Sunt bucuros si chiar oarecum mandru sa am ocazia sa anunt ca, mai in joaca mai in serios, chiar si oarecum partial impotriva vointei mele la inceput, sau, ma rog, ceva mai nuantat, cu mine participant capacitativ responsabil formal consensual insa cam neconstiincios, nemotivat, si recalcitrant intial, insa manat si co-interesat din ce in ce mai rafinat expert cu biciul sau cu alte metode destul de semnificativ de dureroase astfel incat sa fiu si eu in stare sa retin ceva posibil util pt mine, pe masura ce, desigur, si propria mea capacitate de raspuns se perfectiona in acest sens, (chiar oarecum mai rapid decat expertiza educatorilor mei personali as putea zice), desi in continuare chiar nemotivat si neconstiincios, (pt ca asa sunt eu mai indiferent la mediul din jurul meu efectiv, zau, din nascare), totusi ceva mai interesat asa la nivel de a fi ocazional curios-intrigat plus ca zau daca reusisem sa gasesc altceva mai interesant de facut, am inceput si eu sa ma rafinez la metoda auto-criticii in mediu de tip corporatist.
In acelasi timp, sincer doresc sa multumesc blogger-ului Mircea Vladut, care efectiv mi-a rabdat calm de-a lungul timpului toanele sau chiar exercitiile de auto-critica personala din timpul liber pe care le-am practicat din cand in cand si pe blogul lui, desi efectiv nu mi-a incasunat pe el in mod special, nu a fost ceva premeditat, ci efectiv a fost ceva cu totul intamplator de oportunitate, deci in acest sens pot fi total de acord si cu bloggerii care m-au asemanat cu un virus, sau chiar cu un vector de transmitere de boli zoonotice, desi, desigur ca nu e ceva placut, dar zau ca eu nu m-am suparat decat o singura data, (chiar, sincer, mi-a venit sa plang pt cateva minute), la o faza de mai de mult de tot in legatura cu asemanarea mea cu un sobolan, pt ca totusi si pe mine m-a impresionat romanul de fictiune de curent literar existentialist Ciuma scris de dl Albert Camus, si parca totusi, daca un soarece as mai fi suportat, poate chiar un liliac, exista totusi niste animale posibil transmitatoare de boli infectioase chiar destul de severe si ele, care ma sperie si pe mine si chiar imi si displac, de ex tantarii sau pisicile !
Ma rog, in general mie mi-e frica de toate animalele salbatice, ba chiar si de majoritatea celor domestice mai mari decat un miel de marime medie, dar nu pot spune ca imi si displac chiar toate, desi desigur cu cele salbatice eu personal NU doresc sa ma intalnesc de aproape niciodata decat poate daca sunt la zoo, si nici atunci nu ma fascineaza in mod special. Cu caii domestici am o relatie personala destul de complicata, iar cei salbateci nu ma intereseza decat cel mult la nivel de slogan politic sau educativ folosit imagistic in mod competent si cu masura. Nu am chef sa detaliez in legatura cu pasarile si pestii, pur si simplu nici nu stiu prea mult nici despre ele/ei, nici despre puisorii sau mormolocii lor, decat, desigur, din desene animate, nici macar nu imi place sa mananc pesti sau pasari in mod deosebit, chiar prefer sa mananc carne de vita, sau uneori diverse amestecuri neidentificabile decat prin etichete cu litere mici, in cateva feluri de salam, sunca, pateu de ficat, sau crenvursti. Despre mamiferele marine evit sa spun ceva pt ca este un subiect mult prea incarcat politic, si eu personal inca nu am ajuns la un nivel indeajuns de rafinat de auto-critica de tip politic astfel incat sa o pot efectua intr-un mod minim acceptabil competent. Desi nu ma dau batut, deoarece activismul politic competent este chiar pretuit in tarile nordice.
