Eu, cand sunt ff stressat, caut de obicei sa ma relaxez prin a incerca sa vizionez un film contemporan de comedie romantica cu elemente cat de cat mai realiste si mai putin fanteziste, desi desigur tot de nivel de basm. Cand sunt asa de stressat nu am puterea sa pot aprecia o comedie de nivel satiric adevarat de tip fabulist, nici o comedie umana simpla cu gag-uri sau poante. As prefera ceva de gen It Happened One Night. De obicei ma descurc destul de bine cu cele heterosexuale pre 1950, (de fapt pre lansarea d-nei Audrey Hepburn, care a reusit sa opreasca de una singura avantul dezvoltarii genului comediei romatice tocmai in perioada inceperii Razboiului Rece, cand era atata nevoie de el, ca prea era realist constiincios de perfecta, deci, efectiv vrand nevrand, fie prea realist fie prea fantezist serioasa, si poate doar d-na Marilyn Monroe ar fi putut reusi sa-l mai recupereze, daca nu ar fi avut o soarta atat de trista si nu ar fi fost atat de vulnerabila si atat de usor de exploatat, de pana la urma tot d-na Shirley MacLaine a trebuit sa depuna efectiv aproape de una singura, si efectiv de o viata intreaga, de-a lungul aproape a unui secol intreg, un efort extraordinar pt salvarea si sustinerea acestui gen de comedie, alaturi de doua persoane mai tinere, totusi constiincioase, d-nele Drew Barrymore si Meg Ryan), insa acum, in ultimele 2 saptamani am fost atat de stressat incat efectiv nici macar nu am fost in stare sa am un vis erotic [rated R pt audienta din Romania], (care la mine de obicei survin in perioadele de stress), si chiar imi doresc, total egoist, sa vad un film special personalizat pt mine, gay. Si efectiv nu pot sa gasesc unul pe care sa nu il stiu deja, sau, in fond, care, in general, sa nu semene cu o caricatura total ridicola si chiar usor jignitoare, si efectiv NU mai am chef sa mai vad inca o data The Birdcage. Efectiv m-am saturat de eufemisme, aluzii, costumatii, au trecut si anii 70, au trecut chiar si anii post groaza AIDS, zau, am intrat de mai bine de o decada in sec XXI, si efectiv nu pot sa gasesc o comedie romantica gay asa macar de nivel You've Got Mail, ca totusi nu am pretentie chiar de ceva de nivel Some Like It Hot, sau Apartamentul ?
Ma rog, (desi vorbesc dintr-un punct de vedere strict personal, si NU am pretentia ca toate cazurile pot fi la fel, deoarece chiar intr-adevar depinde si de cultura locului respectiv si de oamenii individuali implicati in acest fel de lucruri), trecand peste eterna comedie de situatie, (sau posibila tragi-comedie), a coming out-ului fata de parinti, (din care, zau, in real life, vasta majoritate a celor de clasa cat de cat educata chiar si doar la nivel de simpla alfabetizare si TV de pe intreg teritoriul UE, dupa parerea mea, deja stiu sau intuiesc chiar inainte de vreun coming out de gen patetic sau ridicol ca copilul lor personal e gay, chiar posibil usor inainte sa o stie sau sa o accepte chiar insusi copilul asa in mod mai consistent, daramite sa o mai si anunte, daca isi cunosc acel copil cat de cat in mod chiar si minim obiectiv matur, deci acest fel de filme servesc mai mult anxietatii parintilor copiilor gay si ale societatii generale contemporane fata de relatiile homosexuale si de orientarea sexuala predominant homosexuala decat ale copilului acelor parinti, pt care in general coming out-ul fata de parinti reprezinta o anuntare clara ca a ajuns el insusi la concluzia finala si mai resimte o ultima nevoie infantila de a se plange in poala parintilor de acest lucru inainte de a se angaja politic activ sa educe societatea mai larga), trecand si peste comediile flirturilor, indragostirilor, infidelitatilor si altor