Eu personal am obosit sa raspund la lepse politic si/sau istoric educative pt mine, desi m-am straduit cat am putut de bine ca sa se vada ca eu recomand si sustin acest fel de activitati, si, in plus, daca as fi avut ceva mai concret palpabil de castigat de pe urma lor, de ex hartie tiparita de tip bancnota exotica si/sau estetic interesanta, probabil chiar le-as fi si promovat mai sarguincios/asiduu, asa ca acum, in scop de repaos de tip activ inalt recomandabil, m-am decis sa raspund la o leapsa de vacanta, pe care eu am preluat-o de pe blogul lui Intuneric, (desi cred ca el o preluase de pe blogul lui Vienela, si ea a preluat-o de la altcineva, dar zau daca am chef sa fiu chiar atat de integru incat sa ma straduiesc sa caut sa vad cine a fost cu ideea originala ca sa il/o mentionez si pe ala/aia). Ma gandesc ca poate voi avea sansa de a ma educa si geografic si estetic cu aceasta ocazie, deci nu va fi chiar timp total pierdut sau de simpla relaxare total indolenta pt mine personal.
1. Muntele sau marea ?
Imi sunt egal + destul de des placute (in real life, traind in prezent, sau in poze, filme, sau amintiri personale) asa ca nu as putea sa aleg.
2. Iarna sau vara ?
In general, primavara sau toamna. In particular, cea de-a 17-a vara.
3. Care e destinatia la care visezi sa ajungi macar o data in viata ?
Japonia.
4. Care a fost cea mai frumoasa tara pe care ai vizitat-o ?
Toate tarile pe care le-am vizitat au avut ceva care sa le recomande.
5. Care a fost cel mai frumos oras din afara tarii (Romania) pe care l-ai vizitat ?
La nivel obiectiv, Bergen. La nivel subiectiv personal, Helsinki.
6. Care a fost cel mai frumos oras din Romania pe care l-ai vizitat ?
Baile Herculane.
7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat ?
Magazinul Bergdorf Goodman.
8. Ce obiectiv turistic (din Romania) ai recomanda unui strain ?
Muzeul national al satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti.
9. Ce oras ti-ai dori sa vizitezi ?
Efectiv nu ma pot hotari intre Hong Kong si Singapore.
10. Ce suveniruri cumperi de obicei ?
Brelocuri. Dar nu am grija de ele ca un colectionar. Pur si simplu le folosesc pana se strica. Am pastrat ff putine pe termen mai lung.
Mi-a facut ff mare placere sa raspund la aceasta leapsa !! Asta reiese ff clar si din faptul ca am reusit sa raspund cat mai concis si la obiect, deoarece eu nu sunt in stare de asa ceva decat fata de lucrurile sau activitatile care imi fac deosebita placere + fata de care ma simt total relaxat !! Cu aceasta ocazie, doresc sa anunt si subiectul viitorului meu articol intitulat Relatia mea personala cu Jocul/Joaca, un articol despre care deja intuiesc/presimt ca va fi unul deosebit de prolix si greu inteligibil, a carui idee mi-a venit in timp ce reflectam visator-ganditor-contemplativ-admirativ la propriul meu comentariu de sub articolul lui Intuneric de unde am preluat leapsa de mai sus, al carui titlu + continut stilistic maiestrit m-a indemnat in mod destul de activ la acest tip de reflectie adesea, se spune, inspirata.
14 kommentarer:
Nu inteleg de ce vrei sa fi util politic si social. Societatea iti este utila tie ca persoana??? Nu, isi este utila ca formatiune sociala si urmareste un bine general care nu iti ofera tie nimic bun pe plan personal.
Atunci, de ce iti bati capul cu utilitatea ta sociala?
