Post conceput si initial publicat in ziua de 21 aprilie 2012, cu ocazia implinirii a 60 de ani de la prima sarbatorire a Zilei profesionistilor asistenti administrativi de tip Secretar, a 67 de ani de la asaltul decisiv al Armatei Rosii asupra suburbiilor Berlinului, a 176 de ani de la batalia de la San Jacinto, in urma careia Texas-ul si-a capatat independenta de Mexic, si a 2765 de ani de la fondarea orasului Roma, (despre care se spune, totusi, in mod popular, ca NU a fost construita numai intr-o singura zi), zi si post dedicate totodata si sf Anastasius din Sinai, (un calugar interesat de a gandi si a scrie despre diverse ritualuri si eticheta lifestyle-ului crestin, despre etimologia unor cuvinte folosite de scriitorii si jurnalistii crestini, si interpretari critice alegoric-literare ale Genezei, in oarecare contradictie cu interpretarea mai concreta a sf Vasile cel Mare), sf Anselm de Canterbury, (un sfant de origine italiana cu predispozitie pt diverse afectiuni psihosomatice, promoter al reformelor administrative gregoriene in legatura cu celibatul lucratorilor bisericesti, exilat politic de cateva ori datorita interesului sau primar fata de protectia si avansarea diocezei Canterbury decat fata de promovarea intereselor regelui Angliei, implicat din cauza asta si in coflictul ideologic important si pe atunci din cadrul relatiei dintre biserica si stat), sf Beuno, (patron de origine galeza al copiilor si vitelor bolnave, sever fata de pacatosi, insa plin de compasiune pt cei mai vulnerabili sau suferinzi, si zelos misonar totodata pe o arie destul de extinsa din sud-vestul Angliei), sf Conrad din Parzahm, (originar din regiunea germana a Bavariei, modest din fire si iubitor de liniste si solitudine, care isi rapea, harnic totodata, din orele de somn personale pt rugaciuni si pregatirea constiincioasa a predicilor ulterioare fata de alti calugari), sf Wolbodo, (provenit dintr-o familie nobila flamanda, patron artistic-politic al studentilor Universitatii Tehnologice din Delft, si mai recent contemporan a cca 80 de persoane din orasul Delft), si constiinciosului blogger profesionist inginer & administrator de trafic si amator poet & bucatar loopoo, (obsesiv linkat mai jos de 3 ori in paragraful 3, NU ca posibil "blestem de tip voodoo" ranchiunos pt ca a refuzat sa divorteze de d-na loopoo si sa paraseasca Romania pt a se muta in concubinaj cu mine in Norvegia pt a-mi gati mie de mancare, atunci cand i-am propus asa ceva la un moment dat in trecut, insa deoarece pur si simplu am si eu de gand, gasindu-mi diversi bloggeri ca role- model educativ si chiar posibil sustinatori de moral, sa incep sa incerc sa devin mai creativ si totodata si mai ordonat si organizat la un moment dat, daca voi mai avea timp si chef si pt acest fel de optimizare personala, plus ca eu personal devin mai obsesiv cand ma simt oarecum anxios-ingrijorat, de ex in legatura cu de ce nu a mai postat AIT nimic din vineri 13 aprilie incoace, sau cu situatia ca nu indraznesc sa ii povestesc inca Micului Print in real life despre fetish-urile mele personale si ma chinui sa imi dau seama daca ar fi etic sa il antrenez in asa ceva...desi acum ca am scris asta public, sper ca o sa fie el indeajuns de curios sa ma intrebe despre chestiile astea cand si daca s-o mai decide sa ma viziteze in viitor pt a bea si ultima cutie de Budweiser pe care o am in casa si o pastrez in mod special pt el)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Niste comentarii despre conceptul de cariera exprimate de Mircea Vladut, cel cu blogul de tip academic re teme de Istorie, Sociologie, Politica, si Filozofie-Spiritualitate, m-au facut sa ma gandesc azi, nu prea stiu de ce, (probabil, desigur, din diverse sentimente inevitabile caracteristice mie de vinovatie in legatura cu diverse lucruri posibil utile mie de care nu ma apuc din cauza viciului meu principal, Indolenta), la notiunea de carierele posibil alese in scop penitential.
Cu aceasta ocazie am aflat de pe wikipedia ca religia crestina de ramura Protestanta Luterana RESPINGE ideea ca iertarea poate fi obtinuta prin penitenta. Si eu care nu intelegeam de ce si mai ales CUM pot fi colegii mei norvegieni asa de relaxati la un loc de munca si nu pareau de loc ca ar considera activitatea de lucru la fel de importanta ca activitatea de studiu, cercetare, si implementare a relaxarii la acest loc de munca !
