tirsdag den 3. april 2012

Subiecte potrivite pt comunicarile unei persoane adulte catre o persoana de 17 ani in timpul liber- partea 6


Mi-am dat seama abia in ultima clipa azi ca, daca vine direct de la antrenament, poate o sa-i fie foame. Noroc ca mai aveam niste mancare tailandeza buna de pus la microunde in frigider, si o pizza in congelator. Dar nu mai aveam Schweppes sau Sprite de loc in casa, asa ca am sperat sa nu i se faca si sete, sau sa aiba vreun suc propriu in rucsac, pt ca apa de la robinetul meu de aici nu are gust asa de bun, si alcool la minori eu nu am de gand sa ofer, oricat de in particular ar fi aceasta ocazie.

Tot cu aceasta ocazie mi-am dat seama ca de fapt nu trebuie sa ma chinui sa mai imi fac vreo lista anume de subiecte potrivite pt vreo comunicare anume, ci ca de fapt trebuie sa ma straduiesc sa ii acord cat mai multa atentie si sa am cat de cat grija de el, ca sa nu cumva sa se imbolnaveasca. Am cam ras eu pana acum de vreo doua ori in legatura cu daddy Nelson, dar abia acum imi dau seama ce raspundere poti avea in caz ca trebuie sa interactionezi cu o persoana mai tanara si posibil mai nesabuita decat tine. Acum il inteleg, cred, mai bine si pe Nelson, care dupa ce ca venea deja frant de oboseala de la serviciu, mai trebuia sa-mi acorde si mie atentie...nu e de mirare ca adormea la 1/4 secunda dupa ce ii ofeream oral sex sau il lasam sa-mi zica Simone, iar eu ramaneam agatat cu o mana legata de tablie visand dupa Mikey si Hector calare pe umbre de cai verzi pe pereti, (asteptandu-l totodata cam nerabdator sa se trezeasca ca sa ma ajute sa scap si din catusa...noroc ca din principiu nu las pe nimeni niciodata sa ma lege de ambele maini).

A venit vesel si flamand, avea si apa vitaminizata si Red Bull in geanta, (drept care nu am scapat ocazia sa ii comunic ca eu nu sunt de acord cu consumul excesiv de energy drinks care contin atat de multa cafeina), si dupa ce s-a asezat la masa in fata farfuriei cu orez si bucatele de bambus si pui fierte in lapte de nuca de cocos, m-a intrebat direct cat de mult tin la el. La o asemenea intrebare care cerea un raspuns cat de cat precis matematic intr-adevar nu ma asteptasem. Am ezitat o clipa rezistand primului impuls de a-i arata direct cu mainile indepartate cam la 0,75 metri una de alta, (ca mi-a trecut prin minte ca ar putea arata oarecum ridicol daca mi le-as indeparta mai mult asa in sens de cruce), insa mi-am dat seama ca totusi nu mai e copil, sau chiar daca e, probabil ca nu doreste sa fie tratat ca un copil, si ca totodata nu il puteam trata ca pe un adult replicandu-i tot cu o intrebare, (mai explicita, de gen "care e parerea ta ?", sau mai voalata, de gen "ma intreb oare de ce ma intrebi acest lucru"), asa ca i-am raspuns sincer, insa totodata oarecum prudent, "ca de la Pamant la Luna", (ca doar nu era sa-i zic "pana la stele, ba chiar dincolo de ele").

A zambit o clipa intr-un fel care mi-a dat de inteles ca auzise despre povestea d-lui Jules Verne, (lucru care mie personal mi-a dezghetat pe loc cca 2,17 cm la puterea a 3-a, sau aproximativ 10,22 cm3, de muschi cardiac congelat), si, sufland in pilaf, a declarat increzator in continuare ca se simte flatat de faptul ca ii dedicasem un fragment de poezie de Dante Alighieri plus un intreg curs de literatura de la Universitatea Yale pe blog, insa trebuie sa imi spuna ca, desi ii place sa citeasca diferite carti, el nu are de gand sa mearga la universitate sa studieze stiinte umaniste, ci vrea sa se faca politist, la fel ca morfar, bunicul lui matern. Pe urma mi-a zis ca morfar e cam bolnav si a fost de curand in spital, si el s-a decis de curand sa se faca politist la fel ca el, si imi spune asta ca sa il cunosc mai bine si sa nu cumva sa imi fac vreo impresie gresita despre el, ca sa il cunosc mai bine, sa-mi dau seama cine e el si ce isi doreste pt viitorul lui propriu.