Eu personal am 2 motive concrete destul de concrete pot identifica prin ce anume as putea fi eu util societatii, (desi nu neaparat prin completare de lepse la mine pe blog...aia a fost un fel de semi-gluma, desigur, deoarece eu nu sunt un blogger de tip educator si nici macar auto-educator, desi de asta ultima, auto-educatia continua, poate ca as avea nevoie):
1. nu exista sanse prea mari ca eu sa imi indeplinesc indatorirea minima fata de societate (+ fata de D-zeu + mama Natura, daca suntem si credinciosi si dorim sa ne indeplinim macar indatoririle minime fata de creatorii nostri originari), aceea de a-mi reproduce specia, ca alte feluri de indatoriri D-zeu nu prea cere, decat cel mult ne ureaza sincer sa si traim, in plus, sanatosi cat mai mult timp posibil, ca doar aia s-a straduit cu ideea creatiei noastre. Societatea insa probabil ca mai cere ceva de la noi, sa reusim sa ne intretinem cat de cat pana murim, in plus decat doar sa ne reproducem ca sa asiguram si noi alaturi de progeniturile noastre sistemul de pensii in continuare. Eu personal sunt dator vandut unor multiple state ONU care au bagat bani bugetari in mine efectiv in continuu de cand m-am nascut, si zau pe te miri ce, ca eu inca nu mi-am gasit vreu talent deosebit, care sa justifice acea risipa. Nici macar daca imi vine vreo idee si gasesc ceva posibil util pt societate asa cat de cat valoric, (aduca care sa si produca bani nu numai sa cheltuie), la care sa ma inham in mod sustinut, nu am cum sa ies chit, daramite sa pot sa-mi platesc eu acea datorie.
2. La mine mai e si motivul de "just in case" ca vine din nou o vreme din aia anti-gay, sau, mai curand anti-oameni inutili societatii,
(ca anti-gay cred ca sunt sanse realist mai mici de-a lungul vietii mele, mai ales ca acum daca ma apara si pres Obama, nu cred ca o sa mai indrazneasca cineva sa zica ceva prea tare, plus eu personal nu am de gand sa ma duc nici macar pt shopping in Dubai sau tari similare fara sa am o escorta de minim 4 bodyguarzi ff macho in jurul meu, si cum momentan trebuie sa strang bani de masina, nu am inca bani de platit bodyguarzi pt o eventuala excursie de shopping in Dubai, si va trebui sa ma duc, in schimb, la Singapore...ca sa fie si mai clar cum am rispit eu personal banii a cat mai diversi contribuabili bugetari de-a lungul vietii,si zau, chiar daca am platit si eu impozite asa din cand in cand, eu personal am fost mai mult somer sau liber profesionist, ca zau daca am vreun talent de producator sau de antrepreenor, creativ nici atata, si nu cred ca am reusit eu sa contribui bugetar nici macar cat s-a cheltuit pe mine in prima luna dupa ce m-am nascut cat am stat in maternitate pe banii bugetari nu numai Romanesti, ca Romania anului 1980 primea destul de multe fonduri bugetare si de la altii...cred ca dupa ce m-am nascut si eu, probabil ca am fost ultima picatura, si si-au zis probabil celelate tari ca zau nu prea mai e cazul sa sustina regimul Ceausescu cu bani bugetari, ca zau, o sa ii coste prea mult, si uite asa a inceput ultima decada de dinaintea revolutiei din Decembrie...ma rog, nu doresc sa exagereaz, nu cred ca numai din cauza mea personala a cazut regimul Ceausescu, nici macar a tuturor celorlalti copii prematuri care s-or fi nascut in 30 sept 1980 in Romania, dar totusi nu as putea sa ma scot chiar total din ecuatie, pt ca zau, bugetul RSR a intrat in total picaj in acea decada dupa ce m-am nascut eu, si cred ca e imposibil sa nu fi contribuit si eu cu ceva acolo, chiar si daca a miimea de milionime parte...uite, ca nu mi-a trecut prin minte pana acuma, poate ar fi fost bine sa imi fac un Certificat de Revolutionar inainte sa plec din Romania, ca asa poate mai sugeam ceva si de la bugetul Romaniei asa cat se mai putea, chiar daca si cate 10 lei, 10 lei...asa se cumpara o masina...),
in fine, in caz ca se mai pronunta iar danezii in public cu cifre, si le mai preiau si altii, in legatura cu cat este util societatii un om minus cat a bagat societatea in acel om pana atunci, just in case ma gandesc sa am si eu o hartiuta care sa zica, "recunosc ca nu am contribuit nici cu a milionimea parte din cat am primit eu bugetar, uite, totusi pot fi si eu util societatii in continuare, de ex ma pot muta intr-o tara al carui regim e planificat sa cada, de ex Rep Islamica Iran, ca sa dau si ultimul bobarnac bugetului ei, sau, uite, desi nu am produs nimic in viata mea, totusi nu sunt impotriva indeplinirii unor munci manuale necalificate, daca mi se spune ce, numai ca sa nu cumva sa fiu pus pe vreo lista neagra de oameni neutili societatii carora nu li se va permite resuscitarea si/sau mentinerea cat mai indelungata in viata, chiar si in stare vegetativa sau dementa sau pe aparate, etc, in caz ca au implinit 130 de ani...zau eu doresc sa fiu mentinut in viata cat s-o putea de mult, chiar daca acest lucru va fi fffff oneros pt bugetarii tarii in care voi apuca sa fac stop cardiac ! Deci eu trebuie neaparat sa gasesc ceva care sa arate ca pot fi util chiar si in stare de coma, doar doar sa nu imi inchida cineva curentul electric de la respiratorul artificial si inima artificiala, si rinichii artificiali, si ficatul de porc clonat, etc...
