mandag den 20. august 2012

Cine a mai decedat si in august 2012 (pana acuma)


Recunosc ca mie imi place sa citesc uneori rubrica Decese din diverse ziare. Desigur, prefer ca decedatii prezentati acolo sa fi fost ffffffff batrani, deci, chiar si vrand nevrand, cu ceva sanse mai mari de a fi fost posibil utili societatii mai largi prin ceva cat de cat concret anume in plus decat doar a ne oferi noua simpla bucurie cauzata doar de existenta lor in viata la un moment dat pe acest Pamant.

Cititul rubricii Decese nu este o activitate deosebit de organizata din partea mea, ci pur si simplu sunt uneori atras catre acea rubrica de fotografia decedatului, (mai ales daca e din tinerete), si/sau alteori si de catre un cuvant mai interesant legat de activitatea profesionala a acelei persoane. Prin urmare, nu sunt deosebit de interesat de a citi necroloage dedicate unui "bunic adorat", sau unei "mame desavarsite", desi sunt de acord ca si aceste activitati pot fi indeplinite cu grade diferite de competenta, (mai ales in ceea ce priveste bunicii, ca parintii, vrand nevrand sunt ajutati si de bunul D-zeu + mama Natura sa fie cat s-o putea de competenti este omeneste posibil si minim necesar pt vasta majoritate a oamenilor lumii, insa in legatura cu competenta bunicilor se pot observa uneori probleme, desi pana la urma majoritatea lor se dovedesc de a avea de-a face cu starea mai mult sau mai putin proasta a sistemului sanitar din acel loc si a competentei angajatilor directi ai Ministerului Sanatatii decat de lipsa de constiinciozitate a acelor bunici), si sunt, desigur, ambele, alaturi si de activitatile de bunica, unchi, matusa, sau tata, chiar ff utile societatii. (Nu sunt asa de sigur daca profesia de frate sau sora, sau var sau verisoara sunt ff utile asa societatii mai largi, pt ca functiile acestora pot fi indeplinite la urma urmei, si inca si in mod oarecum intermitent, deci si mai odihnitor pt toti cei implicati, si de catre unii colegi de scoala, sau diversi amici la urma urmei, dar este OK sa existe acestia, ca sa functioneze pe post de suplinitor din cand in cand daca o fi vreunul din cei principali momentan in vacanta sau ocupat cu altceva, astfel incat sa se asigure in jurul fiecarui om un nr minim alocat de 2 functionari de tip bunic si 4 functionari de tip parinte, deci un nr minim de 6 manageri cat de cat mai rasariti in jurul fiecarui copil).

In fine, uitandu-ma la lista decedatilor mai interesanti ai anului 2012, doresc sa mentionez ca mi-a facut placere sa citesc necroloagele urmatoarelor persoane, desi, desigur, NU din cauza ca m-as fi bucurat, Domne fereste, ca ar fi decedat acele persoane, ci pur si simplu mi-a facut placere sa citesc in ce fel au fost ele utile societatii mai largi:

* d-na Aase Ingerid Nathalie Bjekholt, nascuta in 1915, fiica unui instalator si a unei croitorese, cu studii la Scoala serala de Socialism, (pornita si condusa la acea vreme probabil cf modelul pornit de d-na Alexandra Kollontai, o educatoare deosebit de talentata incapatanat pacifista de pe vremea Marelui Razboi, carei i se interzisese rezidenta in Danemarca si Suedia, insa a reusit sa ii gaseasca pe bietii norvegieni ramasi pe atunci in aceasta tara neutra in acel razboi, deci in general oricum total pe dinafara in ceea ce priveste anumite probleme cat se poate de practic concrete de logistica, mai ales pe probleme de securitate umana, insa, totusi, incontinuu insetati de scoala si de cunostere si in general ff respectuosi si chiar recunoscatori fata de educatorii profesionisti talentati, inca de pe vremea Reformatiei, deci si cu mult inainte de vremea acelui Razboi cel Mare, care probabil o fi fost si asta oricum pornit doar din cauza unor simple mici erori ortografice sau gramaticale efectuate de diversi politicieni mai neatenti fata de profesorii, si/sau, Doamne fereste, profesoarele lor de limbi si literaturi de la scoala, si la vremea lui, si destul de probabil si destul timp si dupa aceea, ulterior dansa, d-na Kollontai, devenind Comisar al Poporului pe probleme sociale din URSS, servind ca role model pt o gramada de lume, si contribuind totodata si la dezvoltarea ideologiei feministe de tip socialist, cu idealul personal oarecum controversat de a distruge familia clasica retrograd opresiva fata de avansarea femeilor in politica si societate, ideologie propagata destul de pasional inflacarat ba chiar si probabil utopic visator la nivel de suflet ruso-finlandez al d-nei Kollontai, mai mult ca sigur impotriva acelor idei politice total retrograde legate de stapanirea si partajul unor diverse proprietati promulgate in mai toata Europa de catre Codurile Juridice Civile Napoleonice, desi totusi numai pana catre linia de tighel in zig-zag Sf Petersburg/Leningrad-Moscova-Kiev-Stalingrad, ca mai departe chiar ca nu avea cum sa le mearga, cf tablourile panoramic al luptelor de la Borodino si de la Stalingrad, pe care le tin minte pana si eu, ca totusi au fost pictat in imagini mai clare decat o carte atat de complicata numai cu cuvinte ca Razboi si Pace, ale carei ecranizari eu personal nici nu le-am vazut), intre 1938 si 1939, (cand in Norvegia, cu ajutorul a 2 fosti emigranti din milioanele de emigranti norvegieni in America pe motive de foame ceva mai concreta decat doar cea simpla de cunostere de la vremea d-nei Kollontai, care s-au intors in mod cu adevarat patriotic inapoi in tara lor natala, pt a pune bazele industriei salilor de cinematograf din Norvegia, devenise, deci, ff populara si d-na Greta Garbo, nu numai in rolul amantei aristocratice poloneze deosebit de frumoase si de talentate care a reusit sa il imblanzeasca pana si pe bestialul de Napoleon Bonaparte, mai ales pe cel interpretat de suavul si cu adevarat rafinatul dl Charles Boyer, care se vede chiar din acel film cat efort intr-adevar urias de nivel super-competent si etic profesional a trebuit sa depuna ca sa nu sara sa o stranga de gat pe d-na Greta Garbo, care ii fura tocami lui prim planul, o reusita istoric feminista din pacate numai efemer temporara, nu ca in acea poveste pe care s-a bazat acel film cu "happy end" chiar pana si in versiunea Disney, dar si in rolul Ninotchka, un personaj, se spune, atat de asemanator cu d-na Kollontai), ulterior de profesie politician al Partidului Muncitoresc norvegian, primul ministru al Ministerului Familiei si Consumatorului in exercitiu in aceasta functie intre anii 1956 si 1965

* dl Patrick Ricard, nascut in 1945, cu studii de business in Franta, Germania, si SUA, ulterior de profesie antreprenor, si, succesiv, director managerial si apoi CEO al grupului producator de bauturi distilate Pernod Ricard, fondat de tatal dansului in 1932, onorat cu certificatul de Persoana a Anului 2003 de catre Camera de Comert Franco-Americana de la New York, si decorat in 2007 cu ordinul de comandor al Legiunii de Onoare

* d-na T.G. Kanala Devi, nee Govindamma in 1930, de profesie artist vocal de dubbing si playback, actor de teatru si de cinema, si jucator de biliard, care a contribuit la sprijinirea dezvoltarii industriei cinematografice Telugu, asa numita si Tollywood, aflata in judetul indian Andhra Pradesh, si a jucat atat roluri de barbat cat si de femei, fiind in special remarcata pt interpretarea rolului lui Alexandru cel Mare

