Eu, inspirat ieri de intrezarirea unui incantator vecin cu par brunet de varsta ceva mai potrivita decat Micul Print, (mai potrivita adica functionalitatii mele personale mai recente echivalenta varstei aproximative de 23 de ani, cu ocazionale pauze adolescentine), mic print care m-a lasat sa astept total nedumerit o saptamana intreaga fara sa-mi dea un sms dupa ce ne-am intalnit ultima oara, (si care, desi nu s-au anuntat la TV accidente rutiere, avalanse, arestari, sau incendii deosebite, totusi sper sa nu fi patit ceva), dar totodata si tulburat ca nu stiu cum se face ca de cate ori vad pe cineva interesant cu par brunet pe aici prin Norvegia, ori sunt presat de timp, ori arat, ca ieri, ca naiba, cu parul ciufulit, transpirat, rosu la fata, si imbracat neglijent in trening, (ca veneam dintr-o cursa de jogging de lunga distanta efectuata pana la cel mai apropiat magazin cu tigari deschis duminica pe aici), am stat sa ma gandesc nostalgic la dorinta mea ideala pe care as fi prezentat-o eu vreunui pestisor fermecat care indeplineste dorinte, sau vreunui geniu din vreo lampa cu aceleasi abilitati si interese, sau chiar insusi Satanei, (care efectiv simt nevoia sa reamintesc tuturor, mai ales, nu prea stiu de ce, blogger-ului Lubileah, ca NU este un psihopat in definitia mai larg curent modern juridic-medico-legal acceptata, un posibil reprezentant al Raului incarnat, cu care NU se negociaza niciodata, ci doar un biet inger oarecum mai decazut moral), in cazul total improbabil daca ar fi acesta cumva interesat sa imi cumpere sufletul meu lipsit de oricare talente, (caruia nici acum nu i-am descris fisa postului cu indatoririle de serviciu in cadrul corporatiei mele private), aceea fiind si ramanand, de cand mi-am pus eu prima oara o astfel de intrebare, (destul de tarziu, pe la vreo 14 ani, atunci cand am citit Faust scris de dl Johann Wolfgang Goethe), si de cate ori am mai verificat ulterior de atunci ca sa vad daca mi-am schimbat cumva parerea, sa fiu si eu o persoana constant autentic descriptibila ca fiind FRUMOASA...ma rog, recunosc, in cazul meu personal, asa mai la exterior, (desi stiu ca si interior e important, si ma voi stradui si eu in continuare re perfectionare morala, asa cum pot si eu, mai cu oarecare indulgenta, ca sa nu ma stressez chiar asa de tare de la atata efort de perfectionare educativa organizata).
Gandindu-ma mai profund la aceasta chestiune, (deoarece nu prea am chef sa ma ocup de terminatul Cuvantarii pt Plenara Congresului de 18 luni), mi-am dat seama ca eu de cate ori ma uit in oglinda dimineata inainte de a pleca la serviciu, in general sunt satisfacut de cum arat, (ca altfel probabil nici nu as iesi din casa), insa de cate ori mi s-a intamplat sa ma vad pe nepregatite, din intamplare, in vreo oglinda sau alta suprafata cat de cat mai realist reflectorizanta, (cum ar fi geamul necurbat al vreunei vitrine sau al unui automobil), mereu sunt surprins in mod total neplacut de in ce hal arat ! In mod special sunt nemultumit nu atat de fata cat de postura corpului, in legatura cu care poate ca ar trebui sa caut sa vad daca exista vreo posibilitate locala de a participa la cursuri de training in tehnici reabilitative Alexander. Nu ma consider nici prea fotogenic de cand nu mai sunt adolescent, doar rar, efectiv iar total la intamplare, reusind sa arat in cate vreo poza asa mai satisfacator, drept care de cate ori vrea sa imi faca cineva vreo poza, fie oficiala pt vreun ecuson sau permis, fie total personala neoficiala, incep sa am trac si palpitatii, desi am studiat destul de atent din diverse reviste sau de pe net diverse trucuri recomandate re cum sa arati mai bine in poze sau chiar in vreun film.
De cate ori ma gandesc la imaginea mea (reala si ideala), care vrand nevrand are si oarecare legatura cu simtul meu de identitate personala, (simtul si gandul, adica perceptia interpretata de mine insumi a personei mele prezentate exteriorului integrata mai mereu in mod congruent, cu self-ul meu de baza, la mine cel putin de cand m-am lasat de dezvoltatul unei posibile cariere de actor profesionist), imi este imposibil sa nu ma gandesc si la animele mele, si chiar azi mai devreme, (pornind de la un comentariu ca de obicei tangential off-topic in legatura cu un post al blogger-ului Raul Ghiran), am dat peste una cu adevarat incantatoare, talentata actrita Lea Seydoux in rolul sau din filmul La Belle Personne, de fapt, in rol, o combinatie de anima Eva si Sophia, ceva deosebit de rar in cazul meu, care in general ma mut mai mereu in cadrul indragostirilor mele oarecum mai profunde intre diversi reprezentanti ai animelor mele Helen si Mary, (in cazul indragostirilor mai superficiale reprezentantii neavand de a face cu animele mele, ci fiind de obicei reprezentanti ai unor diverse personaje indragite de mine mai devreme, fie reale, de tip ghid sau bunic, desigur tanar, fie din literatura, de tip Croitorasul cel Viteaz, Nils Holgersson, Mateias Gascarul, sau Capitan la 15 ani).