si eu mi doresc sa ajung in Japonia...uneori am impresia ca este pe o alta planeta...
Macar poporul japonez, spre deosebire de poporul norvegian, (si suedez, elvetian, spaniol, venezuelez, etiopian, si iranian), are amintirea comuna colectiva cu a poporului roman despre primul razboi mondial, si inca japonezii au fost si de partea Antantei, desi populatia nu a fost antrenata la nivel de mobilizare economica nationala, (ca in majoritatea tarilor lumii, cu exceptia tarilor mai sus mentionate, si poate si a catorva putine altele), plus recent sunt deosebit de avansati tehnologic, efectiv la nivel de ani lumina, (ca si cum ar fi intr-adevar de pe alta planeta din alta galaxie decat noi toti ceilalti), totusi ei erau destul de ff rafinat avansati pe artizanat si social, (spre deosebire de poporul norvegian, si venezuelez, insa asemanator cu poporul elvetian, probabil spaniol, si iranian, ca despre celelaltu nu stiu), deci, da, la nivel de dorinta de coordonare si logistica de dialog de tip negociere economica, va fi destul de obositor si complicat, insa daca te duci ca simplu turist dispus sa dai banii tai pe suveniruri si alte produse inalt calitative si scumpe, si interesat de a interactiona social-cultural in muzee, restaurante, cluburi, etc, chiar daca ei habar nu prea au de lb engleza sau franceza, asa la nivel de populatie generala, totusi va fi destul de usor sa te intelegi si prin semne, si cu cat le dai bani mai multi pe suveniruri, sau le oferi servicii sau chiar parti din tine, (inclusiv suflet, daca esti dispus/a) mai multe la nivel de interactiune sociala, cu atat un dialog va fi nu numai total teoretic posibil si chiar usor, insa mutual satisfacator reciproc va fi doar daca esti de tip generos, desigur.
P.S. (de interes mai mult pt mine personal, deci e total OK daca nu citeste nimeni ca si asa nu va fi prea inteligibil)
Inca o data, trebuie sa-mi exprim scuzele publice ca nu am fost atent la cumnatul lui bunicul, (D-zeu sa-i ierte pe toti), care a fost diplomat in Japonia, (si in alte cateva tari din astea destul de complicat indepartate de Romania), la fel cum nu am fost atent niciodata nici la ce a vrut sa imi spuna tata in mod ff util informativ pt mine personal de-a lungul vietii, (chiar daca o facea rar, si absolut de loc cicalitor, zau, chiar inalt competent si constiincios si etic, ca parinte), eu preferand sa ascult de indemnurile si sfaturilor bunicului meu de a ma juca cat oi vrea si de a nu ma chinui cu diverse lectii, si acum dau din colt in colt in diverse situatii cand doresc sa comunic si eu la nivel util pt mine cu reprezentanti din alte natii, zicandu-mi, "mai, parca mie mi s-a mai spus asta mai de mult deja ba de tata, ba de unchiul, oameni in general ff inalt competenti pe domeniile lor, plus autentic bine intentionati fata de mine, viata si cariera mea personala, ca zau daca nu mi-au dat niste sfaturi la care daca as fi fost atent pe atunci cand mi le-au zis, nu ma mai chinuiam acum cu wikipedia de cate ori doresc sa evit diverse socuri culturale si stress profesional...zau, de chestia cu amintirile colective comune eu stiam mai de mult, dar habar nu aveam ca pot fi utile economic + diplomatic, (amintirile comune alea reale concrete din ultimele cca 4 generatii din viata oricarui grup cultural, ca alea inconstiente nu pot fi utile decat daca esti scriitor si ai de gand sa devii ff popular pe piata japoneza ca scriitor profesionist, ceea ce, ca roman, nu cred ca ai sanse prea mari oricum...atentie, dl Mircea Cartarescu, just in case inca e interesat sa nu mai fie considerat ceea ce este, un scriitor de interes geografic si istoric total regional si temporar generational la nivel de o singura generatie)...
