1. nu s-a mai repezit sa ma sarute pe obraz (eu am fost chiar usor dezamagit de asta la inceput, pe urma am fost putin confuzat de aparenta sfiala, si chiar a dat o jumatate de pas usor inapoi cand a dat de mine in fata la Newsman cafe, pe urma, optimist, mi-am zis ca o fi de bine; nu sunt inca decis daca e asa, mai vedem)
2. mood-ul lui Ahile a fost foarte calm ieri, in oarecare contrast cu sms-urile directive fata de mine de mai inainte, parea usor obosit, estompat cumva in atitudine fata de date 1. E in general calm, nu-mi pot inchipui inca cum face cand se supara, am impresia ca din aia care totusi tin in ei destul de multe, dar cand se decide sa ti-o zica ti-o zice direct tare, desi tot pe un ton calm, poate ca rece, nu stiu, ca nu cred ca s-a suparat pe mine ieri, nici nu i-am dat motive
3. pulover cu romburi verzi inchis si negru sau gri inchis; cand se dusese sa comande ceaiurile Twinnings indiene (his first choice si eu am zis ca la fel), am avut impulsul sa ating canadiana lui gri lasat in urma in spate, mi se parea din aia usor catifelata si as fi vrut sa verific, dar m-am abtinut ca sa nu creada cumva ca vreau sa-i umblu prin buzunare (nu am fost de loc curios in legatura cu continutul buzunarelor)
4. telefoane celulare nokia destul de vechi, al lui cu slide, al meu compact, le-am scos sa ni le comparam reciproc la un moment dat, a fost ceva misto, spontan, nefortat sau aiurea; pe urma cand am vorbit despre preferintele in legatura cu viitoarele telefoane celulare care vor fi alese candva, a fost un moment total weird, cand in exact acelasi timp am rostit simultan numele telefonului lui ildottore de pe Ocazii, pe urma mi-a mai explicat el ceva despre android vs. windows 7, recomandarea lui e android dar a zis ca si windows 7 e OK
5. eu eram imbracat in culori inchise, aveam pulover de casmir gri charcoal (aproape negru), pantaloni negri, numai geaca era bej; el avea blugi
6. chiar inainte sa ne intalnim, deoarece eu ajunsesem (ca si data trecuta) primul, m-am uitat o clipa in vitrina magazinului de jucarii care se afla vizavi de Newsman cafe (care se afla pe o straduta ingusta pietruita din centru); in geam era un poster cu exact cainele din avatarul lui vmc, acelasi caine, in aceeasi pozitie, aceeasi poza de fapt, numai ca era alb-negru; din cauza asta m-am simtit o clipa cumva "urmarit"/"observat" (sorry, vmc, dar chiar ca nu aveam chef sa-mi aduc aminte de forum in clipa aia), si m-am intors catre cafe unde m-am uitat o clipa la meniul afisat in geam; nu tin minte decat desertul, inghetata de vanilie cu blackberries calde, nu-mi pot da seama cam ce ar fi asta (blackberries calde, adica). In legatura cu faptul ca eu mereu ajung primul, cam cu 5 uneori, mai rar, chiar 10 minute mai devreme, e normal, eu mereu incerc sa fiu punctual la orice intalniri, la serviciu nu sunt chiar mereu punctual in fiecare zi, dar totusi incerc. De fiecare data, D., care si el ajunge la fix, nu a intarziat peste ora fixata nici data trecuta si nici acum, si-a cerut scuze ca m-a lasat sa astept, ba ieri a parut chiar cumva annoyed pentru o clipa ca s-a intamplat ca tot eu sa ajung primul si nu el. Am citit undeva odata ca si japonezii sunt asa obsedati de chestia asta, sa ajunga ei primii la intalnire, nu stiu daca am inteles corect, poate tapirul poate sa ne confirme daca e asa si poate sa ne explice si de ce.