mici drame ale tineretii persoanelor gay, (care zau daca nu sunt chiar perfect cultural comune oricarui adolescent contemporan intre 13 si 25 de ani, si tinand totodata seama de faptul ca adolescenta in mod real nu a fost inventata decat dupa sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial, deci filmele de dinainte au scapat de nevoia de a aborda acest subiect), ar fi poate, ma gandesc, eCupid, care am impresia ca exploreaza anxietatea fata de posibila monotonie a relatiilor gay de termen lung care nu sunt bazate decat pe oportunitate si comoditate, ca destul de multe casatorii comune heterosexuale oarecum caricaturizat prezentate si deja, din pacate, chiar astfel intelese de destule persoane din zilele noastre. Zau, tinand asa cont de starea in care se afla Institutia Casatoriei in zilele noastre, ba chiar si cea a relatiilor de concubinaj general, filmul asta chiar mi se pare o caricatura a unei caricaturi, si, desi tolerabil si politicos pt toata lumea, ba chiar si posibil sustinator de moral, totusi nu mi se pare nici pe departe decat o vata de zahar oferita unui copil ca sa il faci sa uite ca plange...dar e, desigur, chiar realist posibil sa fiu prea carcotas si perfectionist, mai ales cand ma aflu in cautarea unui film de comedie romantica gay de calitate autentica, si ma gandesc la filme de nivelul celor scrise si regizate de dl Billy Wilder, sau regizate de dl Frank Capra.
23 kommentarer:
Serendipity
Un pestisor pe nume Wanda? Ceva cu Pierre Richard? Desi nu stiu daca-s romantice... Ceva mai noi, Devils Wears Prada poate? E si comedie si romantica, are moda, e cel putin un tip gay (dar nasol) si mai ales, piesa de rezistenta, e cu Meryl Streep care-i pe departe actrita mea preferata (si singurul motiv pentru care am vazut filmul care nu prea-i genul meu). Si daca tot m-am referit la dansa, ce zici de Mamma Mia?
Sau daca chiar vrei clasic, de ce nu Pe Aripile Vantului, care nu e comedie, stiu, dar are niste momente mult mai reusit amuzante decat alte filme voit comedii. Pe urma mai sunt astea cu After sunset, sunrise...blah-blah...nu-mi amintesc exact cum se cheama, cu Paris si Toscana si compania. Si tocmai mi-a picat fisa Eat Pray Love cu Julia Roberts (unde chiar poate fi vazuta mancand si inghitind). Mai este A Good Year, filmat in Franta si foarte iubit de femei. Este si cu tipul care a jucat rolul principal in Gladiatorul. Si gata ma opresc fiindca probabil fie le-ai vazut, fie nu sunt ceea ce voiai. Cred ca nu de la mine asteptai sugestii. Dar m-am gandit ca poate cine stie.
P.S: cumva offtopic, ai vazut Fracture? Cu Anthony Hopkins? Nu e comedie, dar mie mi-a placut, a fost unul dintre putinele filme cat de cat recente care m-au tinut atent de la inceput pana la sfarsit.
Sustin "A Good Year" (Russel Crowe, Marion Cotillard) si ti-as recomanda si "A Good Woman" (Helen Hunt, Scarlet Johansson).
Off-topic: ti-am raspuns in Cronica la intrebarea despre Batman.
Mi-a placut "Fracture". Carisma lui Hopkins este incontestabila.
O idee corecta, dar l-am vazut, si mi s-a si parut cam prea siropos-fantezist fata de ce simteam ca aveam eu nevoie cand am scris articolul. Intre timp mi-am mai revenit, pt ca mi-a dat Intuneric ideea deosebit de utila sa ma gandesc la critici de filme in loc de filme si, intrand in cateva fantezii de tip barfe/conflicte de critici vs regizori, chiar am inceput sa ma imbarbatez...vezi, merge schadenfreude-ul asta ff bine, tot cu gandul la amaraciunile altora, zau, sincer recunosc, asa imi mai revin si eu, nu numai altii !
http://en.wikipedia.org/wiki/Schadenfreude
L-am vazut ieri si chiar m-a impresionat, are o poveste faina de dragoste heterosexuala.
