Meduza este colega mea poloneza care are un copil din flori si care e frumoasa dar trista rau.
Si-a lasat copilul care are sub 1 an acasa in Polonia cu mama ei. Spera ca in curand, peste cateva luni sa vina aici si mama cu copilul. Cand am intalnit-o prima data am fost frapat de tristetea ei, cred ca ii e dor de copil. E greu sa te desparti de un bebelus care are sub un an de zile.
E blonda dar cu suvite argintii si parul lung facut permanent. Fara machiaj, toata atentia si-a dedicat-o coafurii. Cand femeile sunt asa de preocupate de par (ba si-l tund, ba-si schimba culoarea, ba si-l aranjeaza excesiv chiar pana cand arata artificial de bine, prea perfect coafata, etc.)- ceva e in neregula cu starea sufletesca, au trecut printr-o pierdere mare, etc. Mi s-a parut ca emana un aer de "neediness" fara fund. Simti ca are mare nevoie de consolare si de protectie. Poate ca proiectez eu asupra ei chestiile astea si nu sunt reale, dar totusi am avut sentimentul puternic ca asta emana ea in jurul ei. Ma sperie ideea de a petrece timp cu ea. Imi aduce aminte de Meduza (personajul mitologic), dar care nu mai e feroce ci e deja in pragul mortii, rapusa de Perseu. Recunosc, am avut sentimente puternice de prima oara cand am vazut-o. De aia sunt foarte precaut, ca ceva nu mi se pare in regula.
---------------------------------------------------
Nu a venit la challenge azi, nu stim unde este si ce face. Trond insa si cu mine am avut una din cele mai bune si interesante lectii de norvegiana pe care le-am avut cu el vreodata. Am vorbit despre teatru, actori, "Cu-i e frica de Virginia Woolf ?", despre parti din Politica Zeilor, despre Spania, Egipt si dictatori, despre arhitectura (bineinteles, acum mi-am putut si eu intregi linkurile in mod satisfacator), despre hibernare (å ligge i hi), despre Brasilia si arhitectul sau Oscar Niemayer, si nu in cele din urma, direct despre D. Am mai facut si rolle-spill in legatura cu anxietatea mea de a vorbi cu managerii norvegieni, i-am explicat ca acum pot sa inteleg mai bine si comportarea lui Mads fata de mine (deoarece il vazusem azi frustrat de refuzul unui functionar de a-i urma o rugaminte, ca ordin nu pot sa-i zic, sa mute niste hartii de pe un birou pe altul, replicandu-i sec ca asta nu intra in atributiile ei, si fiind nevoit sa iasa el dintr-o sedinta importanta pentru a muta chiar el acele hartii- abia acum inteleg de ce isi revarsa frustrarile astea acumulate de-a lungul zilei asupra mea, mai ales, ca pe T. nu vrea sa o supere, fiind indragostit de ea, iar N. precis ca l-a pus la coltul lui daca a indraznit sa se puna vreodata cu ea- deci nu am mai ramas decat eu ca paratraznet al tuturor supararilor lui); dar acum ca il inteleg mai bine am devenit si eu mai tolerant fata de el si pana la urma cred ca ne vom intelege, este de altfel un manager foarte bine pregatit si competent, de cele mai multe ori si in rolul sau de manager, numai ca ii e si lui greu din cand in cand sa se lupte cu nazurile si pretentiile tuturor, il inteleg. Eu acum sunt de altfel binevoitor si intelegator fata de toata lumea deoarece sunt indragostit. Abia astept sa-i trimit lui Achilles linkul despre Niemayer, ca sunt aproape sigur ca nu stie despre el, chiar daca viseaza sa se mute intr-o buna zi in Brazilia, nu cred ca vrea el sa plece tocmai acolo din cauza admiratiei fata de acel arhitect, ci pur si simplu vrea sa fuga de destinul pe care stie ca-l asteapta in Italia, acela de a deveni tatal de familie dorit de mama lui.
------------------------------------------------
P.S. Trond a fost de parere ca este cazul ca D. sa inceapa sa ma duca si la restaurant nu numai la cafenea. Mi-a mai zis ca duminica se mananca mai ieftin la restaurante in Norvegia si este de obicei ziua cand familistii se duc la restaurant. Tusen takk ! (i-am zis la plecare, a fost o lectie excelenta azi)
____________________________________________________________
____________________________________________________________
Cateva zile mai tarziu, o mica observatie despre Meduza: m-am intalnit intamplator azi cu ea pe langa spital si m-am speriat. Aproape ca nici nu am recunoscut-o pana cand nu m-a salutat ea prima. Arata ingrozitor, era foarte palida la fata, buhaita, cu vocea stinsa, cred ca s-a ingrasat sau are edeme, nu stiu ce naiba are, ca arata ca si cum ar fi pus pe ea minimum 10 kilograme in ultima luna de cand nu am mai vazut-o. Ce face stresul asta din oameni...