A propos de fripturi, zau daca nu mi-a ramas gandul la partenerul cel nou al vecinului meu, care precis ca e seful sau colegul lui Mikey, pt ca am vazut pe ecuson ca lucreaza pt aceeasi firma, si chiar am de gand sa vad daca pot afla ceva despre el de la Mikey, sau macar sa pot barfi despre el cu Mikey. Chiar si aseara la bar numai cu gandul la el am stat, ba chiar am si fantazat ulterior in legatura cu el, pt ca pe ploaia crunta de aseara la bar am gasit numai niste alcoolici norvegieni locali de varsta mijlocie, (pt ca probabil ca polonezii se adapostisera prin TIR-uri cu suedezii si finlandezii neavand chef nici unii din ei sa se ude la freza facand drumul de la parcarea cea mai apropiata pana la bar, iar turisti internationali, desigur, ioc, pt ca erau si ei la adapost pe vapoarele de croaziera ancorate prin jur)...desi, de fapt vecinul, nu partenerul lui, ar fi omul oarecum mai "potrivit" pt mine, mai ales ca am vazut ca are si pantofi de calitate medie-superioara plus isi iubeste cainele atat de mult si se vede cat de grijuliu este fata de el si cat de bine crescut este acel caine. Asta e, parca te poti impotrivi vreodata inimii !
14 kommentarer:
Asta seamana mai mult a autobiografie decat a autocritica. :))
Dar imi place. Chiar daca tie nu iti plac nici mormolocii, nici prea multe animalute. Dar trebuie sa fii atent la ceea ce vorbesti cu oamenii care au animale, pentru ca nu te vor vedea cu ochi buni daca le spui ca nu iti plac si ca te sperie multe vietati.
Sa nu te impotrivesti inimii, las-o sa isi ia doza de fericire, chiar si sub forma de fantasma. ;)
Te rog sa nu te superi , dar nu ma pot abtine sa nu te intreb , zambind amuzata si binedispusa : tu respiri cand scri? :D
Ai un stil...haios de a scrie si , citindu-ne cum te pierzi in explicatii si virgule .Si am avut sentimentul de deja vu...si scormonind printre propriile-mi circumvolutiuni , am fost lovita de epifanie : parca as fi eu , pierduta printre cuvinte si virgule! :D
Cred ca fiecare dintre noi , fie ca recunoastem sau nu , avem o doza de retinere in fata animalelor salbatice , adica cele ce nu traiesc alaturi de om.
Vreun animal de croaziera pe vasele vikinge? Harpia din cate stiu are un acut simt autocritic.
Sa stii ca si eu am fost dezamagit de calitatea acestei auto-critici. Chiar o incepusem cu ceva entuziasm si constiinciozitate pt ca simteam cumva ca mai depasisem o "etapa" de adpatare la Norvegia corporatista, (ca la Norvegia reala generala nici nu am incercat sa incep inca sa ma adaptez !), dar pana la urma am divagat off-topicul auto-criticii. Chiar am vrut sa revin ulterior sa fac niste modificari/editari, dar pana la urma m-am luat cu alte chestii si am renuntat.
In legatura cu oamenii posibil proprietari de animale cu care vorbesc eu, cred ca as putea spune ca nu m-am intalnit si vorbit in niciodata cu oameni care ar fi avut alte animale decat pestisori in acvariu, caini si cai, sau o data tin minte ca a insistat unul de la tara sa-mi arate o data niste porci pe care ii avea in curte, mai mult, desigur, ca sa se amuze de reactia mea ! (Mi-a facut chiar placere sa ii fac placere si m-am speriat/ingrozit in mod corespunzator !) Am mai vorbit o data cu un cioban adevarat din Romania, dar nu cred ca era el proprietarul acelor oi, doar avea grija de ele. Nu cred ca am cunoscut niciodata in real life vreun proprietar de pisica !