* dl Biff Elliot, nascut Leon Shalek in 1923, initial de profesie boxer, intrerupandu-si acea cariera din cauza obiectiilor mamei lui, ulterior recrut in armata SUA, repartizat in divizia de infanterie 34, si stationat in Africa de Nord pe timpul celui de-al II-lea razboi mondial, ulterior student si absolvent al Universitatii din Maine, initial aspirand la o cariera de scriitor profesionist, insa in final devenind actor profesionist de teatru, televiziune si cinematograf, cunoscut mai larg pt interpretarea sa a rolului detectivului Mike Hammer.

* dl Svetozar Gligoric, nascut intr-o familie sarmana din Belgrad in 1923, elev si student constiincios si ulterior de profesie jucator de sah si jurnalist, comentator, istoric, si educator deosebit de competent si etic pe domeniul de expertiza al sportul sahului, considerat cel mai bun atlet al RFS Yugoslavia pe anul 1958, care ramane cunoscut pt filozofia sa personala de a juca nu emotional indarjit impotriva oponentului, ci impotriva pieselor de sah manuite de dansul

* dl Sergei Petrovich Kapitsa, fiul unui laureat sovietic al Premiului Nobel pt Fizica si al fiicei unui inginer naval expert in matematica aplicata si memorialist rus, si totodata fratele unui geograf si explorator polar al continentului Antarctica, care a descoperit Lacul Vostok, cel mai mare lac subglacial antarctic, nascut in 1923 la Cambridge, in UK, student eminent, absolvent al Institutul de Aviatie de la Moscova in 1949, cercetator stiintific la Institutul de Fizica Lebedev, si la Academia Sovietica si ulterior Rusa de Stiinte, profesor universitar la Institutul de Fizica si Tehnologie de la Moscova, in principal axat pe domeniile fizicii, in particular al electrodinamicii si al fizicii de acceleratie a particulelor, si totodata si pe domeniul demografiei, in special al tranzitiilor demografice la nivel global, deosebit de interesat in popularizarea descoperirilor stiintifice in randul unui public cat mai larg, in urma carora a fost premiat in 1979 cu premiul UNESCO Kalinga pt popularizarea stiintelor, in urma participarii sa la emisiunea TV Incredibil dar Adevarat, in 1980 cu Premiul de Stat URSS, si medaliat cu medalia de Aur a Academiei Sovietice/Ruse de Stiinte in 1985, editor sef al editiei sovietice a revistei de popularizare a descoperirilor diverselor stiinte Omul de Stiinta American, vice-presedintele Academiei de Stiinte Naturale din URSS/Rusia, presedintele Societatii de Fizica Eurasiatica, activist politic international anti-razboi nuclear prieten cu dl Carl Sagan si totodata si scafandru amator pasionat de filmarile subacvatice, castigator de premiu 2 la Cannes pt un asemenea film documentar subacvatic in zona Marii Japoniei, imediat in urma d-lui Jean-Yves Cousteau, (desi, ma rog, cand e vorba de competitie pe filme la Cannes, trebuie mentionat ca pe vremea Razboiului Rece, dl Cousteau a colaborat cu dl Louis Malle la nivel de producator, plus avea si suportul Academiei Nationale de Stiinte a SUA, pe cand dl Kapitsa il avea numai pe cel al unei parti a administratiei si guvernului american si al ownerilor capitalisti ai revistei Omul de Stiinta American)

* d-na Marilyn Leavitt-Imblum, nascuta in 1946, eleva la liceul condus de calugaritele Ursuline din Ohio, ulterior de profesie desigener si publicist pe domeniul broderiei cu cruciulite, cunoscuta in special pt popularizarea ingerilor brodati in stil victorian