...intr-adevar, ce scoala de sociologie, ba chiar si diplomatie, exista in Romania, (chiar si pe vremea RSR, chiar daca facultatile respective au fost temporar desfiintate, know-how-ul tot exista si s-a si transmis on a need to know basis si s-ar fi putut transmite in continuare si post 1989), si zau acuma asisti uneori fara sa vrei efectiv la niste total boi pe la MAE si la ICR !
Ma rog, nu mi-e mie de aia de la MAE sau de la ICR, doar ca ma enerveaza cand aud de ei prin ziare, (desi, ma rog, nu zic ca macar cei de la MAE, spre deosebire de la ICR, care trebuie efectiv dati afara in bloc pt incompetenta si neglijenta crasa in serviciu, in frunte cu directorul general, plus intreg institutul reorganizat conceptual + geografic, deci macar pe MAE stiu ca se straduie, unii, chiar constiincios, dar cu ce naiba si de unde)...mie de fapt ar trebui sa imi pese de mine si de ce am eu nevoie, dar ca de obicei sunt primul la evitat responsabilitatea si la gasit vinovatii in afara mea, plus nici macar in legatura cu cazuri care ma privesc pe mine personal, dar in legatura cu cazurile altora cu care nici macar nu am nici o treaba, (pt ca eu acum am renuntat definitiv sa ma mai simt dator economic Romaniei, desi, desigur ii datorez si ei, ca si altor multiple state ONU, probabil milioane de Euro, daca mai stau sa adaug si dobanzile, de cand m-am nascut si au tot pompat mai toti bugetar in mine, plus si in alti persoane din generatia mea, dar macar unii au o sansa sa isi plateasca inapoi aceasta datorie spre deosebire de mine, plus Romania nici nu face parte din tarile cu statut de MFN most favored nation- fata de mine)...
...zau, intr-adevar abia acum imi dau seama, (mai bine mai tarziu decat niciodata), la ce e cu adevarat buna istoria, ca materie scolara, (acum, din fericire larg accesibila de pe wikipedia, deci nici nu e nevoie de studii superioare, cel mult de Bac si de cateva limbi straine, macr doar una, engleza, plus de cunoscut cum se utilizeaza in mod eficient Google translate...spun asta cu un ultim efort de a comunica ceva posibil de interes util si celor care inca se mai straduiesc sa fie utili prin ceva anume si Romaniei, inclusiv jurnalisti, plus guvernul, si alti politicieni in functie si veleitari), plus de ce e important sa asculti si sfaturi, (nu doar povesti/informatii personale, cum ii baraiam eu la cap pe toti sa imi spuna de cand eram mic + chiar si daca cedau torturii si smulgeam ceva de la ei, sau daca se tineau tari si nu imi spuneau nimic, eu oricum tot le cotrobaiam prin sertare, pt a culege informatii coroborative), de la parinti/bunici/rude competente + etice profesional, chiar tocmai inclusiv si de la aia care NU iti spun ce ti-ar place sa auzi. Zau, intr-adevar, bou am fost si eu, (mai mult eu decat altii)...total indolent + neascultator...macar acum, zau, noroc ca mi-a mai venit mintea la cap, si voi fi in stare sa imi planific o excursie ca lumea atunci cand o fi sa merg eu personal in Japonia, fara ca sa risc sa patesc ce s-a intamplat in filmul Lost in Translation, nici in cartea Stupeur et Tremblements a d-nei Amelie Nothomb, sau in Shogun al d-lui Clavell, sau in Ultimul Samurai cu dl Tom Cruise, ca desigur ca eu NU am talentul + dedicatia + metoda bine busa la punct a d-lui Marlon Brando ca sa ma pot pune in pielea taranului japonez Sakini din filmul Casa de Ceai din Luna August (1956) sau a maiorului Ace Gruver din Sayonara, si, desigur ca NU sunt de tip lt Pinkerton, ci mai curand de tip Cio-Cio-San !
