Tot asa cum incercasem mai devreme sa imi clarific oarecum relatia mea cu Germania, ca sa incerc sa inteleg de ce am niste retineri impotriva acelui stat si a acelei limbi, (pe care nu o cunosc), acum, datorita unei expozitii de poze florale cu diverse lalele postate de blogger-ul Max Peter, unde am comentat imbufnat ca mie personal nu imi plac lalelele in mod special ca flori, si ca sunt si cronic suparat pe Tara Lalelelor, Olanda, desi nu as putea sa explic de ce, ma simt acum obligat sa imi examinez aceasta dis-satisfactie personala, ca sa vad, daca e posibil, de unde-mi vine aceasta respingere personala, (mai mult ca sigur o prejudecata izvorata din ignoranta decat din altceva anume concret), fata de acest stat si aceasta limba, (pe care nu o cunosc nici pe ea catusi de putin). Doresc sa mentionez, in spiritul dezvaluirii oricarui posibil conflict de interes, ca nici Olanda, la fel ca si Germania, NU se afla in lista statelor care au statut de MFN fata de mine personal.
In momentul de fata, de fapt, daca ar fi sa ma intrebe cineva, cred ca sunt mai putin suparat pe Olanda decat pe Norvegia, (care FACE inca parte din lista statelor cu MFN fata de mine, chiar daca am ezitat destul de mult daca sa o introduc si pe ea sau nu in aceasta lista de favoriti fata de care voi manifesta o oarecare indulgenta in aprecierile mele despre pozitiile sau activitatile lor publice profesionale oficiale sau personale care pot avea de a face si cu mine personal, fie si indirect), ca totusi Norvegia e mai aproape de mine, si are astfel oportunitatea de a ma afecta mai frecvent decat Olanda. Si cand zic Norvegia sau Olanda, vreau sa zic TOT, absolut TOT in aceeasi supa, (sau ciorba), tara, cu istoria si geografia ei cu tot, prietenii ei, cultura ei, populatia rezidenta, preferintele ei artistice, sistemul ei politic de guvernamant, politica interna si externa trecuta si prezenta, TOT, TOT, TOT.
Daca e cineva care sa mai salveze in acest moment onoarea Norvegiei contemporane fata de mine personal, sunt exact 2 persoane, pe profesional gen-mr Robert Mood, si pe personal micul print. Hai, treca de la mine, si cativa soferi de taxi, ca intotdeauna, indiferent de nationalitate, profesionisti desavarsiti larg social utili in toate tarile lumii. Gawain imi ignora sms-urile, mai ales alea de SOS, asa ca nu imi mai place de el. Plus ca e bisexual convins. Mai sunt si cativa bloggeri norvegieni, dar pe aia nu i-am vazut eu personal cu ochii mei niciodata, asa ca nu stiu daca sa ii pun, desi ar fi si aia destul de OK. Pe eroii nationali decedati buni de role model international de tip Max Manus, Ibsen, sau Amundsen si Nansen nu ii includ, deoarece consider ca ei nu apartin in mod special Norvegiei, ci istoriei universale.
(...va urma...am luat-o asa mai pe ocolite ca sa se inteleaga ca scriu intr-o anume stare de spirit de "luni dimineata", desi incerc sa fiu totusi cat mai impartial, plus ca fac acest efort cu ocazia pregatirii Zilei Internationale a Oamenilor Muncii de maine, cf promovarii principiului de a "nu ne culca nimeni pe lauri" daca suntem pe vreo lista de favoriti a cuiva...)
7 kommentarer:
Parca ai scrie despre relatii oficiale, diplomatice, intre doua state care au drepturi egale... :)
LOL ! De ce nu ? Daca tot mi-am permis sa acord unor state statut de MFN (most favored status) fata de economia mea independenat personala, plus totodata daca astazi companii private de asigurari dau note re risc de investitii pe tara, sau alte companii si organizatii fac ratinguri pe tari in functie de diversi parametri, de ce nu as putea si eu, teoretic oricand posibil legal incorporabil, cu buget propriu autonom independent, cu propriul meu caracter de persoana independenta si autonoma, sa comunic de la egal la egal cu alte entitati juridice numite state ?!