* d-na Helen Gurley Brown, nee Helen Marie Gurley in 1922, fiica unui parlamentar fost sef de comisiei de acordare de permise de vanatoare si de pescuit in statul Arkansas, eleva la liceul politehnic John H Francis, si absolventa a colegiului de business Woodbury, initial de profesie asistent administrativ (secretar) in industria reclamelor, ulterior remarcata datorita talentului de a concepe si redacta texte pt reclame, si devenita scriitor profesionist de larg succes de public general dupa publicarea cartii Sexul si Femeia Necasatorita in 1962, mai apoi devenita editor-sef al revistei culturale si de popularizare a domeniului de cunostere al psihologiei larg astazi inca populara la nivel international Cosmopolitan, infiintata in 1886 ca o revista fara prea mare succes pt intreaga familie, devenind o revista predominant literara in 1889, si castigand ceva succes pe urmatorii 50 de ani, publicand texte scrise de d-nii Theodore Dreiser, Rudyard Kipling, Jack London, si d-nele Willa Cather si Edith Wharton, si ulterior, dupa achizitionarea ei de dl Hearst in 1905, si texte de d-nii Sinclair Lewis, AJ Cronin, GB Shaw, Upton Sinclair, dar si ale unor jurnalistii investigativi de mare succes de tip muckracketeers, (rascolitori in noroiul posibilei coruptii de business si politice), ca dl Charles Edward Russell, si d-na Ida Tarbell, ajungand apoi incet incet, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand lumea chiar ca probabil nu mai avea chef nici de fictiune, nici de noroi, in pragul unei ruine financiare iminente, din care, in sfarsit, a reusit sa o recupereze d-na Helen Gurley Brown, desi politica administrativa a dansei nu a fost intotdeauna agreeata de alti leaderi ai valului 2 al miscarii politice feministe de la acea vreme, cum ar fi d-nele Betty Friedan si Germaine Greer, carora am impresia ca nu le placea asa de mult domeniul de cunoastere al psihologiei, in nici un caz la un nivel de larga popularizare oarecum superficiala, uneori chiar realist posibil distorsionata si distorsionabila de unele interese economice individuale sau de grup, (considerat oarecum innaceptabil din punct de vedere etic politic superior clasic feminist deja bogat si/sau aristocrat, insa totusi, din pacate, efectiv omeneste de cand lumea atat la bogati cat si la saraci, inca tot uneori trist, dezamagit, nefericit, sau manios), ci le placea mai mult domeniul de cunostere al sociologiei, si acesta mai mult la nivel de metoda sau tactica politica de actiune pt sprijinirea dezvoltarii ideologiei politicii feministe, si educarea ei si in randul colegelor de partid ceva mai sarace, care trebuiau probabil, totusi, si dupa parerea lor, conduse cu ceva mai mare sarguinta cu precadere catre a prefera si a alege drumul spinos si abrupt insa deosebit de inaltator moral al sacrificiului personal, nu drumul ceva mai comod catre lenevitul pe plaja aristocrat exclusivista din Mustique, cu binecunoscutul risc al aglomerarii acelor plaje cu prea multe colege exagerat de iubitoare de manele si/sau diversi cocalari uneori teoretic posibil chiar periculosi, in orice caz mai periculosi decat gay-ii pe care "stie" oricum mai toata lumea ca pot fi dominati, manipulati, dezbinati, si condusi ff usor imediat ce le zice cineva de tip leader, indiferent de ca e barbat sau femeie, si efectiv, zau, indiferent de orientare sexuala, fie Bau !, fie Aport !, pt ca ei sunt asa mai superficiali si mai imaturi, posibil vulnerabili si nevricosi din fire oricum, niciodata de nivel de leader-leader ff competent pe intreaga lume cultural iudeo-crestina pictorial si textual descrisa in diverse reviste si carti de larg consum general acceptabil popular de cand a decedat, din pacate tocmai in anul 323 ICh, faimosul leader-leader si role model istoric de odinioara Alexandru Macedon