Nu doresc sa spun ca eu personal mi-am ales cariera principala de functionar sau cea secundara de lucrator de phone sex doar in scop penitential sau bazat pe educatia mea social-culturala din sectorul 2 Bucuresti predominant crestin Ortodoxa oarecum informata si Romano-Catolic, (probabil, in cazul meu personal, nu zic de altii, si din motive de ca sunt si gay, plus Vaticanul contribuind partial si la educatia mea), Ortodoxia si Catolicismul fiind ramuri confesionale crestine pt care conceptul de penitenta pare a fi, cf wikipedia, chiar posibil central doctrinar.
Eu chiar credeam ca trebuie, prin cariera, sa fiu si cumva util societatii, ba chiar sa ma straduiesc sa fac si fapte bune din timp in timp, chiar daca nu neaparat toate cele 613 din lista de mitzvot ale religiei Iudaice. Iar la nivel de penitenta, eu desigur ca ma simteam de la bun inceput vinovat in legatura ca nu prea existau sanse sa imi indeplinesc vreodata, atunci cand voi deveni adult, insusi rostul meu principal de om pe Pamant, acela de a-mi reproduce specia.
(...e posibil sa mai urmeze...)
10 kommentarer:
Poate ca nu am citit cu atentie, am citit numai ultima parte...dar, intreb si eu.
Cum este societatea norvegiana la acel nivel inalt de viata (aici ma gandesc la toate ariile: social, cultura, mai ales economic etc) cu atata relaxare la serviciu. Cineva trebuie sa munceasca...si-atunci, cine?
Drept sa-ti spun, NU am aflat inca raspunsul la aceasta intrebare !
Da, asa se spune: Texas si-a castigat independenta fata de Mexic. Insa se poate spune si altfel: a trecut de la Mexic la SUA. Asa cum Alsacia si Lorena au trecut de la Franta la Germania si invers, in urma razboaielor. Si pentru Texas a fost razboi. Daca l-ar fi castigat Mexicul, Texas n-ar mai fi fost "ëliberat" de sub ocupatie mexicana.
Nu vreau decat sa atrag atentia ca aceasta exprimare e o manipulare. Nu are importanta ca nivelul de trai e mai crescut azi in SUA decat in Mexic.
Acum, daca tot ai reusit sa intri pe blogul meu (si nu imi dau seama cum ai facut asta) si tot ai reusit sa ma faci sa iti citesc acest articol, mult mai scurt decat altele, sa iti scriu si un mic comentariu, off topic.
Cred ca esti un suflet nefericit si un spirit agitat care nu isi gaseste linistea in nici un fel. Iti doresc sa o gasesti si sa te regasesti pana la urma. Dumnezeu sa te ajute !
@Zina: chiar daca exact in clipa asta de fapt ma simt intr-o stare satisfacuta de spirit pt ca,
a) sedinta de relaxare in grup corporatist obligatorie zilnica a durat numai 60 de minute in loc de 90 de min ca de obicei, plus
b) am reusit sa evit pe cei 12 manageri de sex feminin in timpul pauzei de masa si sa imi termin indatoririle zilnice uszuale in mai putin de 60 de minute fara a trebui sa ofer nimanui psihoterapie de suport,
c) am primit sms de la Micul Print ca este interesat de a bea si acea cutie de Budweiser pe care o pastram special pt el in frigider, (desi nu am primit asigurari de la el ca va purta acea pereche de Adidasi si jacheta de fas cauciucat rosie, cu ajutorul carora as fi putut deschide topicul sensibil al fetishurilor mele personale...insa eu am inca o capacitate destul de buna si de optimista de a spera diverse lucruri),
TOTUSI, ma simt flatat de atentia ta catre mine, iti multumesc pt comentariul tau care arata un spirit compasionat fata de semenii oameni, si doresc sa iti comunic ca mesajul tau m-a inspirat si m-a motivat sa NU ma culc pe lauri cu acest sentiment de satisfactie posibil trecator si superficial, si sa doresc sa ma straduiesc in continuare sa ma imbunatatesc cat pot si efectiv cat ma tin curelele, atat in plan personal, cat si profesional, in modul cat mai etic si competent pot eu, astfel inca atat mama mea si tatal meu sa nu mai fie ingrijorati din cauza mea, cat si compatriotii mei sa fie mandri de mine ca imi reprezint originea etnica si nationala cu onoare peste hotare, aici, singur, adesea inconjurat de pagani si/sau de persoane de sex feminin in pozitii de mare autoritate corporatista asupra mea cu care am avut intial mari dificultati culturale de comunicare deoarece eu pana acum chiar le credeam in mod gresit chiar semene egale ale mele pana sa vin aici si sa fiu educat ca ele sunt de fapt superioare si pe drept conduc ministere cheie din guvernul Norvegiei.
