Sunt un prost (iar, ca remarc ca am mai fost titular si pe 14 februarie 2012)

Din cauza americanilor care habar nu am ce naiba fac si urmaresc acolo in Siria, am ajuns eu sa ma simt iar ca sunt un prost. Nu tin minte sa fi avut o vreme prea indelungata tendinta imatura de a interpreta lumea la nivel de copil care crede ca tot ce se intampla in jur e precis majoritar din cauza lui, deja am inceput sa suspectez pe la 4 ani, si chiar cred ca pe la 8 ani era deja convins ca si altii pot fi de vina, desi raspunderea mea personala era totusi sa particip si eu la salvarea planetei, ba chiar si a onoarei si reputatiei functionarilor securisti ai lumii, daca cumva unul sau doi din ei erau momentan incapacitati din diverse motive, sau se dovedeau chiar permanent incompetenti. Deja la 7 ani eu stiam ce inseamna sa te simti batran si intelept, insa abia pe la 23 am inceput sa stiu ce inseamna sa te simti batran si prost, un sentiment pe care observ ca am inceput sa il resimt chiar cu o frecventa crescuta de cand am implinit 29 de ani.

Ce legatura au americanii ? Pai din cauza activitatilor lor in legatura cu opozitia oficiala a administratiei al-Assad, si a lacheilor lor postimperialisti britanici, am ajuns eu sa dau iar click pe Al Jazeera, un canal TV aservit, via BBC World Service, guvernului valet personal al MS regina Elizabeta a 2-a, (o persoana de altfel destul de simpatica, mai ales de cand a inceput sa imbatraneasca gratios si s-a mai lasat de admirat la ei acasa diverse grupuri de aborigeni si indigeni salbatici dansatori din jurul lumii), si in loc sa aflu ce cautam cu oarecare interes, un portret din tinerete al fostului prim ministru sirian dizident, am dat peste niste tipi care doresc sa raspandeasca ideea ca acum si Arta are dreptul sa interpreteze lumea si sa creeze ea reguli de eticheta pt oameni, si nu numai invers, asa cum ar fi si normal.

Zau, ce naiba, asta ar mai lipsi, sa incep eu sa indraznesc sa imi exprim public dezamagirea fata de filmul Prometeus, si sa apara Prometeus, sau, ma rog, ca nu putem fi chiar toti atat de norocosi tot timpul, macar purtatorul de cuvant al companiei de productie a filmului respectiv, si sa imi declare mie de la podiu ca e si el dezamagit de mine personal, sau, mai rau, sa imi spuna ca desi e dezamagit, totusi doreste in maniera altruista sa ma educe in continuare in mod cat mai constiincios ca sa pot intelege si eu mai bine de ce nu am avut nici de aceasta data dreptate. Cine sau ce naiba se crede aceasta Arta uzurpatoare de indrazneste ea, de obicei o mazgaleala ininteligibila compulsiva pe o hartiuta in timpul unui seminar educativ despre arta relaxarii la locul de munca, sa imi spuna mie cum sa imi formulez Eu parerile despre lume ? Pai eu sunt Om, si ea e doar Arta, si daca vreau pot sa si rup acea hartiuta si sa o arunc la gunoi oricand, ba chiar sa si mazgalesc peste ea in mod cenzorial daca am chef, (atat vreme cat respect regulile de etica profesionala a cenzurii operelor de arta), inainte de a o arunca. (Eu personal nu prea am tendinta sa bag in gura, sa mestec si sa inghit diverse biletele, ca doar nu ma cred James Bond, si doar el si cei din breasla lui au acest obicei, probabil nesanatos, de a ingera hartie cu cerneala sau pasta de pix pe ea, sub pretextul ca ar putea contine cine stie ce secrete pe care nu le stie deja toata lumea de la dl Aristotel incoace.)