Disclaimer: nici acum nu am inteles istoria ideologiei si/sau a subculturii feminismului prea bine, (desi, desigur, nu este recomandabil pt nimeni de a-si formula o parere despre ea numai citind revista Cosmopolitan, si ar trebui gasita cel putin o alta a doua sursa de informare reputabila, preferabil chiar 3 in plus), dar nu-i nimic pt ca si asa am auzit repetat destul de des ca femeile sunt ininteligibile, si desi eu nu prea cred ca e chiar asa, totusi sunt de acord ca istoria miscarilor politice si/sau a subculturilor este in general destul de greu inteligibila, si mai ales greu palatabila, desi recunosc ca asta e probabil mai mult pt ca sunt eu gay, nu pt ca as avea ceva impotriva domeniilor de cunostere al istoriei sau al politicii, sau a practicantilor profesionisti din cadrul acestor domenii de cunostere combinate in mod interdisciplinar, fie ei de tip istoric politic, educator politic, politician profesionist, sau ideolog, adica precis, in general, cred ca este destul de realist sa trag concluzia ca e mai mult vina mea decat vina lor, desi nu stiu cat sunt inca de pregatit sa accept consecintele acestei constatari, si cred ca in general as putea zice ca le voi accepta ceva mai greu daca sunt neplacute pt mine personal, insa cu mai mult entuziasm daca sunt placute, cat despre utilitatea lor pt mine personal, eu inca nu mi-am pus problema filozofica relativ complicata de a incerca sa depun efortul sa o caut chiar eu personal, ca exact asta mi-ar mai lipsi sa caut in aceasta clipa.


==========================================

Oricum, eu personal sunt ff multumit de calitatea videoclipurilor de pe YouTube pe care m-am straduit sa le gasesc si sa le prezint in diversele linkuri.

7 kommentarer:

Vladimir sagde ...

Mie totusi imi pare rau ca nu ai pus si ceva persoane de la rubrica de decese din ziar. Nu fac misto.

Rudolph Aspirant sagde ...

Nu am prea urmarit presa locala in ultima vreme, dar o sa mai fac reviste ale presei locale din timp in timp, si am sa tin minte si aceasta cerere in legatura cu rubrica Decese...zau, chiar nici nu cred ca am citit vreodata vreun necrolog scris de un jurnalist norvegian profesionist. Mi-a fost de ajuns sa citesc rubrica de critica de filme de vreo 2 ori, si, fiind deosebit de pretentios pe domeniul criticii de filme, cred ca am si cam fost aversionat sa citesc paginile culturale si sociale, desi am pus de o parte niste chestii de critica literara pt citit ceva mai tarziu, si ce am mai citit asa intermitent si fragmentar din ziare/mass-media a fost mai mult de nivel de stiri concrete.

Rudolph Aspirant sagde ...

P.S. In general pe unde ma duc nu prea citesc nici editorialele, sau articolele de opinie, deoarece eu personal nu am interese politice imediate, (mai ales ca mi-am amanat deadline-ul pt casatorie pe mai tarziu, si in legatura cu asta sunt de acord ca trebuie sa te orientezi si local politic cat mai nuantat ca sa iasa cat mai bine), ci ma uit cam automat, la nivel de screening, la stiri si la critica de filme, daca stau pe undeva ceva mai mult sau ma duc in calarie de business, incep sa mai citesc si paginile sociale si de sport, si, daca sunt doar in vacanta simpla, (deci nu intr-o calatorie de tip business-pleasure), uneori mai citesc in plus de sport, si articolele locale de critica literara...dar eu nu am mai fost de fapt cam de mult intr-o calatorie de vacanta simpla pt pura relaxare plus/minus shoppping, pt ca de obicei am avut inclinatia/tendinta sa calatoresc preferential business-pleasure, inclusiv shopping, de cativa ani incoace...adica in general raman la un nivel de imersie culturala relativ superficiala cam peste tot pe unde ma duc asa in ultima vreme, mai ales de cand mi-am terminat scolarizarea obligatorie.