http://www.cinemagia.ro/filme/jailhouse-rock-prietenie-cu-cantec-4909/
1. Singura idee valabil potrivita pt mine din recomandarile de mai sus ar fi Mamma Mia, si tocmai din cauza combinatiei ABBA, grup muzical favorizat de mama la un moment dat cad eram eu mic, (lla un moment dat cam cand aveam vreo 6 ani, numai ABBA auzeam in casa, si uneori si Sunetul Muzicii...zau, chiar daca fiind afon sunt in general nepasator la muzica, totusi uneori chiar ma refugiam in camera bunicii ca sa o mai ascult si pe Gigliola Cinquetti, ba chiar si pe Margareta Paslaru, nu numai tot pe Julie Andrews cu Do, Re, Mi si pe ABBA cu I Have a Dream) + d-na Meryl Streep, care este un adevarat role model profesional pt mine in legatura cu activitatea de la job-ul 2 de phone sex si imitat accente straine, (desi, ma rog, respectand proportiile) + desigur dl Pierce Brosnan.
2. In legatura cu Eat, Pray, Love, desi am apreciat in general talentul d-nei Julia Roberts in multe din filmele in care a acceptat sa apara, si inca apreciez si talentul d-lui Javier Bardem chiar ff mult si acum, (si nu pot sa il iert pe managerul lui ca l-a indemnat sa joace in acest film alaturi de d-na Julia Roberts de parca ar fi avut nevoie de promo a la Hugh Grant la vremea Notting Hill), totusi filmul asta despre cautatul sensului vietii sau recapatatul capacitatii de a simti placeri, (pe care eu personal nici nu mi le-am pierdut tocmai pt ca nu abuzez de asa ceva in mod exagerat cautandu-le chiar in continuu), prin turism, mai ales in Asia, pe mine personal ma lasa total rece, ba chiar cred ca ma enerveaza ingrozitor.
(...va urma...)
3. In legatura cu A Good Year, desi tare as fi tentat de a-l vedea pe dl Albert Finney intr-un rol de personaj rezident provensal numit "unchiul Henry", nici nu stiu daca acest film reprezinta acest gen specific de comedie romantica cautat de mine, ci am impresia ca reprezinta mai mult o comedie de situatie de incurcaturi amoroase intre diverse cupluri de oameni de varste real functional mai mature decat a mea cu fantezii de swing, care pe mine personal ma va lasa rece cred ca toata viata, deoarece eu personal nici nu am de gand sa pretind nici sa jur fidelitate sexuala cuiva anume daca ma voi casatori sau voi fi intr-o relatie pe termen lung cu cineva, ci loialitate este ceea ce voi pretinde si ma voi stradui sa ofer, desigur cf negocieri clarificatoare prealabile, ca sa fie cat se poate de clar pana unde va trebui de fapt sa mearga acea loialitate.
4. Am vazut Fracture si mi-a placut, plus si pe mine m-a tinut interesat-intrigat efectiv de-a lungul intregului filmul. Eu apreciez deosebit de mult profesionalismul serios al d-lui Ryan Gosling, si efectiv in acest moment chiar il consider un challenger-contender chiar posibil serios pt cineva ca dl Edward Norton, care zau daca nu pare sa fi cam disparut in ultima vreme de parca si-ar fi pierdut suflul...de fapt s-a axat mai mult pe activitati de business de producator si politic caritabil internationale in ultima vreme decat de actor, scenarist, regizor...desi cred ca e si dansul de cursa ff lunga, cam ca d-nii Al Pacino sau de Niro de altfel, si precis va reveni in forta si ca actor, (cel putin sper, pt ca efectiv altfel mi-ar parea rau, si sper ca nu s-a bagat in politica doar pt ca a fost dezamagit ca nu a fost recompensat cu un Premiu Oscar, desi a fost nominalizat de 2 ori), si probabil ca va si rezista timp mai indelungat in cariera decat dl Gosling daca dl Gosling nu e atent si nu isi alege si un manager super-profesionist de cariera...pur si simplu il vad pe dl Norton ca posedand anduranta profesionala mai mare decat dl Gosling, insa remarc cu placere ca si dl Gosling, desi chiar tanar, numai 31 de ani, se antreneaza destul de serios si este si chiar constiincios, nu numai simplu ff talentat ca actor de caracter.