Disclaimer (just in case s-a chinuit sa citeasca cineva ce am scris):
Sorry daca a iestit neinteligibil, eu cam stiu ce vreau sa zic, dar habar nu am sa comunic asta in cuvinte, si zau, si asta e pt ca am fost total indolent la scoala + cu ascultatul fata de parinti si alti educatori etici si competenti real ff bine intentionati fata de mine, nu numai doar pt ca nu am eu talent de a folosi in general cuvintele, mai ales in scris, dar nici nu mi l-am cultivat, asa cum am fost indemnat de-a lungul vietii de o gramada de educatori, ca uite, daca ii ascultam, puteam intr-adevar sa gasesc cum sa fiu poate util societatii la un nivel MULT mai inalt competent + eficient bilateral, ba chiar si in grup, decat ma chinuiesc acum...desi, intr-adevar, nu fata de cititorii blogului meu, dar asa in general, in real life, totusi ma straduiesc sa comunic cate ceva atunci cand consider ca este important pt corporatiile pt care lucrez, din fericire nu prea des aici in Norvegia, pt ca aici comunicatul in grup e mai mult la nivel de facut yoga in grup in tacere si cu o mantar rostita din cand in cand, in timpul sedintelor corporatise de relaxare obligatorie in grup, plus comunicarea profesionala inter-colegiala sau inter angajat-client, e mai mult pe baza de scenarii scrise de altii, si la asta eu chiar am talent, mai ales daca e total oral, la telefon, la jobul de phone sex, si nu trebuie sa fiu fata in fata cu ala in fata caruia ii zic ce vrea sa auda, dar am si joc de scena dramatica, plus studii de actorie de la Sc Populara de Arta din Bucuresti, daca e absolut nevoie de comunicat ceva fata in fata, numai ca efectiv nu am suflu pt o intreaga reprezentatie zilnica de 1 1/2 ora de comunicat in colectiv/grup, (inclusiv la nivel deosebit de rafinat, daca as dori sa o faca la nivel ideal, cu elemente de autocritica + educativ politic fata de altii, ceea ce nu cred ca voi reusi niciodata pt ca efectiv nu sunt motivat sa o fac), plus cu matineuri si encore, la jobul 1, si prefer in schimb mici momente si schite...pana acum eu le preferam chiar pe cele improvizate, cand lucram mai mult free-lance, dar corporatist vad ca trebuie neaparat dupa directia de scena a altora + scenariu ff strict respectat...trebuie sa imi dezvolt anduranta, un alt punct slab al meu.
care ar fi in opinia ta motivul pentru care just in case ar citi vreun cititor leapsa+ comentariile riguros stiintifice fara atmosfera necesara de unde rezulta ca parte din investitiile bugetare se pierd pe campii
Sorry, efectiv nu am inteles intrebarea. Era despre de ce scriam eu ca ar fi motivul "just in case" pt a urmari sa imi gasesc o utilitate pt societate, sau era despre de ce ar fi considerat util sa isi gaseasca cineva, inclusiv eu, un motiv de a fi util societatii, luand in consideratie si aceasta perspectiva, asa de "just in case", inclusiv situatia particulara de a se putea simti vinovat de ceva si de a se simti obligat moral de a scrie o confesiune publica, (ca de ex eu, un posibil risipitor de fonduri de provenienta bugetara internationala) ?