Anonym sagde ...

Pana in 1989 citeam in Romania Libera rubrica deceselor pentru ca nimic interesant nu gaseam:)
Mortul de astazi este pus pe blogurile mele si este Scott McKenzie, artist hippie si flower-power.O seara frumoasa, Odorica

Rudolph Aspirant sagde ...

Chiar am vizitat din nou (cam fugitiv) blogul tau, pt ca am ramas cam in urma cu cititul bancurilor (mai ales a celor cu poze ff sexy !), dar mai voiam sa mai citesc si articolele culturale cu personaje si evenimente istorice mai pe indelete, si chiar am remarcat acel articol, desi inca nu l-am citit, dar precis am sa-l citesc !

Eram chiar curios daca citeai cumva inainte de 1989 revistele literare care existau la vremea aia, Romania Literara, Orizont, Tomis, parca pe astea le tin minte pt ca am gasit un teanc din astea pre 1989 o data cand eram mai mic/adolescent, si chiar mi-a facut mare placere sa le citesc, mi s-au parut chiar scrise la un inalt nivel profesional chiar serios, si totodata in general lipsit de prea mare fascinatie sau inclinatie politica, desi poate ca si acest echilibru la vremea aia reprezenta o anumita luare de pozitie totusi anti-propaganda de tip cras "socialist" de calitate ultra proasta, (pt ca desigur se poate face propaganda socialista sau de oricare gen, nu numai politica, si de calitate mai buna, si asa ceva nu e ceva interzis, dupa parerea mea, atata vreme cat nu e propaganda ff extremista posibil, Doamne fereste, real incitatoare la ura sau violenta reala fata de semeni oameni, chestii chiar definite destul de precis juridic si pe atunci probabil, dar si mai precis si clar in zilele noastre).

Eram si curios daca citeai revista Lumea. Tata citea revista Lumea, asta tin minte ca o aveam in casa chiar inainte de 1989, desi era cam complicata pt nivelul meu de atunci, dar zau, unele articole chiar imi placeau si le intelegeam cat de cat macar asa partial si la 8-9 ani, ca pe mine tata m-a invatat sa citesc chiar inainte sa incep sa merg la scoala, efectiv aratandu-mi literele din cuvintele din ziarele Scanteia si Informatia, ca am impresia oarecum vaga ca evitase sa foloseasca Romania Libera, probabil pt ca continea cuvinte mai lungi si prea grele ! Zau, cred ca a inceput sa ma invete sa citesc mai mult ca sa scape de mine, ca venea acasa obosit de la serviciu si voia sa stea si el linistit 1/2 ora sa rasfoaiasca un ziar, (chiar daca nu continea cine stie ce informatii deosebit de interesante), si eu eram calare pe el sa se joace cu mine, si el, asa, mai mult de nevoie, statea cu un ochi si o mana pe ziar, si cu un genunchi + picior asa catre mine, de care eu tot trageam, si probabil ca intr-o zi mi-a zis ceva de genul, "stai si tu locului o data si ai putintica rabdare si mila fata de mine, ca uite ce frumos si interesant e ziarul, uite ce litere frumoase are, si ce greu e sa le intelegi", etc !!

vienela sagde ...

Cred ca suntem putin loviti la cap. Pana la revolutie, ba chiar si dupa, nu ratam nici un ziar care avea rubrica referitoare la decedati si comemorari. :))
Sa nu te superi ca spun asa, dar cred ca suntem in minoritate. Ciudati. :))

Rudolph Aspirant sagde ...

Eu cred ca sunt mai curand curios sa citesc acest fel de anunturi pt ca profesia decedatilor ma indeamna sa ma gandesc la lumi despre a caror existenta altfel nici prin minte nu mi-ar fi dat sa ma gandesc, de ex lumea conducatorilor de trenuri nascuti in Filipine, lumea profesorilor universitari din Vietnam, etc.