Nu stiam de filmul A Good Woman si am dat Google, mai ales ca efectiv nu mi-am putut inchipui vreo posibila combinatie in cadrul unei comedii romantice, sau de fapt nici in general in planul aceluiasi ecran al aceluiasi film intre d-na Helen Hunt si d-na Scarlett Johansson, care efectiv mi se par de pe 2 planete total diferite, MULT mai diferite decat Mars si Venus...adica mi se par o asociere atat de bizara incat nu mi-as putea-o inchipui nici la nivel surprinzator-ridicol-comic ! De fapt, daca ma gandesc bine, cred ca au si un anumit punct de duritate comun, insa efectiv nu le pot vedea comunicand impreuna, nici la nivel de conflict autentic...poate doar daca ar fi un fel de conflict real serios dramatic de nivel de viata si moarte, o poveste din asta biblic-apocaliptica poate...zau, nu exagerez, si acum ma infior ce fel de film ar fi un fel de film cu aceste 2 actrite, mai tare ca The Road...dar absolut DE LOC comic, ci chiar ceva moral educativ de nivel de o ecranizare poate a celor 10 Pedepse Divine care s-au abatut asupra Egiptului, sau chiar un film SF despre cele 7 viitoare Pedepse Divine ale Apocalipsei, sau poate, mai simplu si usor tolerabil si chiar cu posibil succes atat de casa cat si poate de critica, o ecranizare a romanului d-lui Thomas Mann numit Iosif si fratii sai...desi nu as indrazni sa sugerez tocmai eu care din aceste 2 actrite sa joace rolul sotiei lui Putifar, (seful SPP al faraonului egiptean de la acea vreme, probabil Ahmose I, primul faraon al celei de-a 18-a dinastii, desi posibil si fiul lui, Amenhotep I), care incearca sa il seduca la un moment dat pe Iosif, (care fusese vandut de fratii sai sa fie sclav de casa pt Putifar, iar Putifar, desigur apreciindu-i harnicia si constiinciozitatea, il pusese tocmai sef de sclavi de casa), Iosif refuzand-o speriat cf Hans Sebald Beham, chiar dezgustat total cf Guercino si Rembrandt, si sincer modest cf Guido Reni, iar acea femeie simtindu-se suparata si jignita de refuzul lui, l-a acuzat de incercare de viol, Iosif ajungand astfel in inchisoare, insa castigandu-si ulterior popularitate fata de ceilalti puscariasi, ba chiar si gardieni, si pana la urma chiar si fata de faraon, depoarece se pare ca se pricepea sa le interpreteze visele.
(Mie mi-a placut ff mult acea tetralogie scrisa de dl Thomas Mann, pe care am citit-o efectiv pe nerasuflate pe la 16 ani, cred ca nu mi-a mai placut dupa aia asa de mult la acelasi nivel decat poate mai recent trilogia Millenium scrisa de dl Stieg Larsson.)
(va urma)
(urmare)
Am aflat intre timp ca filmul A Good Woman este una din adaptarile comediei Evantaiul D-nei Windermere scrisa de dl Oscar Wilde. Acea comedie este despre anxietatile cauzate de o posibila infidelitate intr-o casatorie de era victoriana, iar pe mine, asa cum am scris si mai sus, aceasta tema ma lasa total rece, desi, desigur pot aprecia anumite filme dramatice legate de gelozie si atractie sexuala deosebit de pasionala, chiar daca e chiar de nivel ff intens heterosexual, care pe mine personal chiar ma cam sperie, cum a fost, de ex filmul Unfaithful cu dl Richard Gere, d-na Diane Lane, si dl Olivier Martinez, dar zau, efectiv NU de asa ceva aveam eu personal chef acuma, (si nici nu cred ca am mai avut chef de vazut asa ceva dupa ce am vazut filmul ala chiar cativa ani buni dupa el, acel film de fapt convingandu-ma pe mine personal destul de solid definitiv ca nu mai era cazul sa mai tergiversez chiar asa de mult cu trecutul de la clasa a 4-a unde statusem cuminte tot liceul plus cativa ani dupa Bac, la clasa a 5-a de studii clasice Kinsey).