As fi vrut din toata inima sa il intreb DE CE ? De ce este atat de obligatoriu sau de ce i se pare lui important ca sa il cunosc eu personal mai bine ? Insa ma simt ff mandru ca mi-am dat seama ca asta ar fi fost o intrebare total egoista, ca si cum i-as fi cerut o confirmare ca si lui ii place oarecum de mine, ca impresia mea despre el este importanta pt el, si in loc sa cersesc asemenea favoruri, (desi in clipa aia cred ca as fi fost in stare sa ma prostrez in fata lui, atingand cu buzele cu aceasta ocazie si cusatura matlasata a tenisilor lui bleumarin marca Adidas 11 Pro SL TRX FG), i-am spus simplu ca ii multumesc pt increderea acordata mie personal, si pt ca este clar si sincer fata de mine, lucruri demne de apreciat la o persoana care este inca elev de liceu. Dupa aia a trebuit sa las din nou in jos ochii in pamant pt ca nu cred ca ar fi fost etic sa ii smulg cutitul si furculita din mana ca sa pot sa imi sudez corpul de al lui, lasandu-l astfel nemancat.

Sfinte Iosife Imnografule, privighetoare cu vocea dulce a Bisericilor Crestin Ortodoxe, Romano-Catolice, si Catolice de Rit Oriental, iti comunic azi, 3 aprilie, de ziua ta, ca sunt infiorator de suparat pe tine pt ca eu nu mai am de gand sa mai innebunesc vreodata de amor inainte sa ies la pensie, si nu mai vreau sa imi mai rasune imnuri de slava sau patriotice in minte, ci doresc sa am o viata cat mai linistita, cel mult eventual sa ma insor cu cineva la fel de linistit ca mine cam prin anul 2018, si sa ma retrag la pensie, dupa plan, peste vreo 40 de ani, in Vanuatu, fara vreo sechela cardio-vasculara deosebit de semnificativa capatata prematur pana atunci, ca stii si tu si stie si bunul D-zeu ca sunt la risc pt asa ceva, mai ales cu stressul infiorator sub care m-am aflat in ultimul an si jumatate.

7 kommentarer:

Cristina Lerinț sagde ...

Cred că ordinea era de la frigider la microunde...

Rudolph Aspirant sagde ...

@ Patratel: nu inteleg. Daca in comentariul tau era o intrebare implicita re de ce nu am mentionat explicit si pasul incalzirii mancarii la cuptorul cu microunde, dupa ce luasem containerul din frigider, pur si simplu mi-a scapat, probabil pt ca in timp ce scriam ma gandeam la alte chestii care mi se parusera mai importante decat prepararea unei mancari oarecare, care s-a nimerit sa fie de tip tailandez pt ca asta imi mai ramasese in frigider.

Rudolph Aspirant sagde ...

@ Ady: imi pare rau ca ce scriu va suna oarecum posibil neinimos insa eu nu imi folosesc blogul in scop de reclame sau fundraising, (strangeri de bani), decat pt entitatile fizice/juridice de la care primesc ceva in schimb.

In alta ordine de idei, deoarece am vazut anuntul dvs de cerere de ajutor pe mai multe bloguri in ultima vreme, am fost oarecum curios despre acest tip de tumora, dupa cate am aflat relativ frecventa, si am citit pe Internet, cu ajutorul Google, ca se pare ca in general meningiomul este considerat o tumora operabila si la nivelul expertizei neurochirurgicale existente in Romania, (deoarece erau considerate operabile si in sec XIX, plus ca scoala romaneasca de neurochirurgie este considerata destul de traditional reputabila, primul medic neurochirurg din lume de sex feminin fiind, de exemplu, din Romania), putand, desigur, ma gandesc, (cu ajutorul Wikipedia), exista exceptii in cazul ca acea tumoare este neobisnuit de mare, sau neobisnuit situata in vecinatatea unor structuri extraordinar de fragile, sau deja invaziva in aceste structuri, si pt indepartarea ei chirurgicala, sau ablatia ei radiochirurgicala, ar fi nevoie de un echipament tehnologic inexistent in prezent in Romania, sau poate fiind de tip ff rar de fapt inoperabil nicaieri in lume.

