Til min lille prins X,
et dikt jeg hadde kopiert med blekkpenn da jeg var 17:
How do I love thee? Let me count the ways.
I love thee to the depth and breadth and height
My soul can reach, when feeling out of sight
For the ends of Being and ideal Grace.
I love thee to the level of everyday's
Most quiet need, by sun and candle-light.
I love thee freely, as men strive for Right;
I love thee purely, as they turn from Praise.
I love thee with a passion put to use
In my old griefs, and with my childhood's faith.
I love thee with a love I seemed to lose
With my lost saints, --- I love thee with the breath,
Smiles, tears, of all my life! --- and, if God choose,
I shall but love thee better after death.
(E. B. Browning)
|
 | ||||||||||||||
| |||||||||||||||
9 kommentarer:
e scris din amintire?
E copy-paste de pe siteul Fac Amherst,
http://www3.amherst.edu/~rjyanco94/literature/elizabethbarrettbrowning/poems/sonnetsfromtheportuguese/howdoilovetheeletmecounttheways.html
P.S. Eu nu stiu nici o poezie intreaga pe de rost, nu stiu nici macar multe citate literare pe de rost, nu ma-m straduit sa le memorizez niciodata pt ca nu mi-am putut imagina vreodata ca voi fi privat de acces la Internet odata ce l-am capatat. Am citit sau vazut filme despre situatii reale ale unor oameni care au devenit prizonieri si ca sa isi mentina suportul moral au inceput sa-si spuna unii altora povesti din carti de literatura care le placusera vreodata. M-am gaandit ca eu, daca as fi vreodata in vreo astfel de situatie nu as putea participa activ la un asemenea exercitiu, insa tot nu ar exista sansa prea mare ca eu sa devin demoralizat pt ca eram sigur ca vor exista altii care sa stie chestii pe de rost, si eu as putea sa stau sa-i ascult. Stiu ca suna oarecum exploatativ, ca si cum as deriva avantaje pe spinarea efortului altora, insa nu ai ce-i face, intotdeauna vor exista oameni ca mine, predominant consumatori care sug de la altii, decat producatori ei insisi de ceva anume. Plus am remarcat ca celor care le face placere sa retina chestii pe de rost sunt de tip generos carora le place sa impartaseasca asta si altor oameni. Eu cred ca as fi mult mai zgarcit in legatura cu information sharing in conditii de prizonierat, as face asta predominant cu administratorii inchisorii decat cu semenii prizonieri. Insa eu sunt acum in Norvegia, unde numai de conditii de prizonierat nu se poate pune problema, data fiind si filozofia pe care se bazeaza administrarea inst penitenciare reale de aici, asa ca aici, daca voi fi vreodata in conditii de prizonierat, nu am sa deranjez niciodata administratorii cu vreo informatie posibil utila, ci probabil ca am sa tind sa ma ocup predominant de contrabanda, inclusiv informationala, spre supararea administratorilor care cer loialitate corporatista. Observ ca e ff greu sa te poti mentine delator in acest fel de conditii laxe de libertate. Insa nu stiu daca poate delatiunea e o crima mai mica, si cu mai putine efecte adverse sociale mai largi decat contrabanda, care implica un anumit grad de coruptie si lipsa de siguranta. Sunt chestii care nu au de a face cu postul general, insa la care ma gandesc cateodata. Are cineva vreo parere despre asa ceva ? Adica ce fel de activitati criminale ar depune intr-un sistem administrativ cu accent pe securitate vs un sistem administrativ cu accent pe asteptari de loialitate ?
LOL ! Imi este imposibil, vad, sa nu ma gandesc la criminalitate cand am de a face cu un viitor politibetjent ! Nu stiu totodata cat din asta e bazat si pe originile mele din anii 80 din Bucuresti, capitala Romaniei, sau a familiei mele care include un strabunic care s-a ocupat de specula cu produse de larg consum, predominant alimentare, atat pe front, in timpul WW 2, cat si dupa aia. Cred ca, intr-adevar, tentatia e prea mare atunci cand esti inconjurat de oportunitati, ca strabunicul meu nici macar nu avea vreo umbra de impulsivitate ca mine, care am ADHD, si nici macar nu era asa temperamental predominant anxios...mi s-a povestit ca era mereu destul de laid-back, calm asa din fire, desi avusese o viata probabil destul de grea cand fusese mai mic de 14 ani, la tara, si a fost indeajuns de motivat sa lase in urma greutatile caracteristice Romaniei rurale ca sa vina ucenic la Bucuresti unde a reusit sa invete despre activitati comerciale mai organizate...si in ciuda unor condamnari penale probabil bine meritate, (ca nu era de loc de tip dizident, caruia sa i se fi inscenat procese "politice", ci pur si simplu oportunist, ca probabil maj oamenilor), observ ca s-a descurcat ff bine...plus ca asa am avut sansa sa apar si eu peste cateva generatii.