Si exact acelasi sentiment il avusesem in legatura cu vecinul cel frumos intalnit ieri pe palier, asupra caruia proiectasem nostalgiile mele despre animele Eva si Sophia, desi, mai aproape de realitate, probabil el e mai mult, am impresia, de tip Mateias Gascarul...si asta arata cum poti uneori confunda anumite persoane cu diversi posibili teoretici soul-mates, si arata totodata ca de fapt indragostirile, in afara de componenta biochimica deosebit de placuta si totodata chiar potential addictiva, (mai ales la persoanele structural predispuse pt asa ceva, ca mine, de exemplu, din cauza de ADHD), legata de dopamina, sunt de fapt indragostiri de tine insuti sau fata de fragmente de tine insuti de tip ideal, Dragostea aia mai mare pe termen mai lung urmand a fi ULTERIOR construita cu ceva EFORT, daca exista, desigur, predispozitie structurala, inclinatie, interes, si mai ales motivatie reciproc impartasita si totodata ranforsanta, (prin feed-back pozitiv), pt asa ceva, cat si diversi factori de mediu catalizatori, facilitatori si ranforsanti si ei, (atat prin feed-back pozitiv cat si negativ), pt a spori o asemenea motivatie, de unii din ei ocupandu-se insasi mama Natura, cu ajutorul hormonului atasamentului oxitocina, de altii ocupandu-se unii educatori politici artistici, ca de exemplu trubadurii medievali, diversi scriitorii si alti artisti amatori talentati sau profesionisti romantici, sau blogger-ul Pandhoraa, (in legatura cu promovarea contemporana a anumitor opere artistice specifice), sau diversi educatori politici morali, ca de exemplu blogger-ul Alm.
Disclaimer: aceste rationalizari si intelectualizari trebuie citite cu oarecare scepticism, la fel ca orice informatie provenita din surse neverificate re reputabilitate sau credibilitate de pe Internet.
7 kommentarer:
stii ce apreciez la tine, pe langa rabdare, interes, consecventa si perseverenta? in ciuda orientarii tale sexuale, tratezi si apreciezi la egalitate femeile.
stii ce apreciez la tine, pe langa rabdare, interes, consecventa si perseverenta? in ciuda orientarii tale sexuale, tratezi si apreciezi la egalitate femeile.
scuze, am apasat ceva si a aparut de doua ori comentariul. da nu-i problema, e aprecierea mai mare.
Pai cred ca e mai usor cu egalitatea pt ca pot fi in general mai impartial, in afara de faptul ca sunt, asa, ca fire, un papa-lapte, de loc ff macho, insa am recunoscut sincer in public ca mai am probleme re femeile cu orientare sexuala lesbiana, (cred ca e si din cauza ca sunt ff misterioase pt mine, si mai e si reluctanta de a activa politic, ca daca activezi politic trebuie sa comunici cu ele, si eu inca nu ma pricep prea bine la comunicat profesional cu alti oameni la nivel de activism politic, mai ales ca eu m-am ferit de asa ceva in Romania cat am putut), ca mi-e cam frica de ele mai rau decat de femeile majoritar heterosexuale, pe care, cu putina imaginatie, le pot transforma mai usor (in capul meu) in mamici.
Iar daca e vorba de femei care seamana oarecum cu reprezentantele animelor mele, (Rita Hayworth, Ingrid Bergman, Isabelle Adjani, si inca cateva combinatii), ele imi devin automat, efectiv, instantaneu, surori.
Iar umbra jungiana, cea de care de obicei ma feresc, poate fi in cazul meu atat de sex masculin, (e chiar partea mai "neagra" a lui Batman), sau de sex feminin, (seamana cu personajul holografic Simone care a aparut in filmul S1m0ne, creat in acel film de un regizor-producator ratat numit Viktor Taransky, interpretat in acel film de Al Pacino), o imaginez ca pe un fel de sef(a)-manager-administrator, asa ca oricat de frica mi-ar fi de el/ea, incerc totusi sa mentin distanta si sa ma abtin sa ma indragostesc dar si sa ma sperii prea tare, devin asa mai semi-profesional daca ma intalnesc cu cineva care imi aduce aminte asa ca aer si pe departe de umbra mea, (care e teoretic partea aia din tine de care ti-e frica cel mai rau sa ajungi cumva in halul ala, si de care, exact ca de o umbra, tot nu prea ai cum sa scapi !)