E blonda dar cu suvite argintii si parul lung facut permanent. Fara machiaj, toata atentia si-a dedicat-o coafurii. Cand femeile sunt asa de preocupate de par (ba si-l tund, ba-si schimba culoarea, ba si-l aranjeaza excesiv chiar pana cand arata artificial de bine, prea perfect coafata, etc.)- ceva e in neregula cu starea sufletesca, au trecut printr-o pierdere mare, etc. Mi s-a parut ca emana un aer de "neediness" fara fund. Simti ca are mare nevoie de consolare si de protectie. Poate ca proiectez eu asupra ei chestiile astea si nu sunt reale, dar totusi am avut sentimentul puternic ca asta emana ea in jurul ei. Ma sperie ideea de a petrece timp cu ea. Imi aduce aminte de Meduza (personajul mitologic), dar care nu mai e feroce ci e deja in pragul mortii, rapusa de Perseu. Recunosc, am avut sentimente puternice de prima oara cand am vazut-o. De aia sunt foarte precaut, ca ceva nu mi se pare in regula.
---------------------------------------------------
Nu a venit la challenge azi, nu stim unde este si ce face. Trond insa si cu mine am avut una din cele mai bune si interesante lectii de norvegiana pe care le-am avut cu el vreodata. Am vorbit despre teatru, actori, "Cu-i e frica de Virginia Woolf ?", despre parti din Politica Zeilor, despre Spania, Egipt si dictatori, despre arhitectura (bineinteles, acum mi-am putut si eu intregi linkurile in mod satisfacator), despre hibernare (å ligge i hi), despre Brasilia si arhitectul sau Oscar Niemayer, si nu in cele din urma, direct despre D. Am mai facut si rolle-spill in legatura cu anxietatea mea de a vorbi cu managerii norvegieni, i-am explicat ca acum pot sa inteleg mai bine si comportarea lui Mads fata de mine (deoarece il vazusem azi frustrat de refuzul unui functionar de a-i urma o rugaminte, ca ordin nu pot sa-i zic, sa mute niste hartii de pe un birou pe altul, replicandu-i sec ca asta nu intra in atributiile ei, si fiind nevoit sa iasa el dintr-o sedinta importanta pentru a muta chiar el acele hartii- abia acum inteleg de ce isi revarsa frustrarile astea acumulate de-a lungul zilei asupra mea, mai ales, ca pe T. nu vrea sa o supere, fiind indragostit de ea, iar N. precis ca l-a pus la coltul lui daca a indraznit sa se puna vreodata cu ea- deci nu am mai ramas decat eu ca paratraznet al tuturor supararilor lui); dar acum ca il inteleg mai bine am devenit si eu mai tolerant fata de el si pana la urma cred ca ne vom intelege, este de altfel un manager foarte bine pregatit si competent, de cele mai multe ori si in rolul sau de manager, numai ca ii e si lui greu din cand in cand sa se lupte cu nazurile si pretentiile tuturor, il inteleg. Eu acum sunt de altfel binevoitor si intelegator fata de toata lumea deoarece sunt indragostit. Abia astept sa-i trimit lui Achilles linkul despre Niemayer, ca sunt aproape sigur ca nu stie despre el, chiar daca viseaza sa se mute intr-o buna zi in Brazilia, nu cred ca vrea el sa plece tocmai acolo din cauza admiratiei fata de acel arhitect, ci pur si simplu vrea sa fuga de destinul pe care stie ca-l asteapta in Italia, acela de a deveni tatal de familie dorit de mama lui.
------------------------------------------------
P.S. Trond a fost de parere ca este cazul ca D. sa inceapa sa ma duca si la restaurant nu numai la cafenea. Mi-a mai zis ca duminica se mananca mai ieftin la restaurante in Norvegia si este de obicei ziua cand familistii se duc la restaurant. Tusen takk ! (i-am zis la plecare, a fost o lectie excelenta azi)
____________________________________________________________
____________________________________________________________
Cateva zile mai tarziu, o mica observatie despre Meduza: m-am intalnit intamplator azi cu ea pe langa spital si m-am speriat. Aproape ca nici nu am recunoscut-o pana cand nu m-a salutat ea prima. Arata ingrozitor, era foarte palida la fata, buhaita, cu vocea stinsa, cred ca s-a ingrasat sau are edeme, nu stiu ce naiba are, ca arata ca si cum ar fi pus pe ea minimum 10 kilograme in ultima luna de cand nu am mai vazut-o. Ce face stresul asta din oameni...
Ingen kommentarer:
Send en kommentar