Trebuie oarecare ureche muzicala pentru accente,dictaturile imi par predispuse la reeducarea gandirii de tip criticist,cu exagerarea pericolului tradarii in timp ce asteptarea loialitatii pare un proces darwinian de conditionare pozitiva,formarea refllexului de loialitate cu insemne hieraldice.In ambele cazuri se impune crima de lesmajestate.Deosebirea este de nivel al piramidei.
Multumesc pt comentarii. Chiar cred ca merita raspuns, desi nu stiu daca am inteles aceste comentarii ff bine.
1. Re urechea muzicala, mi s-a mai spus ca e imposibil sa nu am, dar de cate ori se verifica, lumea ramane cu adevarat surprinsa ca intr-adevar nu am.
2. Chestia cu gandirea preocupata de critica nu e predominant de la dictatura, (ca eu am fost copil privilegiat cat de cat in cadrul ei...ma rog, asa din esalonul din sectorul 2), e mai mult, cred eu, de la faptul ca sunt copil unic, si, in plus, cu o relatie oarecum mai speciala cu femeile din viata mea, din cauza ca sunt gay.
3. Despre interesul meu pt loialitate...nu stiu, ca nu m-am gandit asa de profund. Eu suspectez ca e mai mult de nivel de scuza mai mult sa mai putin buna ca sa ma asigur ca nu mi se va cere fidelitate.
4. Organizatia corporatiei pt care lucrez eu aici la serviciul nr 1 nu e de tip birocratic piramidal de loc, nici cu varful in sus, nici in jos. E de tip biro-adhocratic ultimul racnet lily pad. Cea mai apropiata imagine pe care sa mi-o pot inchipui este cea a unor farfuriute care se invartesc in susul unor bete ca si cum ar fi jonglate de un chinez, numai ca fara chinez, iar betele nu sunt intr-un manunchi radiar, sau paralele, sunt total random, ca la jocul de macao. Si functionarii sar de pe o farfuriuta pe alta ca niste broscute de pe un nufar pe altul pe un lac...desigur, fara lac, ci in spatiu.
Ma gandesc ce ar face un batran in corporatia ad-hocratica .Probabil ar cadea in lacul care nu exista.
Tocmai am avut un coleg care s-a pensionat recent, si mie mi se pare ca s-a descurcat destul de bine. Dar norvegienii sunt in general buni diplomati si politicieni, deoarece exista f putine familii cu copii unici, (cum sunt eu de ex), si sunt si socializati de ff timpuriu la gradinita, inca de la varsta de 1 an.
E vorba desigur de norvegienii contemporani din generatiile post WW II. Cei de dinainte erau mai mult cu altruismul in construirea identitatii nationale. Iar cei de si mai dinainte erau ocupati de a se feri de prea multa grija de la ceilalti frati/stapani mai mari scandinavi, de foamete, de lepra, ciuma, etc. De aia sunt probabil si aparent mai preocupati decat altii de grija pt dezvoltarea abilitatilor de educarea timpurie pro-socializare si pro-diplomatie ale generatiilor lor de copii, si de diverse activitati de suport si sustinere morala desfasurate in grup, dezvoltarea civismului, dezvoltarea morala umana pe stadii Kohlberg 5 sau chiar utopic 6, (superioare celor mai comun intalnite global 3-4), etc. Desigur, la asta a contribuit si crestinarea fortata, plus reformatia la fel de fortata ulterioara asupra poporului in general pagan si insular din fire. Plus ca a existat substrat real de inclinatie catre parlamentarism democratic ff de timpuriu aici, cel putin documentar atestat de pe la anii 900, dar cu elemente de dovezi arheologice ale unui proto-parlamentarism democratic pre-istoric de cort mult anterior democratiei Greciei antice. Restul, adica spoiala de tip germanic-celtic cu balanta inclinata predominant catre Dionysos vs Apollo, sau anxietatea fata de Thanatos decat de Eros, (tinand cont ca aceste balante sunt mai mult figuri de stil de critica literara decat altceva ff concret, si care ar fi poate inclinate mai invers la popoarele de mai din sudul Europei), sunt chestii oarecum mai superficial cultural-lingvistice, poate si economic-comerciale ulterioare, dupa parerea mea.
Send en kommentar