http://en.wikipedia.org/wiki/Kinsey_scale
Insa, deoarece dl Oscar Wilde scrie comedii destul de simpatice, chiar daca nu as fi ales-o chiar pe aceasta ca una din cele de interes momentan pt mine, totusi, in mod sincer omagial fata de talentul d-lui Wilde, din scrierile caruia eu personal am apreciat deosebit de mult culegerea de povesti numita Printul Fericit si Alte Povestiri, si mi-a placut si ecranizarea din 1999 a comediei Sotul Ideal, (cu d-nele Julianne Moore, Minnie Driver, Cate Blanchett, si d-nii Jeremy Northam si Rupert Everett), zau chiar am cautat videoclipuri cat mai diverse din toate ecranizarile facute dupa comediile scrise de dl Wilde, (atat cele deja mentionate, cat si Importanta de a Fi Onest), si chiar am inceput sa ma simt deosebit de bine !
Iata ecranizarea integrala muta, insa deosebit de cinematic imagistic modern expresiva din 1925 a Evantaiului D-nei Windermere, in regia d-lui Ernst Lubitsch:
http://www.youtube.com/watch?v=6gnvJjbzF7U
Ah, dl Elvis Presley este chiar artistul cantaret preferat de tata. Cand eram mic si mama punea ABBA invitandu-ma si pe mine sa dansez cu ea, (mai ales ca ma stia asa cam mototol de cand ma nascusem si dorea sa ma ajute sa devin mai dezinvolt), tata uneori, printre picaturi reusea sa puna si cate un cantec cantat de dl Elvis Presley ca sa o invite pe mama sa danseze si cu el, nu numai cu mine ! Tot alaturi de tata am vizionat si eu deja majoritatea filmelor in care a aparut dl Presley, deoarece lui mama nu prea ii placeau filmele muzicale cu muzica de rock'n roll, si prefera filmele cu dansuri mai traditional populare de tip vals, sau, din cele mai moderne, tango si swing, si atunci daca lui mama nu ii placeau filmele astea, tata ma invita pe mine sa ne uitam impreuna la film. Din punctul meu de vedere, desi imi dadeam pana si eu, total afon, seama ca vocea d-lui Presley chiar avea calitati deosebite, pe mine personal dansul nu m-a atras asa de mult deoarece totusi nu prea avea talent de actor, desi a fost in general constiincios si a urmat directia de scena necesara, dar pur si simplu nu mi s-a parut ca straluceste de pe ecran in fata ochilor mei personali asa cum reuseau altii. Eu in general nu pot asocia atractia calitatilor vocale muzicale ale cuiva cu atractia sexuala, desi desigur am preferinte certe pt un timbru general vocal, desi zau cel cantat al d-lui Presley avea o asemenea gama incat pur si simplu ma confuza, (de aia pur si simplu eu nu am putut forma vreodata vreo atractie fata de vreun cantaret, decat daca are si alte talente artistice complementare, in general de actorie si de dans/miscare corporala...iar coregrafia d-lui Presley era deosebit de simpla si rudimentara, adica efectiv nu mi se parea ceva deosebit, daca te poti gandi sa o compari cu cea in care reusea sa se descurce dl Gene Kelley, sau chiar, la un nivel mult mai simplu, chiar dl John Travolta, de ex), si, in general, eu pot aprecia mai bine timbrul vocilor vorbite nu cantate, plus ca nu prea m-a entuziasmat nici accentul lui asa cum vorbea el in filme, desi, desigur ca per total avea trasaturi atractive, cand era ff tanar, dar zau, nu astea conteza asa de mult, sunt alte chestii mai complexe care ma pot entuziasma pe mine in legatura cu vreun star, sau chiar o persoana obisnuita, un aer general specific, in afara, desigur, de buze, si gene, mereu ff importante, si linia omoplatilor, cu intreaga centura musculara scapulo-humerala, articulatia genunchiului, cu tendonul muschiului gracilis, si mai sunt si alte chestii deosebit de specifice.
