Sense of hearing

Complicat de descris.

Evident, scartaitul cretei pe tabla imi da si mie fiori reci neplacuti pe sira spinarii ca mai tuturor, cred.

Nu suport vocile stridente si rastite la femei, efectiv simt ca fac ulcer de stres pe loc cand aud una ca asta. Prefer vocile joase, mai ragusite, desi nu exagerat, nu neaparat in tonalitatea bas, poate bariton, tenorii aproape de loc (cu oarecare exceptii mai talentate, foarte putine si alea); la cantarete prefer contra-alto.

Imi place vocea lui Diane Rehm la National Public Radio, imi cam plac vocile aproape tuturor comentatorilor de la NPR de altfel. Nu mai tin minte vocile de la Vocea Americii sau BBC de pe vremea lui Ceausescu, eram oricum cam mic pe vremea aia si nu prea ascultam asa de atent la astea, desi existau la noi in casa seara. Vag tin minte parca o emisiune de radio de pe vremea lui Ceausescu, "Noapte buna copii", cred ca mi-o punea tata aproape in fiecare seara pe cand aveam vreo 5-6 ani si imi placea vocea prezentatoarei, dar mai ales pentru ca eram nerabdator sa inceapa povestea; parca povestile in sine erau citite de diversi crainici, atat barbati cat si femei. Poate tine cineva minte mai bine decat mine cum era radioul pe vremea lui Ceausescu.

Vocea lui D. ma incanta, tonalitatea, accentul, tot. Pacat ca nu vorbeste prea mult, dar am reusit totusi la date nr. 2 sa il fac sa reactioneze ceva mai mult, mai ales cand imi povestea despre familia lui si despre relatiile lui cu cei de la servici. Am sa ma straduiesc in continuare sa gasesc subiecte de interes afectiv pentru el, nu ca m-ar interesa continutul prea mult (desi e si ala important in ceea ce priveste unele pareri din categorii mai esentiale, dar despre astea m-am lamurit deja si sunt de acord cu el in multe privinte, in afara de aceea ca el considera ca creativitatea poate fi cultivata intr-un om, in timp ce eu sunt de parere ca ori te nasti cu ea, ori nu ai nici o sansa sa o capeti), dar ca sa-l fac sa-mi vorbeasca timp mai indelungat. Eu am avut intentia sa il rog odata sa inceapa sa imi vorbeasca direct in italiana, chiar daca nu intelegeam nimic, pentru ca eram sigur ca mi-ar fi placut foarte mult, si, poate ca si voiam sa-i capturez accentul ca sa pot sa il imit mai usor ulterior, daca este cazul, bineinteles, ca sa ii fac placere la randul meu. Dar atunci cand l-am rugat, chiar de la primul date sau chiar pe skype, nu mai tin minte, sa imi zica ceva in italiana, s-a cam jenat, a ezitat, si am lasat-o balta. Dar precis ca am sa reiau aceasta initiativa in viitor, daca, bineinteles, va exista si date nr. 3. Eu nu am fost mai niciodata inainte in pozitia de a fi cel care seduce, am preferat de fapt sa fiu cel sedus decat cel seducator mai intotdeauna pana acum, dar aici vad ca e nevoie de efort considerabil si, deoarece cred ca merita, trebuie sa invat sa-mi rafinez si aceasta tehnica a seductiei, cam atrofiata la mine in acest moment, prin nepractica. Daca tot am ajuns la concluzia ca am talent la imitat accente, de ce sa nu profit de el si in folosul meu ?!

Eu sunt afon si nu am "ureche muzicala", deci nu am o perceptie foarte rafinata a diferitelor genuri muzicale, nu pot sa-mi dau seama niciodata, de exemplu, daca o orchestra suna mai bine decat alta cand interpreteaza aceeasi piesa muzicala.

Dintre sunetele emise de diferite instrumente muzicale, cred ca imi place cimpoiul scotian cel mai mult.

Imi place sa aud fosnetul marii; aici in Norvegia a inceput de la un timp sa imi placa sa aud si vantul ala puternic care se aude ca o haita de lupi urland la ferestre uneori, si care la inceput ma speria de-a dreptul.

Concluzia mea este, deci, ca sunt cam surd fata de muzica, dar am "ureche" pentru voci omenesti, si am inceput incet-incet sa ma obisnuiesc si cu clima din regiunea mea din Norvegia. Deci am destule motive realiste de optimism.