Diferenta principala dintre Mine si Arta, inclusiv dintre productiile mele personale artistice si arta in general, este ca Eu am o Constienta si Arta NU are, si gata, uite asa. Poate sa se dea si peste cap in fata mea de-a dura si tot nu va avea vreo constienta NICIODATA, nici macar cat o pisica, daramite un pui de gaina. Ca o fi avut artistul care a produs-o o Constienta a lui personala, o fi, dar in momentul in care s-a decis sa isi prezinte arta creata de el in sfera Constientei mele, (inclusiv a portofelului ei), gata, Constienta lui nu mai are drept de reprezentare prin acea opera de arta, desi, desigur, are, totusi, drepturi legale de autor. Deoarece pericolul cel mare este sa ajung sa consider Constienta acelui artist in continuare legata de acel obiect de arta creat/produs de el, si sa ma ating cumva de Artist cand eu doar vreau sa ii arunc opera de arta la gunoi, sa i-o fur, sa o recomand in mod critic, sau sa i-o cenzurez.

Ce sambure de posibila justificare pt un totalitarism real criminal se poate afla intr-adevar in acest mod de gandire asa zis dublu hermeneutic, (cf definitia de pe wikipedia a acestui cuvant nou pe care l-am invatat chiar azi de pe Al-Jazeera, desi HABAR nu am daca am inteles ceva ca pur si simplu am ramas socat) ! Nici pana nazistul plagiator, (al lui Okakura Kakuzo), de Heidegger nu a indraznit sa duca pana la capat aceasta idee, si s-a gasit Hans-Georg Gadamer, efectiv sa incerce sa il justifice si sa il explice pe fostul lui coleg de facultate, Heidegger, in fata lumii intregi incercand sa gaseasca o a 3-a cale, asa zis posibil mai moderata, sa impace si capra si varza, efectiv netinand cont ca TOTUSI, zau, anumite lucruri totusi SUNT morale si anumite NU, si Basta, INDEPENDENT de Constienta vreunui Artist anume, sau chiar a unui Om anume, si ca tocmai acest lucru APARA insasi Viata acelui Om si a acelui Artist de riscul nabadailor si furiilor criticilor si cenzorilor uneori cu adevarat corupti, chiar si cu riscul ca acel artist sa se simta momentan sau chiar mai indelung suparat ca i s-a mai denigrat sau cenzurat, sau editat, sau aruncat la gunoi o opera de arta.

Nu mai zic de francezii in permanenta dusi cu pluta, incercand sa se ascunda in continuu de responsabilitatea colaborationismului, plus italienii (si spaniolii, ca tot aia e), comunisti in mod reactiv fata de adevarurile pe care li le mai azvarle din cand in cand in fata Sister Wendy. Zau, acesti liberali ! Toti o apa si un pamant. Nu mai zic ca Gadamer si-a numit revista Dionysos. Efectiv, niste alcoolici cu totii, care efectiv NU pot intelege raspunderea unui functionar birocrat securist, care, TOTUSI, in mod principial deontologic, se straduie si incerca din rasputeri, acolo unde o fi si cat o putea el, si cat l-o fi invatat si pe el la scoala altii, sa fie si etic si uman in exercitarea indatoririlor sale profesionale. Nu mai dau nici un Disclaimer ca poate nu am inteles eu corect, etc, zau, sunt ff suparat...ce sa fac, recunosc, nu e usor nici pt mine sa imi dau seama din cand in cand chiar asa de clar cat de batran si de prost sunt, (prost atat in sens de IQ, cat si de cultura generala, cat si de incapatant, cat si de cu adevarat neintelept). Totusi, raman optimist, e si prostia asta a mea personala individuala posibil utila Securitatii Globale. In loc sa aflu ce voiam si chiar simteam nevoia despre sirianul dizident, mi-am indreptat frustrarile profesionale asupra unor amarati de profesori de asa zise stiinte sociale. Poate, totusi, sunt si eu posibil folositor societatii asa cum sunt in felul meu, batran si prost din cand in cand, sau chiar obiectiv permanent...naiba stie. Gata, ce mai, efectiv jos palaria, iar au castigat americanii. God Save the Queen as well.