul inapoi, sau poate chiar 2 pasi inainte si unul inapoi, daca e nevoie chiar 1 pas inainte si 2 pasi inapoi, etc.
Ca doar stiu ca nu sunt tura, cel mult sa fiu aparat de ele, rege sau regina eu nu am aspirat sa fiu niciodata, deoarece acestea sunt meserii deosebit de dificile, stressante, uneori chiar periculoase, nu aspir nici sa fiu nebun sa ma plimb in diagonale, nu sunt si nici nu doresc sa fiu nici paianjen tesator de panze, trapezist-saltimbanc de circ, sau contorsionist nici atata. Daca imi iese un cal in cale, il admir si eu, (ca este imposibil sa nu ii admiri), dar eu nu activez ca maestru de dresaj, vizitiu, cavaler, jocheu, sau hot de cai, plus ca vremea calului domestic sau servitor a trecut, si acum caii sunt mai mult pt a se juca copiii sau oamenii cu ei. Iar cu jucariile eu stiu de mult ca trebuie sa te comporti cat mai frumos, chiar si daca unele din ele se ofera generoase pt scopul de a ne ajuta sa ne exersam incompetentele personale sau chiar uneori sa ne revarsam si supararile personale pe ele. Cu jucariile autentic vii, (de la virus in sus, desi unii zic ca virusii nu sunt chiar total organisme vii, dar ii pun totusi pe lista, just in case), nici nu mai vorbesc ce atent trebuie sa fii, inclusiv sa folosesti echipament de protectie de ultima ora, plus reguli de securitate, legi interne si internationale, si sa te comporti la nivelul etic cel mai inalt, de nivel de rege-judecator super-intelept Solomon, deci eu zic "pas" de cele mai multe ori daca e vorba sa interactionez eu personal vreodata cu vreun animal-pet, ba chiar si om care nu e deosebit de important pt mine, care ar dori sa ma invite sa ma joc eu personal cu el sau chiar sa dansez cu el, desi, desigur, am si eu preferintele mele personale cu care din aceste fiinte doresc sa interactionez mai mult sau mai putin prudent, si de care sa fug mancand pamantul.
(...va urma...sper ca fanii cenaclului Flacara sa nu se supere pe mine...)
Ingen kommentarer:
Send en kommentar