Eu raman optimist si, desi NU ma pot da pe mine insumi nimanui din lume ca exemplu bun in legatura cu ceva concret anume, (deoarece chiar ca nu prea am cu ce sa ma laud in mod special), totusi, in spirit reciproc sustinator de moral, doresc sa incurajez si pe altii posibil curent mai dezamagiti sa priveasca optimist inainte cat pot ei, sau cat isi ingaduie ei sa o faca, si mai ales sa tinda sa isi faca fiecare datoria personala si profesionala unde pot si cat pot, si, asa, la nivel ideal posibil teoretic planificabil pe viitorii 50 de ani, (in cel mai bun spirit managerial-administrativ-politic scandinav), sa invete si ei sa comunice in lb romana cu persoane din culturi sau de orientari diferite in diverse feluri mutual optime si reciproc educative, deoarece acest lucru, (in fond un fel de extensie aplicativa a procesului de o mai buna alfabetizare functionala), nu poate decat sa serveasca tuturor.
@MV: din cate stiu eu, Texasul Mexican, NU a avut nici o intentie de "a trece la nimeni" atunci cand a luptat la San Jacinto si la Alamo impotriva Mexicului, pt ca era suparat si pe SUA la vremea aia, el a dorit in mod real sa devina un stat (de fapt o republica, ca asa ii spunea pe atunci), total independent, de sine statator si autonom, si chiar a si fost o vreme, pt 10 ani, intre 1836 si 1846, cu un teritoriu care includea atat Texasul cunoscut azi (care e cat Romania) PLUS parti din New Mexico, Oklahoma, Kansas, Colorado, si Wyoming, pe o arie de 1, 008 milioane de km 2, (doar o idee mai mica, cam cat Muntenegru, decat a intregii Europe, care are cam 1, 018 milioane de km 2), recunoscut atat de SUA cat si de Franta ca independent in acea perioada. (Desigur de ce si cum si cine avea ce interese pe acolo asta e o alta poveste, de fapt mai multe povesti, eu doar relevam faptul concret recunoscut isoric ca in acea data Texas-ul si-a castigat independenta de Mexic, si aceasta data este o data importanta pt destul de multi locuitori contemporani ai statului Texas, printre ei si MULTI de origine chiar mexicana, mai ales ca in armata texiana condusa de gen Sam Huston impotriva gen mexican Santa Ana la momentul Bataliei de la San Jacinto, NUMAI 1/7 din cei care au luptat pt independenta acelui stat vorbeau lb engleza materna, iar 1/3 vorbeau spaniola mexicana.
încerc să-mi dau seama din ce limbă traduci în românește când scrii: din engleză sau din franceză? parcă totuși din engleză. (curent mai dezamăgiți / currently more disappointed)
Este adevarat ca eu gandesc in multe ore ale zilei in lb engleza. Eu nu am exercitiul scrisului, si cand incerc sa scriu despre idei mai complexe, adica de nivel de cls a 7-a generala, (ganditul meu general mai comun desfasurandu-se la nivel de cls a 6-a, si in general ganditul despre cuvinte/notiuni abstracte mai complicate fiindu-mi un exercitiu la fel de strain), tind sa gandesc in lb engleza mai intai de toate, care este o limba achizitionata de mine cand eram in tranzitia de la sc primara la sc generala. Franceza am achizitionat-o mai devreme, in timpul sc primare, si imi e mai greu accesibila imediat, e pe undeva intr-un strat mai profund afectiv poate, si eu nu o prea am cu literatura de fictiune, si poezia, (cu creativitatea si cu talentele artistice in general), asa ca si la exprimat diverse emotii in cuvinte nu prea ma pricep, (in afara poate de anxietate care este o emotie primara pe care o recunosc pana si eu, si am ajuns chiar sa o indragesc, fiindu-mi imposibil sa nu ma atasez de ceva atat de familiar mie).
Insa eu "compartimentalizez" destul de mult, aproape la nivel deja expert, asa numit "Bill Clinton", (prin rutinare la mine, nu din motive sau inclinatii de politician), intre emotie si alte procese de gandire oarecum mai "rationale", si chiar in general utilizez rationalizarea ca mecanism preferat (oarecum mai primitiv, recunosc, desi nu cel mai rau), ca aparare impotriva anxietatii.
