Dragi tovarasi si tovarase, domni si doamne, stimat public general, si, just in case, (desi preferabil sper sa nu, deoarece totusi nu e obligatoriu de participat la acest nivel), si draga D-zeu,
Cu ocazia implinirii in decursul acestei saptamani a 18 luni de cand am emigrat in scopuri socio-economice din tara mea natala din sud-estul Europei, Romania, (cu capitala la Bucuresti), in regiunea geografica sud-vestica si totodata cultural vestica a Regatului Norvegiei, am deosebita placere de a scrie aceasta cuvantare pe blogul meu in lb mea materna, (care este lb romana).
Doresc chiar inainte de a incepe un sumar raport de activitate, sa aduc sincere si calduroase multumiri reprezentantilor reali ai popoarelor, (in ordine alfabetica), american, arab saudit, bosniac, britanic, canadian, chilean, croat, danez, finlandez, francez, german, grec, islandez, italian, japonez, lituanian, maghiar, mexican, norvegian, olandez, polonez, roman, rus, sarb, scotian, si suedez, care m-au sustinut pe mine personal la nivel de suport moral intotdeauna necesar oricarui imigrant de generatia 1 in orice tara din lume, mai ales in decursul perioadei initiale recunoscut stressante de adaptare la traiul intr-o cultura predominant vorbitoare de o alta limba decat cea materna, perioada care la mine chiar s-a intamplat in mod real sa dureze exact cu 2 zile mai mult decat estimasem initial ca o sa dureze ea, si anume 18 luni, adica a durat 18 luni si 2 zile.
Am scazut alte 2 zile care au fost dedicate calatoriei mele dintre Romania si Regatul Norvegiei, care au inclus o noapte cu adevarat relaxanta petrecuta in hotelul Hilton de langa aeroportul international Schiphol din Amsterdam, (capitala constitutionala a Tarilor de Jos din nord-vestul Europei), din cauza unor dificultati logistice de dirijare profesionala adecvata a unui numar mare de oameni, cauzate cel mai probabil de lipsa de personal adecvat la acea vreme in acel aeroport, dificultati despre care ma bucur sa pot confirma, cf unor surse reputabile si credibile, ca au fost rezolvate in mai putin de 12 luni de la constatarea lor.
Ziua de 12 aprilie 2012, survenita la 18 luni si 2 zile dupa ce aterizasem emotionat pe cel mai vechi aeroport de pe teritoriul norvegian, zi larg international istoric recunoscuta dedicata sarbatoririi Binecuvantatului Angelo Carletti di Chivasso, si a efectuarii primului zbor uman in spatiul cosmic de catre tov Yuri Gagarin, a fost prima zi in care m-am simtit si eu in sfarsit revenit la echilibrul aceleiasi stari de bunastare fizica, psihologica, sociala, si chiar precis economica pe care o avusesem si exact in ziua in care am parasit pentru ultima oara, (din viata mea de pana acum), aeroportul international Henri Coanda din localitatea Otopeni din Romania.
(...va urma...)
15 kommentarer:
Marturisesc ca n-am citit absolut nimic in afara de titlu, din care am inteles tot :)))
Ce sa-ti urez? Sedere placuta in continuare! Sa mai fii pe-acolo si cand Norvegia va intra pe lista destinatiilor mele imediate!
P.S. Serios vorbind, sa vina continuarea!
eu credeam ca esti de ani buni pe-acolo.
Sa ai un Paste fericit !
Acum ca te-ai adaptat acolo , cu munculita cum stai ?
@ Intuneric: multumesc pt urare.
@ Raul Rual: cred ca e doar o perceptie pt ca ti se pare probabil ca eu te plictisesc pe blogul tau cu diverse comentarii off-topic de ani si ani de zile !
@ Radu: Multumesc pt urare. Cum sa fie cu munca: e normal, ca orice munca, numai ca am impresia ca diferenta cea mai mare intr-e programul de lucru scandinav si cel al restului lumii este acela ca in Scandinavia ti se acorda neobisnuit de mult timp liber, ba chiar am impresia ca esti si incurajat sa iti petreci acest timp liber, (chiar cel din cadrul orelor de serviciu), cu preocuparea de a gasi un raspuns la intrebarea filozofica, "ce este munca, si oare ea foloseste la ceva util pt oameni?"...lucru care mie mi se pare inca destul de stressant in primul rand pt ca eu personal efectiv NU am avut-o cu filozofia, nici macar la varsta adolescentei mai timpurii, atunci cand e oarecum considerat mai comun sa aiba cineva un vocabular mai dezvoltat abstract si sa inceapa sa aiba preocupari filozofice generale, (cam in perioada de dinainte de debutul mai concret in viata sexuala, care odata inceputa, ulterior, incepe sa iti distraga din atentia fata de diverse studii scolare si alte diverse preocupari mai complicat intelectuale).
P.S. Ce am scris eu mai sus NU inseamna ca eu as opina cumva ca filozofii profesionisti si profesorii de filozofie si oamenii maturi interesati de probleme filozofice ar avea cumva neaparat intarzieri in ceea ce priveste maturizarea sexuala, dar scriam asa despre un fel de medie generala de oameni obisnuiti, ca totusi in cadrul omenirii mai largi, in mod concret nu prea exista o proportie deosebit de crescuta de oameni cu preocupari sustinute si indelungate serioase re domeniul de cunoastere si cercetare al filozofiei, tot asa cum nu prea exista deosebit de multi matematicieni profesionisti.