Nu imi ramane decat sa urez sanatate celor dragi dvs. si sa va felicit pt asiduitatea dvs re incercarea unei solutii potrivite pt situatia dvs particulara.

Anonym sagde ...

@Ady: pe blog ai o greseala de gramatica. Se scrie asa: Imi doresc sa-mi vad COPIII crescand, cu 3 de i, nu cu 2. Stiu ca e ultimul lucru de care iti pasa acum, dar nu e greu de modificat.
@Rudoplh: frumos articolul acesta despre indragostire, chiar daca e ceva totusi neconventional. Poate chiar din motivul acesta e mai emotionant decat daca ar fi intre un tip si o tipa, caz in care deznodamantul ar fi mult mai previzibil.
Iti doresc sa ai parte de liniste.

Rudolph Aspirant sagde ...

@konkursman: multumesc pt urare.

Rudolph Aspirant sagde ...

Ah, m-am prins ! Sorry, trebuia sa zic "noroc ca mai aveam in frigider niste mancare tailandeza buna de pus la microunde", nu asa cum scrisesem eu la inceput, "noroc ca mai aveam niste mancare tailandeza buna de pus la microunde in frigider" ! Am sa fac corectia necesara, abia acum imi dau seama ca suna cam ridicol in felul in care scrisesem eu. Eu nu imi recitesc textele scrise niciodata, chiar si atunci cand revin uneori sa pun linkuri, (daca nu le-am pus de prima oara), citesc asa pe sarite, cautand din ochi, ca un fel de scanning, (adica nu chiar la nivel de citit), expresiile la care doresc sa pun linkuri, deci nici nu citesc intreaga fraza de la un cap la altul, plus ca in general scriu total spontan, asa cum imi vin gandurile in cap, eventual corectez vreo eroare ortografica sau gramaticala mai proeminenta chiar in timp ce scriu daca o faca, sau dupa aia, daca-mi sare in ochi in mod cu adevarat suparator, dar la structura frazelor nu ma mai uit niciodata in urma la acest nivel de atentie odata ce le-am scris.

Rudolph Aspirant sagde ...

LOL ! Am schimbat si pe urma nu mi-a placut cum suna restul, adica devenise, "noroc ca mai aveam in frigider niste mancare tailandeza buna de pus la microunde, si o pizza in congelator", adica in cazul primului element pusesem locatia in fata, si in cazul celui de-al doilea locatia ramasese la urma, si in contextul acestui text mie totusi mi s-a parut ca mancarea in sine e mai importanta decat locatia unde se afla ea, mai ales ca era vorba ca eu eram dator sa hranesc pe cineva posibil flamand fata de care am totusi niste indatoriri si obligatii. Asa ca, pana la urma, desi am incercat sa schimb si in "noroc ca mai aveam in frigider niste mancare tailandeza buna de pus la microunde, si in congelator o pizza", asta mi s-a parut ca suna si mai rau, ca si cum locatia unde se gaseste mancare e cumva mai importanta decat mancarea in sine, ca si cum eu as avea obiceiul sa pitesc pe undeva, in diverse locuri mancare, si apoi mi-ar face placere sa o caut ici colo ca sa o gasesc...stiu ca e absurd, dar efectiv asa mi-a sunat mie, adica, in acest caz chiar ca mancarea era mai importanta decat locatia, si chiar ca trebuia mentionata inainte de locul in care se gaseste ea, pt ca chiar ma gandisem ca daca nu se satura cu puiul tailandez si poate o sa vrea si pizza, chiar ma gandisem la el nu la mine, ca mie efectiv nu-mi pasa de mancare decat sa observ uneori daca am sau nu am..asa ca pana la urma, chiar daca imi dau seama ca suna oarecum nepotrivit mie personal imi suna bine pt ca asa ma gandeam in capul meu, de aia probabil am si scris asa, si la urma urmei mie imi pasa de ce scriu si cum scriu numai in contextul respectiv, ca nu scriu nici literatura nici jurnalistica, scriu doar pt mine. Asa ca pana la urma, desi ai si tu dreptate, pe mine m-a facut sa ma simt mai bine lasand asa cum fusese la inceput. Si zau ca am incercat, chiar am incercat mai multe variante si m-am si uitat la ele si le-am si rostit asa in gand. Si pana la urma tot cum scrisesem eu prima oara mi-a sunat mai bine pt ca efectiv asa a fost, chiar asa am gandit, si eu asta nu am de gand sa schimb.