Plus nu cred ca filmul asta facea parte din comediile romantice care ma interesau pe mine ieri, cred ca e mai mult pe tema Fetita cu Chibrituri, adica cu un oropsit flamand care obtine recunosatere si iubire datorita unui talent artistic deosebit...desi, desigur ma impresioneaz si pe mine o poveste din asta daca se termina trist, ca cea a d-lui HC Andersen, in general nu ma pasioneaza tema respectiva a artistilor saraci sau oropsiti si neintelesi initial, ba chiar oprimati de societate, considerati sau chiar etichetati drept criminali, care apoi reusesc sa se reabiliteze in ochii lumii. Pe mine ma preocupa mai mult nu atat emotionalitatea deprivarii narcisiste, ca de sprijin de ego narcisic eu personal nu am dus lipsa, ci imi creeaza mai mare anxietate mai mult problemele de competenta, de a gasi un mod pt a demonstra ca pot fi si eu util pt societate asa cat de cat, desi la prima vedere chiar ca nu se poate observa la ce specific anume, adica nici eu nu pot observa, desi zau, ma straduiesc totusi sa fiu macar prezent, si in general nu am tendinta sa chiulesc, (desi de inatraziat cam intarzii, dar ma straduiesc sa ma imbunatatesc si la acest aspect).
Aici chiar nu te pot ajuta. Ma uit tot mai rar la filme, iar comediile, fie ele si romantice, nu sunt printre preferatele mele.
Dar oricum, multumesc ca te-ai gandit, adica chiar ai incercat sa gasesti ceva acolo posibil util, chiar daca nu ai gasit un nume de film. Nici lui mama nu ii plac filmele de comedie in mod special, desi am vazut ca la teatru se amuza de piese de comedie..cred ca am intrebat-o chiar de cateva ori de ce, si pur si simplu a dat din umeri si a zis ca habar n-are, si pur si simplu nu-i plac si gata...cand ma gandesc cati De Ce i-am pus eu lui mama ! Si uite ca ea nu m-a intrebat niciodata pe mine De Ce nu imi plac filmele sau povestile de SF, nici nu cred ca m-a intrebat vreodata De Ce in legatura cu nimic deosebit sa tin eu minte asa din prima. Numai eu eram in continuu cu De Ce, De Ce, De Ce...efectiv o intrebare frecventa de copil de 4 ani...si acum imi vine sa intreb intrebarea asta destul de des, desi stiu uneori ca nici nu e cazul sa o pun si inca imi vine sa o si mai pun unor persoane care nici nu sunt raspunzatoare sau abilitate sa imi raspunda mie personal la vreo intrebare de De Ce si efectiv nici nu stiu sa imi raspunda !! Daca ai sti pe cati i-am facut eu sa ridice din umeri total exasperati spunand ca "nu stiu" la vreo intrebare de-a mea de De Ce, mai ales ca daca ma pornesc, nu ma opresc doar la un singur De Ce, continui cu cel putin vreo 4-5 dupa aia...chiar ca incep sa ma simt si cu musca pe caciula !!
Nici eu nu imi intreb baiatul de ce ii plac anumite chestii, pentru ca deja stiu din instinct, din simplul motiv ca este al meu, crescut de mine si "il simt".
Dar el continua sa intrebe folosind "de ce-ul". :))
nu-mi vine in minte nici o comedie acum.
Dar nu ma pot abtine de la doua comentarii-intrebari.