Sper ca nu era o intrebare doritoare de a gasi vreo concluzie generalizatoare posibil extrapolabila de la motivatiile mele personale individuale in legatura cu ceva anume, orice, in mod cumva aplicabil asa intregii omeniri, sau chiar unor mari mase/grupuri de oameni cu anumite caracteristici comune, de ex functionari, angajati bugetari, gay, escroci finaciari de tip white collar, etc. Hello, asta chiar ar fi total aiurea, chiar daca o reprezenta vreo aplicatie posibil utila pt tine.
Atrag atentia inca o data ca eu personal NU sunt o persoana care trebuie cumva luata ca role model sau momaie/manechin educativ pt altii, chiar daca, din lipsa talentului meu de expresie descriptiva in cuvinte scrise, asa reies majoritatea oamenilor descrisi de mine, (inclusiv eu), ca niste figuri de carton, sau caricaturi, sau poate chiar chiar efigii, sau, in general posibilele situatii, (ca nu sunt totusi nici macar scenarii), descrise de mine in legatura cu mine personal reies ca niste compuneri scrise de un copil de maxim cls a 6-a total obisnuit, (facand abstractie de linkurile de pe YouTube, in legatura cu care macar totusi eu chiar sincer ma straduiesc sa dau rating de PG-13, R sau NC-17, daca nu sunt de tip G).
Inca o data, eu NU sunt blogger de tip educativ, nici de tip literar, nici cultural, chiar daca, fara sa vreau, ca blogger sau chiar comentator de bloguri, stiu ca fac parte din mass-media, si am niste indatoriri oarecum vagi de minima competenta si etica de expresie de tip jurnalistic in legatura cu asta, chiar si ca amator, si se stie ca mass-media, (inclusiv cea de tip cultural, sau tabloid), are si o indatorire educativa. In cazul blogului astuia al meu in lb romana, eu recunosc cat se poate de sincer ca este posibil ca eu, ca blogger sau comentator de bloguri in lb romana, nestiind sa ma exprim la nivel minim competent in scris, sa risc sa NU pot indeplini astfel criteriile de minima competenta si etica de blogger scriitor de lb romana, sau comentator de bloguri in lb romana, deci inca o data dau disclaimer sa nu cumva sa incerce cineva sa traga concluzii posibil extrapolabile/generalizabile la vreo problema anume general umana de tip existential, sau vreo solutie la altfel de probleme mai largi sociale din societatea de unde traieste el si simte ca se confrunta el personal, din ce scriu eu personal, (mai ales ca ce scriu eu nu este scris nici la nivel tehnic profesional, nici macar cel al unui scriitor de o compunere de cls a 7-a, daramite ca literatura tehnica sau de alt fel, inclusiv jurnalistica, memorialistica, moralistica, etc), in plus fata de faptul ca este o mare tampenie sa isi doreasca cineva sau sa simta cineva nevoia sa generalizeze asupra intregului univers inconjurator + chiar problemele care se pot regasi in el, pornind de la o singura experienta personala sau o singura sursa de informare, (nici daca ea ar fi din aia de nivel de geniu literar universal cu o posibila componenta moral educativa, de ex Turgheniev, Camus, etc), si, in plus, in afara de faptul ca este considerat, de obicei, recomandabil de a citi in mod cat mai critic orice literatura, (fie tehnica, fie jurnalistica, fie de fictiune), mai ales cea gasibila la totala intamplare pe Internet, (mai ales, daca chiar nu cunosti autorul in sens macar de sa ai habar ce il preocupa asa in principal in real life), si inca si la nivel de blog, si inca si la nivel de blog in lb romana, (nu din cauza lb sau culturii romane in sine, ci pur si simplu din cauza ca activitatea de blogging in lb romana este ff recenta si cam destul de vizibil, din punctul meu personal de vedere, aparent imatura/infantila, atat in scop, intentii, motivatii, cat si abilitati, si capacitati, chiar si aia de business sau PR simplu, nu mai vorbesc de aia cu veleitati jurnalistice mai complexe, pt ca insusi chiar si jurnalismul real de lb romana poate fi evaluabil destul de onest ca fiind subcompetent, ca sa nu zic chiar incompetent.)