In plus, realist, de destul de multa vreme eu in real life nu am fost si nu sunt nici acuma deosebit de interesat sa discut cu proprietari de animale, cu 2 exceptii: am discutat si imi face placere sa discut din cand in cand cu oameni care au caini + daca dau si peste vreun proprietar de cai chiar ma bucur ff sincer si imi face mare placere sa discut cu ei, desi de obicei, tot realist, eu nu ma prea invart in cercurile alea, a fost total la intamplare ca am ajuns eu sa vorbesc cu cativa proprietari de cai, (un roman pe cand aveam vreo 17 ani, un american pe cand aveam vreo 20 de ani, si 2 femei norvegiene mai recent.)
Ha ! Ha ! Eu chiar scriu de obicei ff atent, concentrat ca sa nu fac greseli prea grave de ortografie sau gramatica, chiar cam cu aceeasi senzatie pe care o aveam in clasele primare cand imi faceam temele ! Este chiar posibil sa imi tin si respiratia de atata efort de concentrare !! Eu in mod ff real nu am exercitiu de scris de cand am terminat cu scolarizarea obligatorie, decat ff rar a trebuit sa scriu niste raporte la serviciu, dar alea sunt mai mult de nivel de folosit niste expresii stas, efectiv nici nu ma chinui sa alcatuiesc o propozitie completa de ff multe ori.
Eu nu am veleitati de scris literatura de nici un fel, pur si simplu stiu ca nu e un domeniu in legatura cu care as avea talent si nici nu m-am simtit vreodata motivat sa imi cultiv abilitatile in acest sens. La fel, nu am tinut niciodata un jurnal personal, iar scrisori adevarate am scris deosebit de rar. In general cam evit sa scriu pana si e-mail-uri atat cat este posibil la serviciu, (ca off-serviciu scriu tot ff rar).
1. Nu stiu daca inteleg prea bine ce este un "animal de croaziera". Poate te refereai la expresia din anii 70 "cruising" care se referea la cautatul de relatii homosexuale de tip one-night stand prin baruri (ca in filmul Cruising cu dl Al Pacino) ? Eu cand am scris despre vasele de croaziera din port efectiv nu m-am gandit la asta, ma refeream la vasele de croaziera obisnuite cu turisti de toate felurile din toata lumea, printre care desigur ca se vor gasi si gay si straight si de toate felurile si familisti, etc., dintre care unii posibil si interesati de un one-night stand in barul in care ma dusesem eu in seara aia, de ce nu ?
Plus, majoritatea vaselor de croaziera din port nu sunt de origine norvegiana, nici desigur sub steag norvegian, (ca mai toate vasele de croaziera, de altfel), ca sa le poti descrie ca fiind vase "vikinge". Te gandeai si la cliseul cultural al relatiilor homosexuale dintre marinarii profesionisti ? Efectiv, cred ca e posibil ca interpretezi MULT prea complicat ce voiam sa scriu eu chiar direct concret si simplu, adica am impresia ca incerci sa gasesti ceva de citit printre randuri sau aluziv sau exprimat ff obscur, metaforic in legatura cu relatiile gay.
Efectiv, pot sa te linistesc ca nu e cazul sa te chinui sa descifrezi cine stie ce in ce scriu eu, pt ca nici nu am talent la chestii din astea, nici inclinatie, plus ca nici nu mai suntem in anii 70 sau nici inainte de asta, ca sa fie vreun gay nevoit sa scrie chestii prea aluzive in carti sau mass-media, decat poate la nivel de efort de scris profesional vreun roman de fictiune de epoca, (ceea ce la mine nu se va pune problema niciodata)...ma rog, poate ca acest stil de exprimare despre relatiile gay ff obscur-aluziv este inca intalnit in cateva tari predominant musulmane, sau cateva tari cu regimuri politice destul de tiranic-violente din Africa, dar zau nu ma gandeam eu la chestiile astea cand scriam chestiile de mai sus. Eu in general sunt centrat pe universul meu (recunoscut ingust) personal si rar ma gandesc si la altii din alte tari sau epoci, mai ales ca nu am veleitati de scriitor profesionist, nici de fictiune, nici jurnalistic mass-mediatic cultural, si daca ma gandesc la ceva literar sau istoric, efectiv de cele mai multe ori clarific asta destul de precis, adica dau si referinta culturala specifica, de obicei printr-un link la un film, sau chiar scriu ceva de gen "asa cum era la moda in anii 70".