De fapt, in real life, eu nu am intalnit niciodata pe vreo femeie care sa semene cu vreuna din animele mele. Nici baieti, decat poate recent Micul Print, care efectiv seamana cu Ingrid Bergman tanara de m-am speriat ! (de aia nici nu am rezistat, desi nu trebuia sa ma bag in ce efectiv nu ma pricep). Singura persoana de sex feminin care parca cred ca avea ceva din anima mea Eva cand eram copii e prietena mea din copilarie. Dar pe vremea aia nu stiam eu de anime, doar asa mi-am imaginat mai tarziu gandindu-ma la stilul ei.
"Teoria" mea, care zau ca e total speculativ-fantezist-artistic-creativa, ca nu cred ca are vreo logica sau baza in ideile lui CG Jung, (despre care de fapt eu nu am citit decat pe wikipedia si naiba stie ce am inteles din ele, ca si asa e la nivel de telefon fara fir, si probabil ca pana si CG Jung daca ar auzi de ea ar zice ca sunt un idiot si ca nu am inteles nimic), e ca de cei/cele care seamana cu animele tale (la aer, la stil, nu neaparat asa exact exact la trasaturi fizice), sunt cei/cele de care te poti indragosti la nivel de soul-mate. Problema e ca te poti insela f usor, si chiar daca nu te inseli, indragostirea initiala nu inseamna nimic, trebuie sa fie ambii motivati sa cladeasca pe ea, sa fie si timing-ul corect, si sa existe si ceva maturitate/realism de ambele parti, (dar desigur cine naiba sta sa fie realist daca te indragostesti in halul ala), si despratirea de asa cineva, daca ai apucat sa te si atasezi, (adica deja cam dupa vreo 3 luni de activitate sexuala impartasita), doare efectiv de parca se rupe o parte din tine, si chiar ESTE o parte din tine care se rupe, asta, desigur, la nivel figurativ, si acceptand ideea ca tinzi sa te indragostesti de fragmente ideale sau amintiri de foste fragmente din tine insuti, sau alti oameni pe care i-ai admirat in trecut, cu care doresti sa te identifici, deci te indragostesti proiectiv de niste proprii idealuri de-ale tale, in general de parti bune din tine, daca e vorba de anime sau de anumite arhetipuri dragi/personaje indragite din basme sau amintiri din copilarie. Se poate si de umbra, de "bad boy", dar e in general nerecomandabil si se lasa cu drame mai zbuciumate. De fapt se lasa oricum cu drame. Dar astea sunt "teorii" de nivel efectiv de literatura de fictiune, sau poezie. Si eu nu le am cu literatura de fictiune, iar cu poezia nici atat, de aia sunt sceptic cand scriu despre asta, de aia am dat si disclaimer, insa e totusi ceva placut-romantic de contemplat. Mie mi s epare romantic, dar eu nici nu am prea multa imaginatie si ma incanta cam orice poveste care imi suna asa mai romantic-interesant !
Eu mi-am zis de cateva ori ca daca dau vreodata de vreunul care sa aduca la aer cu Isabelle Adjani cand era tanara, si are si pantofi misto, eu cu ala o sa ma insor !
erata: eu cu ala o sa vreau sa ma insor...ca pana la a lua o asemenea decizie de la o prima intalnire mai sunt cateva etape de trecut, dar efectiv e atat de complicat incat am sa aman sa ma gandesc la asa ceva pana in 2017 incolo, si, in mod realist, aici unde sunt in Norvegia, nu cred ca o sa dau eu vreodata de cineva care sa aduca la aer cu Isabelle Adjani si, mai ales, sa aiba si pantofi si alte accesorii de piele misto !
Disclaimer: eu NU privesc realitatea mea doar prin prisma unei anumite "teorii", care e si asa recunoscuta de mine ca total fantezist fictionala. E doar la nivel de joc relaxant pt mine. De aia tot dau disclaimer sa nu se ia nimeni dupa mine ! Eu nu am preferinte freudiene sau jungiene, in general habar nu am despre psihanaliza in afara de ce scrie pe wikipedia, si, in ciuda unor teoreticieni, care au prezentat ideile psihanalitice ca avand o importanta ba chir si semnificatie ideologica, eu cred simplu ca ele sunt doar rodul cultural al unei epoci istorice, NU invers, (adica sa fie ele insele in sine unul din motoarele sau influentatoarele in vreun fel ale sec XX, care probabil ca s-ar fi intamplat oricum cam tot asa chiar daca nu ar fi existat acei teoreticieni sau alti teoreticieni ai acelor teoreticieni, etc.), si aceste idei sunt doar ca niste ferestre oarecare (alaturi de alte posibile ferestre sau perspective) descriptive catre ceea ce se intampla in jur oricum. Recunosc, eu sunt un "materialist" din acest punct de vedere. Mi-ar fi imposibil sa nu fiu, ca doar am fost produs in sect 5 Bucuresti in 1980, ambalat si livrat pe poarta in sect 1 tot in 1980, si crescut ulterior, dupa 1984 incolo in sect 2 ! Cum sa nu fiu materialist ?!
Send en kommentar