Mi-am dat seama, insa, cu ajutorul comentariului tau, ca este posibil ca din cauza unor ticuri verbale este posibil sa fi contribuit chiar si eu in mod neetic la mentinerea acestei calitati de subcompetenta a mass-mediei de tip blog in lb romana, in ceea ce priveste trasatura sa mass-mediatica, deci sa fi fost si eu de vina, ca blogger, chiar si din ala total recunoscut de nivel de scriitor de compuneri la de nivel de cls maxim a 6-a, (nici macar a 7-a), ca niste posibili cititori sa fie indemnati in mod total gresit sa generalizeze sau sa extrapoleze, Doamne fereste, la nivel educativ mai larg de la ce scriu eu. Am remarcat ca am tendinta cu adevarat suparatoare, si acum chiar remarc posibil daunatoare, de a folosi expresia "in general", cand eu de fapt vreau sa zic "de obicei", sau "in mod comun, obisnuit". Este vorba de o MARE, MARE, URIASA + real SEMNIFICATIVA diferenta de sens intre acest fel de expresii, atunci cand ele sunt folosite la nivel de comunicare, si, desi eu sincer doresc sa comunic cat mai putin posibil cu persoane necunoscute, riscul este inevitabil, chiar si daca nu as raspunde eu la comentarii, dar e risc sa citeasca cineva ce scriu, si eu, fiind si de tip advers la risc din fire, plus avand fixuri cu etica in legatura cu absolut toate activitatile mele de comunicare, chiar si alea involuntare, iti multumesc ca mi-ai creat ocazia de a remarca acest lucru, pe care chiar am sa incerc, daca pot, sa il corijez activ, de acum inainte.
O aveai si de la mine personal, m-am gandit ca ti-ar placea sa spui cateva cuvinte despre locurile in care ai fost sau despre cele in care ai vrea sa mergi.
Eu as alege Singapore, din motive pe care nu le pot spune, sa nu radeti de mine. :))
Si mie mi-a placut videoclipul despre Singapore mai mult decat cel despre Hong Kong, plus ca e un magazin la Singapore pe care doresc sa il vizitez, insa in mod realist, cred ca Hong Kong este mult mai spectacular, plus mai bogat in sens de varietate de diferite experiente turistice, plus are shopping chiar mai de lux decat Singapore. Eu nu am fost la Hong Kong decat in treacat, dar nu am avut timp sa vizitez orasul ca lumea, asa ca sper ca voi putea sa il revad o data pe indelete, si mai ales sa pot reintalni gustul extraordinar al unui ceai de iasomie pe care l-am baut prima oara cand am fost acolo, si eu, care efectiv nu o am de loc cu mancarea, cu ceaiurile nici atat, atunci efectiv am simtit ca ma inveleste asa ca intr-o paturica calda si ca pot asa sa ma simt ff linistit, cum nu cred ca ma mai simtisem de inca dinainte sa incep sa merg la gradinita, pur si simplu am simtit ca m-a hranit la suflet, ca si cum efectiv te intorci acasa de undeva de ffff departe, si stii ca te asteapta si bunica si ca nu a murit intre timp, si ca poti sa stai asa linistit si fara nici o grija...eu, zau, chiar sincer din suflet sper sa existe Rai-ul, si cand o fi sa mor, (desigur, sper peste cat se poate de mult, MULT, cat mai mult timp, ffffff departe in viitor), sa simt eu asa ca pot sa o revad pe bunica macar o data, si sa simt eu acel fel de iubire total linistitoare de la ea catre mine, si de la mine catre ea din nou...dar nu cred ca se poate...sincer, nu cred ca asa ceva este posibil, nu pt ca poate sufletele dispar de tot, dar pt ca pur si simplu sunt atat de multe incat efectiv sansa sa regasesti acolo un suflet cunoscut este probabil destul de mica, dar daca ai murit nu are cum sa iti para rau, ci pur si simplu esti linistit, dar eu totusi sper asa ca poate am sa o pot vedea pe bunica asa macar din intamplare, in treacat, si pe urma e OK sa imi zboare sufletul in alta parte, sau sa faca ce-o vrea el, pt ca atunci el nu va mai fi angajatul meu sau sclavul meu, (in functie de daca sunt dezamagit uneori de el sau nu), si poate sa fie liber de tirania mea personala cu adevarat cam despotica fata de el.
Send en kommentar