Am pus "rationale" in ghilimele pt ca desigur ca in general la oameni nu exista, cred, o despartire dihotomica asa de evidenta din punct de vedere structural, intre afectivitate si gandire rationala, multe procese de gandire rationala fiind informate si afectiv, unele si cu ajutorul centrilor memoriei, altele poate si mai primare.
La mine memoria de lucru imediat cel mai usor/recent accesibila este, imi dau seama, in lb engleza, mai ales daca lucrez la nivel jurnalistic pe un blog.
Chiar iti multumesc ca prin intrebarea ta m-ai facut sa ma gandesc la chestiile astea, pt ca am impresia ca pe undeva imi vor fi utile serviciului meu nr 2, (lucrator de phone sex), care include mai recent si necesitatea dezvoltarii unor abilitati creative de tip literar, nu doar simplu jurnalistic, (ca au de gand sa ma puna sa scriu si eu scenarii originale de phone sex, desi eu le-am zis ca nu le am cu literatura, dar e lipsa de mana de lucru in Norvegia, plus ca aici mai toata lumea participa la comun la efectuatul indatoririlor de serviciu ale altora care sunt in concediu de odihna sau maternitate/paternitate, indiferent de pregatire, inclinatie, sau educatie, plus efectiv nu se accepta ideea ca cineva ar fi needucabil sau total neinclinat catre creativitate)...si eram cam disperat pt ca imi dadusem seama recent ca angajatul in scris in mod de literatura de fictiune implica si o oarecare abilitate de a scrie despre emotii la nivel transmisibil emotiv si catre altii, astfel incat sa nu para total limba de lemn, si poate ca pot sa incep un exercitiu sa incerc sa ma gandesc in franceza atunci cand am de facut teme pt cursul meu de creative writing...dar ZAU ca imi e ffffff GREU sa fac asta, nu stiu daca am sa fiu motivat, cred ca as prefera de 1000 de ori sa continui sa scriu predominant in vocabular predominant juridic al lb de lemn pe care le stiu eu, dar vad ca trebuie sa-mi dezvolt lb de lemn si pe lb norvegiana, care e cu totul altfel decat lb de lemn romane sau engleze mai larg cunoscute mie, si acum mai trebuie sa fiu si original-creativ.
Completare:
Lb de lemm e oarecum inevitabila la scrisul de scenarii de phone sex din cauza ca exista reguli si legi ff clare de cenzura care trebuie respectate de catre orice scenariu de phone sex, sau din ind porno in general, desi scenaristii cei mai respectati sunt cei care reusesc sa isi dezvolte propria lb de lemn mai originala si nu o folosesc pe aia mai larg cunoscuta social-cultural in regiunea respectiva.
Lb de lemn e necesara si in scrisul jurnalistic, desigur, dar in zilele noastre, cu aj dezv Internetului, exista experienta populara mai mare mai larga cu scrisul jurnalistic/mass-mediatic, adica oricine poate sa-si faca blog, exista exemple de jurnale cu diverse lb de lemn in diverse lb straine accesibile aproape oricui, e MULT mai usor de invatat si de aplicat ulterior asa ceva decat in era pre-Internet.
Dar lb de lemn pt scenarii originale sau carti de literatura, sau chiar poezie...exemple de asa ceva gasesti mai rar, poate in anumite scrieri teologice vechi sa existe asa ceva...dar eu nici cu asta nu am prea avut-o...am sa vad ce o sa pot face ca sa incerc sa ajung si eu un scriitor de scenarii originale de phone sex cat de cat acceptabil...si inca si in lb norvegiana ! LOL ! Pai cred ca am de lucru acum chiar ca pt o viata !
Chiar sincer multumesc pt ideile astea, ca eu si asa duc mare lipsa de imaginatie cum sa-mi petrec timpul liber, chiar daca asa, la nivel principial imi facusem deja bloguri in lb franceza, engleza, si norvegiana, in afara de asta in lb romana, insa contribuiam mult mai rar la ele...si intr-adevar e preferabil sa imi umplu timpul liber cu ceva posibil util concret pt mine insumi decat cu ceva total inutil, oricat de indolent as fi eu din fire.
E ceva intr-adevar ff greu. Noroc ca am atata timp liber la dispozitie si pot sa fac efectiv ce vreau, trebuie doar sa ma motivez, si la mine motivatul asta pt a munci ceva re imbunatatire personala, chiar si profesionala, (nu numai personala), e mai greu, ca nici la frica de a fi dat afara de la serviciu nu am acces, datorita legii muncii ff stringente din Norvegia, plus datorita grijii sindicatelor chiar si fata de cei ca mine, care nu sunt membri ai nici unui sindicat.
Send en kommentar