P.S. Singurul lucru pe care nu pot sa-l fac legal in relatia mea cu alte state, si nici nu doresc sa il fac, (eu, ca persoana independenta, actionand in general, in relatia mea cu alte entitati juridice cf unei politici externe de totala neutralitate), este acela de a declara razboi vreunui stat, mai ales ca nu cred ca ar fi juridic teoretic posibil, chiar daca as fi incorporat la un moment dat, ca o corporatie privata sau chiar partial subventionata de vreun stat sau de mai multe state, sa poate declara razboi de tip juridic legal, (deci nu criminal terorist, Doamne fereste, ca asa ceva se poate, bat in lemn de 4 ori), unui alt stat independent...habar n-am daca e juridic posibil si nici nu sunt curios sa aflu.
Dar de boicotat economic, de ex sa nu cumpar de loc produse pe care scrie "Made in tara X", sau sa le ignor total turistic, chiar si re domeniile specific nationale de surf pe Internet, asta cred ca pot sa o fac cat vreau !
Imi faci impresia ca esti un singuratic. Noapte buna, Odorica
Eu nu am avut niciodata un cerc f larg de prieteni. Cand eram la liceu sau inca aveam sub vreo 26 de ani, mai mergeam la petreceri din cand in cand. Dar dupa aia nu am mai socializat f des in felul asta. Mai mergeam la club, dar de obicei singur. E oarecum altfel fata de heterosexuali. Dar nici eu nu am fost prea ahtiat dupa vreo gasca anume. Plus cunoscutii si prietenii mei din copilarie de mai devreme incepusera de mult, inca din timpul scolii primare si generale sa plece unul cate unul din Romania. Dupa ce implinesti 23-24 de ani incolo nu prea mai tinzi sa iti faci prieteni noi oricum, cel putin mie mi s-ar fi parut oarecum nepotrivit asa ceva. Lumea pe care o mai cunosteam si care mai traia in Romania incepuse sa se insoare unul cate unul. La un moment dat, inainte sa plec si eu din Romania, inca mai aveam un grup mai restrans de 3 tipi cu care ne intalneam sa jucam carti. Au plecat si aia. Dupa aia am plecat si eu, si acum sunt chiar de capul meu in Norvegia. In mod ideal, la un moment dat o sa-mi recreez macar un grup de jucat carti, dar va dura ceva vreme. De indragostit din cand in cand imi mai permit, dar asta nu e socializare, e doar indragostire, ocazional sex. La club aici iarna nu prea imi place sa ma duc prea des, pt ca sunt cam mereu aceleasi figuri acolo, asa ca astept sa vina vara cand apar mai multi turisti din afara.
Ce trist ca ati plecat din tara...si la mine au plecat, dar nu asa de multi, nu chiar toti. Chiar imi pare rau ca plecarile astea au facut bine, dar si rau, din punct de vedere al distractiilor (nu mai ai cu cine te distra, toti sunt plecati).
Din clasa mea de la liceu, am auzit in urma reuniunii de 10 ani, (la care nu m-am dus, dar am mai comunicat cu unii), ca doar 2 mai sunt acum in Romania. In cazul meu, inca din sc primara, efectiv chiar inainte de 1989 deja incepusera sa plece unii colegi care mai aveau rude sau familii cu legaturi in strainatate pe atunci, (ca altfel nu se putea), si culmea e ca 2 din ei fusesera si buni prieteni de-ai mei de atunci din copilarie, o fata care mi-a fost si colega de banca si colega de invatat lb franceza in particular, si un baiat cu care faceam uneori schimb de senvisuri din curiozitate. Pe el nu l-am mai revazut niciodata, doar cu colega mea de banca din cls a 2-a, (in prezent in Elvetia), m-am intalnit peste ani o singura data, cand a venit in Bucuresti la o inmormantare. Se schimbase asa de mult. Eu o tineam minte cand eram mici, acum devenise o adevarata doamna, avea si copii, era maritata cu un tip mai in varsta, avea casa ei, parea deja un om real adult prin comparatie cu mine atunci, pe la 27-28 de ani.
Send en kommentar