Eu filmele lui Frank Capra (regizorul meu preferat) le percep mai mult in latura lor siropos-sociala, mai putin drept comedii. Oi fi eu prea socialista? :)
In al doilea rand n-am inteles afirmatia ta, de ce Audrey Hepburn a pus capat avantului comediei romantice? Eu as fi zis din contra.
ah, uite, acum dupa ce am dat send mi-au venit niste idei :
comediile romantice realizate de Hepburn / Tracy.
Ii ador pe amandoi si nu stiu cum am putut uita de ea, cand e actrita mea preferata!
Le recomand chiar daca ai trecut de perioada stresanta. :)
Desi sunt sigura ca le-ai mai vazut.
Din pacate unele mai noi, in afara celor cu Meg Ryan eu nu am vazut, nu ma pasioneaza cinematografia recenta.
scuza-ma, inca un comentariu si gata.
Acum am vazut ca ai lasat link pe youtube catre It happened one night.
Daca stii vreu site cu filme online din anii '30 - '40, te rog, spune-mi-l, am cautat si eu astfel de filme cand am fost deprimata si nu am gasit.
Era vorba de genul specific al comediei romantice, nu de comedii in general, si filmul It happened One Night (1934) regizat de dl Frank Capra este intr-adevar considerat un fel de varf de lance istoric clasica cinematografica in legatura cu acest gen specific, desi ai dreptate ca dl Capra nu s-a prea ocupat de acest gen in cariera lui ulterioara, ci dl Billy Wilder a preluat stafeta in mod mult mai consistent, si de altfel genul comediei romantice este mai vechi, la nivel teatral el spunandu-se ca a fost ff proeminent reprezentat de piesa de teatru Visul Unei Nopti de Vara scrise de dl William Shakespeare, (totul in istoria spatiului de interes cultural euro-atlantic desigur, ca zau daca stiu in legatura cu alte locuri din lume, insa este posibil sa ma straduiesc sa aflu probabil la un moment dat, candva in viitor).
In legatura cu d-na Audrey Hepburn, am incercat sa explic cumva in articol dar desigur ca nu m-am priceput: efectiv mi se pare mult prea sincer serioasa pt a putea reusi in acest gen, si totodata destul de perfecta la prezenta scenica, si asa ceva poate chiar dauna comediei. Ziceam ca "a pus capat" si intr-un mod oarecum omagial catre filmul Roman Holiday (1953) si cateva de mai tarziu din acest gen in care a jucat dansa, in sens ca dupa dansa chiar ar fi fost cam greu de gasit o actrita potrivita pt acest gen de film, mai ales ca si genul acestui film a intrat intr-o oarecare obscuritate in anii 60 si 70, dar desigur ca nu dau "vina" pe Audrey Hepburn, era asa mai mult un fel de nostalgie ca e intr-adevar greu sa faci filme din astea ca sa fie asa perfect echilibrate intre fantezie si posibila realitate, si privite in sens umoristic, plus desigur sa gasesti si actorii potriviti pt a populariza acest gen la nivel mai larg, daca lumii nu ii prea arde de el in clipa aia, desi zau, acest gen de film mie mi se pare ca poate face minuni in perioadele de vulnerabilitate, de ex cicatrici post-framantari sociale si nesiguranta economica, care sunt zgnadarite destul de repetat asa in general in lume din cand in cand. Insa traim intr-o perioada destul de proeminent si predominant brutal realista in ultima decada, asa ca desigur ca si cultura se conformeaza intr-un anume fel, dar ma gandeam ca poate ca ar fi cazul sa ne putem ingadui sa visam si romantic din cand in cand, desi desigur zambind, nu la nivel total romantic serios, ca de aia zau ca nu are mai nimeni chef asa la nivel de audienta generala globala, decat poate grupuri mai restranse, care in general e bine sa nu fie incurajate, dupa parerea mea critica central universala personala.