E, desigur, probabil vina mea pt ca:
a) nici nu am pus linkuri la acest articol inainte sa il public,
b) eu efectiv fara sa vreau ajung sa scriu obscur in sens de neinteligibil doar pt ca nu stiu sa ma exprim clar si concis in scris, dar tin sa precizez inca o data ca iese asa confuz doar din totala greseala + lipsa de motivatie pt a incerca sa scriu mai ingrijit si mai corect, NU e ceva intentionat !!
(va urma)
2. Nu stiu prea multe lucruri despre Harpii. Uite ca m-am simtit motivat din cauza comentariului tau sa citesc ceva despre aceste fiinte fantastice mitologice antic grecesti de pe wikipedia, si nu am gasit ceva specific despre un posibil simt auto-critic in caracterul harpiilor, dar am aflat ca in mitologia greaca Harpiile erau initial descrise ca fiind fiinte inaripate ff frumoase, (Hesiod, care se presupune ca a trait cam intre 750 si 650 ICh, le-a descris ca fiind chiar "lovely"), mama cailor lui Ahile era o Harpie, iar tata lor era vantul Zefir, si abia mai tarziu, cf Eschil (un scriitor antic grec de piese de teatru dramatice de fictiune, 525-455 ICh) in piesa de teatru scrisa de el, Eumenidele, (in care nici nu era vorba de Harpii ci probabil de Furii, pe care insasi Atena le-a reabilitat chiar in acea piesa de teatru pana la urma schimbandu-le numele din Furii in Eumenide, care inseamna Fiintele Bune, explicand totodata ce importanta e ratiunea cand incerci sa formulezi legi corecte), plus ulterior dupa el, desigur prin misinterpretare, (care nu e asa de greu de inteles pt ca s-a tot repetat chestia asta de-a lungul timpului in legatura cu o gramada de literatura dupa aia, si nici macar mereu numai cea de tip fictional) in intreaga cultura antica romana si bizantina Harpiile au inceput sa fie asociate cu niste fiinte urate si mai ales rele, probabil prin asocierea si confuzia lor cu Sirenele.
A propos de Sirene, cele din mitologia scandinava sunt si ele bune si ajuta oamenii, (desigur dupa cum ne-a povestit si dl Hans Christian Andersen, dar si la origine).
Zau, chiar ma simt recunoscator pt ca mi-ai oferit ocazia sa citesc despre aceste lucruri si sa pot sa imi dau seama inca o data ce important este sa interpretam corect literatura, mai ales, desigur daca avem vreun rol educativ real fata de public. Ce bine imi pare ca eu nu am aceasta responsabilitate in real life, insa, ca blogger facand automat parte din mass-media, (prin definitie), inca o data am sa ma straduiesc, pe bune, sa nu cumva sa incerc sa raspandesc misinterpretari literare, zvonuri, sau clisee fara sa le explic cat mai clar...e ff greu...chiar sa stii ca inainte sa imi fac blog m-am gandit la raspunderea etic jurnalistica a acestui fel de antrepriza, mai ales ca eu efectiv NU am avut intentie de blogger jurnalist, nici macar amator, dar efectiv fara sa vreau, ca blogger, fac parte din mass-media, si ESTE intr-adevar o MARE raspundere. Cred ca inca o data imi dau seama ce important este ca numai oameni deosebit de etici si de competenti sa se ocupe de jurnalism, inclusiv de tip cultural, imi pare rau ca nu e inca asa in realitate chiar peste tot, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa se straduie toata lumea, inclusiv eu, sa avem grija cat mai mare sa nu raspandim chestii total aiurea, fara sa verificam de mai multe ori despre ce e vorba. Plus, nici nu mai vorbesc ce raspundere au criticii literari profesionisti. Zau, cred ca si de aia mie personal mi-e frica sa raspund la lepasa aia cu carti de la A la Z, pt ca efectiv mi-am facut atatea probleme etice pe cine sa mentionez si sa promovez si pe cine nu si de ce, ca pana la urma am renuntat. Si tot de aia, desi chiar mi-ar place sa ma joc uneori de-a criticul literar, si in real life citesc cu placere articole de critica literara din cand in cand, zau, nu indraznesc sa fac asta prea des la nivel de internet, numai ca sa nu risc sa nu zic ceva posibil misinformativ, efectiv mi se pare o raspundere ff mare, chiar si efectuata la nivel de critic amator !