Daca esti atat de tanar de unde stii tu de plenarele acelea tovarasesti ?
Cum sa nu stiu ? Ce, eu nu am avut si nu am familie, adica cu parinti, bunici, ba chiar si strabunici o vreme, unchi, matusi, veri ? Plus ca am avut acces la Internet din 1995, si eu efectiv mi-am petrecut anii formativi mai mult interogandu-mi membrii familiei mele si coroborand informatiile primite de la ei cu informatii primite de pe Internet. Am avut si privilegiul sa calatoresc destul de mult si in afara Romaniei de cand am fost mic, nu ca am facut-o eu personal in mod planificat-organizat de studii de ceva anume, dar eu, fiind si copil unic, si crescut mai mult printre adulti, si neavand nici prea multi prieteni asa in general, am avut destul timp si poate si curiozitatea sa observ destul de multe lucruri. Pt ca in mod real eu nu am imaginatia cum sa-mi petrec timpul liber real in prea multe feluri, decat asa, din cand in cand interogam diversi oameni de varste diferite, daca aveam aceasta oportunitate ! Ca nu am eu capacitatea de gandire sintetica de a trage niste concluzii, ca nu am eu nici motivatia necesara de a incerca sa trag eu personal concluzii sau de a le implementa intr-un mod oarecare, plus ca sunt eu in general indolent in legatura cu orice posibil efort de dezvoltare personala, sau de adaptare, sau de orice efort in general, care include si acesta de a trage vreo concluzie, (mai ales ca si stiu ca perceptiile mele sunt doar ale mele, ca doar vin doar filtrate prin prisma cristalinului meu personal marca de productie sect 5 Bucuresti 1980, iesit pe poarta intreprinderii de ambalaje din sect 1, ulterior slefuit in sect 2 Bucuresti)...asta e cu totul altceva. Eu scriu ca sa ma joc, ca sa ma relaxez. De ex acum vreo saptamana eram mai preocupat de probleme politice, zilele astea sunt mai preocupat de probleme de educatie, acum vreo 10 zile eram preocupat de probleme de comunicare...astea sunt chestii total personale, care au direct de a face cu chestii prin care trec eu acum...si ma joc in fel si chip pe blog in legatura cu asta. Plus ca eu nu am exercitiu de scris in lb romana, (de fapt in nici o limba), eu nu am scris mai nimic niciodata decat daca era ceva legat de scolarizarea mea obligatorie, plus o scrisoare de fan o data lui Al Pacino cand aveam 13 ani. Dar e total OK sa am oportunitatea sa ma joc de-a ganditul si scrisul si in lb romana, ca altfel in mod practic in afara de pe blog de cand am plecat din Romania nu am cum, (poate doar cand vorbesc din cand in cand cu parintii la telefon cateva minute). Pe de alta parte stiu ca scrisul pe blog in lb romana e total neproductiv si inutil pt mine, si ca a devenit si addictiv, efectiv mi-am permis-o cu indulgenta prea mare fata de mine insumi...dar asa sunt eu, ff indulgent fata de mine insumi. Desi, chestia asta cu a fi preocupat de mine insumi eu nu am prea avut-o, dar a fost oarecum inevitabila cand m-am mutat definitiv din Romania intr-un loc cu o cultura atat de diferita de cele pe care le cunoscusem pana acum, si totodata si intr-un fel de serviciu atat de diferit de joburile pe care le facusem eu in Romania. Din blogul meu nu se vor putea afla prea multe informatii posibil utile cuiva anume, desi in general daca ma intreaba cineva concret ceva si stiu sa raspund am sa incerc. Bazat insa pe experienta mea de acum, atat ca elev, cat si ca lucrator in servicii, de obicei eu personal NU voi sti raspunsul la aceste intrebari, sau raspunsurile mele vor crea in general, (din fericire doar pe termen scurt si fara sechele pe lunga durata), oarecare dezamagire in randul celui care ma intreaba pe mine personal ceva anume, mai ales vreo cerere de a primi o informatie posibil utila la ceva anume !
Hristos a inviat, filosofule!:)
Multumesc pt vizita si iti urez si tie o zi de Paste fericita si linistita. In Norvegia, Iisus Christos a re-inviat deja acum o saptamana.
Chiar, saptamana trecuta, as fi fost curios sa incerc sa gasesc o biserica catolica pe aici sa vad cum se comporta cu ocazia sarbatorilor Pascale eventualii norvegieni catolici contemporani, daca ar exista vreunii, dar in ultima clipa mi s-a facut lene, mi-am rationalizat lenea cu gandul ca eu inca nu m-am decis re religie personala, plus ca mai am cel putin, (sper), vreo 40 de ani de petrecut pe aici, asa ca pot sa aflu si mai tarziu !
De Inviere nu am fost dar am fost la liturghia catolica din prima zi de Paste. A durat o ora jumatate si a fost la fel de organizata ca de obicei. Oricum, banuiesc ca va fi cu totul altceva ascultata in norvegiana.
Insa la biserica nu ma duc decat in caz de maxim chef, deci rar :)
Mie in general imi place sa vizitez bisericile in afara slujbelor sau sarbatorilor. Din pacate nu sunt toate deschise asa pt publicul vizitator, decat cele recunoscut turistice.
Hristos a inviat !:) Odorica
@ Odorica: Adevarat a inviat !
La multi ani in Norvegia!
@Mircea Vladut: Multumesc.
Send en kommentar