Da, ai dreptate. Il admir deosebit de mult pe dl Spencer Tracy. Cuplul lui cu al d-nei Katharine Hepburn ar reprezenta un adevarat role model pt comediile romantice destinate unor cupluri mai mature, mi se pare, totusi, sau poate in prag de maturizare destul de hotarata, cu angajament social mai matur, lipsit de reveria adolescentina a filmelor cu d-na Audrey Hepburn sau a Visului Unei Nopti de Vara. Ai avut totusi o idee ff buna pt ca si eu sunt dincolo de adolescenta deja, si nu cautam chiar reverie fantezista totala, dupa cum am zis in articol, chiar simteam nevoie de cateva elemente mai realiste, dar parca mai voiam si reverie...era asa ceva de nivel de film ideal de vazut la cca poate 18-20 ani, cel putin cum eram eu la varsta aia, adica asa din punctul meu total egoist de vedere. Insa comediile Tracy/Hepburn necesita si un efort intelectual mai mare, mi se pare, si eu pe la 19 ani chiar am fost destul de vulnerabil, plus in ziua aia cand scriam articolul ma simteam vulnerabil, si eu cand ma simt mai vulnerabil nu prea am chef de efort intelectual, ci vreau mai mult sa visez, desi nu lanivel total fantezist, desigur. Ce mai, avusesem cateva zile (relativ) mai grele in urma si chiar voiam sa ma relaxez in mod optim super personalizat. (Desigur, ce e "greu" la mine e de nivel total ridicol asa luat relativ fata de scara universala a zilelor grele, de nivel cvasi 0 realist vorbind.)
Nu stiu un site specific cu filme din astea. Pur si simplu caut la intamplare mai intai pe Google punand genul de film pe care il caut plus istorie cinematografica sau critica cinematografica, ca sa obtin totusi niste site-uri mai serioase si pornesc de la recomandari de acolo si le verific pe wikipedia sa vad daca sunt ce cautam eu, si pe urma le caut pe You Tube. Desigur, nu fac asa ceva ff des. De filmul It Happened One Night stiam deja mai dinainte asa ca pur si simplu i-am cautat titlul direct pe YouTube. Procedura de mai sus ar fi doar daca nu stiu un titlu anume de film. Daca nu stiu ceva anume eu in general incerc sa obtin recomadari cat de cat serioase, deci de aia cautatul pe Google e mai complicat, trebuie efectuat neaparat in lb engleza, trebuie sa gasesc site-uri legate de reviste culturale mai solide, si critici si istorici de filme relativ de seriosi, e ceva destul de elaborat. De aia nici nu fac asa ceva in mod ff frecvent. Eu ma bazez mai mult pe ce mai zic d-nii David Denby si Anthony Lane, mai caut uneori sa vad ce zic si d-nii Roger Ebert si A.O. Scott. Stiu ca or mai fi si altii, dar cu astia m-am obisnuit eu, efectiv de ani de zile, si uneori de la ei imi mai vin idei. Dar e si wikipedia buna daca o iei pe genuri de filme si obtii un scurt istoric al acelui gen de film si cateva titluri de filme, si pe urma poti sa le cauti sa vezi daca le gasesti pe YouTube sau prin alte parti.
aha, acum am inteles. Nu prinsesem nuanta omagiala a comentariului tau.
Da, si mie Audrey imi pare mult prea serioasa pentru comedii. Mai degraba imi pare ca eclipseaza umorul prin eleganta ei.
Mai putin in 'Cum sa furi un milion', aceea chiar mi se pare o comedie 100%.
Intr-adevar, au niste comedii mai "lucrate" cei 2, nu luasem in calcul aspectul asta.
Asta si fiindca le vedeam filmele inca de pe vremea adolescentei, imi placea chimia dintre ei, atitutinea optimista a lui Kate si "ursuzenia" vesnica a lui Spencer.
E modelul meu de cuplu ideal (in sensul ca mi-l doresc chiar pentru mine :)
Cred ca Adam's Rib e filmul cu secventa ce mi-a ramas mie in minte, cand cei 2, procuror si avocat in acelasi proces isi trimiteau bezele pe sub mese in timpul procesului.
Simt brusc nevoia sa-l revad! :)
multumesc pentru raspuns, nu aveam obiceiul sa le caut pe youtube fiindca stiam ca acolo nu se gasesc video de durata asta!
Send en kommentar