:D :D :D Nu era critica ce am scris , ci bunadispozitie. Sincer mie una imi place ce scri si cum scri , desi citindu-te am reluat de 2-3 ori fraza de la capat , din cauza ca uitasem de la ce anume pornisei explicatia :)))) Asta am vrut sa mentionez....pierderea pe drum , printre virgule si cuvinte. Mie mi se intampla mai mereu asa si aunci rup fraza in propozitii sau fraze mai scurte.
Imi plac postarile tale , in special cele in care vorbesti despre tine , despre viata ta...le citesc cu mult interes.
Salut ! Am citit si eu pe diagonala, pentru am ramas in urma prea mult cu cititul. Numai bine, Odorica
Si pe mine tot alea ma atrag cel mai mult.
Nu ma chinui sa interpretez.Am avut vederea unui bar cu viziunea prin ceata ploioasa a provei "vikinge" cu fantasticul dragon sau un navomodel viking de nişă pe aproape.Legatura cu harpia a fost dpdv literar nu istoric,din aceeasi clasa cu inorogul sau sarpele cu pene,simboluri si forte in actiune.Sau tatuaje de la masa vecina.
OK, fiecare cu fanteziile lui, unii cu alea mai realiste, altii cu alea mai fantastice, presupun.
Imi pare bine ca ti-ai reparat calculatorul !
Aa, pai nici nu am luat-o ca o posibila critica, doar ma simt eu compulsiv obligat sa clarific din cand in cand, mai mult asa la nivel de dat Disclaimer, ca nu cumva sa se simta cineva afectat in mod serios pe termen mai lung decat ff scurt (asa de nivel de minutele alea cand citeste si gata), de ce scriu eu.
Pt ca in real life, vasta majoritate a oamenilor reali cu care am comunicat eu, fie in cuvinte fie prin alte metode nonverbale, zau NU au fost afectati nici in sens pozitiv nici in sens negativ pe teremn mediu sau lung, (decat poate pe termen scurt unii au fost enervati, sau confuzati, sau obositi, sau dezamagiti, dar le-a trecut repede imediat ce au parasit raza mea de comunicare si din ei majoritatea nici nu au tinut minte acel scurt efect negativ si nu s-au ferit in mod expres sa mai comunice cu mine, desi unii, realist destul de putini, de nivel de numarat pe degete s-au decis ca nu mai vor sa comunice cu mine in viata lor, si la altii, vreo 2, le-am spus eu sa ma lase in pace pt totdeauna, dar NU cred ca asta i-a afectat nici pe ei pe termen mediu sau lung.
Dar de cand comunic asa la nivel global pe Internet, oplus numai in cuvinte seci fara expresii ajutatoare faciale sau de body-language, am anxietate crescuta de adevarata raspundere ce apasa pe umerii cuiva care comunica in felul asta la nivel global, (chiar si intr-o limba de relativ restransa circulatie, si chiar si daca audienta e extrem de restransa, si, zau, nici NU as vrea sa am o audienta prea mare, pt ca as incepe sa imi fac tot eu probleme si griji prea mari in legatura cu etica comunicarilor in scris la nivel global !), si de aia mai clarific si dau Disclaimer-uri din astea asa din cand in cand, de nivel de "just in case".
Send en kommentar