7. de data asta nu ne-am mai uitat chiar atat de mult ochi in ochi ca prima oara, la inceput chiar a existat o retinere intre noi, mai tarziu, ne-am mai relaxat si chiar m-a facut sa rad de mai multe ori; eu, chiar inainte sa ne despartim, am comentat ceva despre aceasta retinere initiala si el a zis ca e natural, asa e la inceput, sa nu-mi fac probleme din cauza asta; eu mai comentasem ceva despre anxietatea mea proprie putin mai inainte, cum ca am avut cumva impresia ca trebuie sa trec un examen pentru care nu stiu daca sunt bine pregatit, el m-a linistit spunand ca stie el ca asa sunt toti functionarii, se gandesc mereu numai la examene; cu ocazia asta am aflat si ca tatal lui, care a murit acum 6 ani de cancer, fusese doctor de laborator, si sora lui este medic internist
8. spre sfarsit a zis spontan si relativ sincer ca i-a placut intalnirea si s-a simtit bine; nici de data asta nu a zis absolut nimic despre daca ne-am putea intalni din nou si cand; despre Newsman cafe decisese el deja, se pare, in mintea lui ca ea sa fie "locul nostru", a numit-o chiar asa cu voce tare chiar de la inceput, "our place"
9. nu stiu daca am mai scris inainte despre asta, are un frate geaman, desi nu total identic, in Italia; eu am vazut poze cu el pe care mi le trimisese prin e-mail mai inainte, este chiar mai "dragut" la fata putin decat D., dar pare si usor mai imatur, este doar o impresie de-a mea, nu e neaparat corecta, in majoritatea pozelor parca fratele zambeste un pic mai mult si D. este o idee mai serios. Mi-a zis ca l-a batut gandul sa-si aduca fratele, care e tot inginer, aici in Norvegia, si ca a fantazat ca o sa o aduca si pe sora lui odata, m-a intrebat chiar despre procesul obtinerii licentei in Norvegia, dar mi-a zis apoi ca nu e realist ca sora lui sa vrea sa se mute aici, si a zambit chiar usor embarassed zicand ca asa e el, mereu viseaza sa-si aiba toata familia in jur, sa-i traga pe toti dupa el oriunde se duce; de Craciun a fost acasa. Mie, pe cand vorbea despre familia lui, mi s-a strans pentru o clipa inima cand m-am gandit ca este posibil ca indianul ala sa-i cunoasca familia chiar in persoana dac o sa-l invite in Italia vreodata la el dupa cum i-a promis (am scris parca pe Barfe ceva despre asta), dar voiam sa adaug ca de fapt nu a zis niciodata ca i-a promis tipului ca o sa-l duca acolo, si initiativa acelei potentiale vizite nu a pornit de la Ahile, a zis mai degraba ca indianul si-ar fi exprimat dorinta sa viziteze Italia odata si ca Ahile i-a raspuns probabil ceva de genul, "sigur, este posibil sa vii la mine", de exemplu. Deci nu cred ca i-a promis indianului ca o sa-l invite la el acasa sau a facut planuri concrete pentru asa ceva, nu-l vad eu pe Ahile facand invitatii si promisiuni concrete chiar asa de usor (ma agat de orice fir de pai, e evident !)
10. eroul TV preferat din copilarie e McGuyver http://en.wikipedia.org/wiki/MacGyver . Am vorbit relativ putin despre filme, eu i-am zis clar ca nu-l inteleg pe Fellini, o fi el poetic, dar eu nu le prea am cu poezia, si el nu a parut cumva dezamagit, a zis mai degraba indiferent ca asa e Fellini, nu e usor de inteles. Pe urma am mai vorbit o fraza despre Blow-up de Antonioni (mie mi-a placut filmul ala) http://www.imdb.com/title/tt0060176/ . Mi-a mai zis ca Monica Vitti inca traieste (are 80 de ani) http://en.wikipedia.org/wiki/Monica_Vitti
11. chiar la sfarsit, cand am iesit din Newsman cafe, se facuse usor ceata si era ceva gheata pe strada; am fost amandoi de acord la modul foarte serios ca faptul ca norvegienii nu fac nimic in privinta ghetii asteia de pe trotuare este intr-adevar un pericol public
12. a plecat, usor grabit, fara sa se mai uite in urma, ca si cum deja din punctul ala nu mai era focusat decat spre urmatorul punct din agenda lui pe ziua respectiva care trebuia indeplinit si el. Ii dadusem deja bineinteles agenda cadou cam dupa 1/3 din intalnirea care a durat in total 1 1/2 ora, deci dupa vreo 30 de minute (canadiana lui avea aceeasi culoare cu copertile agendei). N-a prea stiut ce sa zica despre acest cadou, a zis bineinteles ca nu trebuia, s-a uitat prin ea, mai ales la harti, care cred ca i-au placut cel mai mult, ca in clipa aia a zambit usor, apoi a zis dar foarte gentil ca si cum ii era chiar teama sa nu ma supere, usor ridicand din umeri ,ca nu prea stie cum sa o foloseasca deparece el are totul pe computer, pe urma a tacut un pic gandindu-se si apoi a zis foarte incet, parca vorbindu-si sie insusi intrebator o clipa, "asta cred ca trebuie sa invat sa o folosesc in scopuri personale", nu se uita de loc la mine cand zicea asta, pe urma s-a mai relaxat si a zis ca ii place ca scrie pe ea "sjef". O sa inceapa si el sa ia lectii de norvegiana saptamana viitoare, desi nu e neaparat entuziasmat despre asta si a zis ca nu crede ca o sa ajunga la un nivel foarte avansat oricum, e mai mult o chestie pe care se simte obligat sa o faca, ca aceste cursuri ii sunt oferite gratis la servici, desi nu sunt obligatorii. Mi-a mai zis ca se apropie de terminarea primului proiect de la serviciu, si cand l-am intrebat "what's next ?", pe jumatate asteptandu-ma sa-mi spuna ca e gata sa se intoarca in Italia acum si ce bine ca se saturase de Norvegia oricum, el a dat din umeri si a zis, "pai ce sa urmeze, un nou proiect, desigur, nimic deosebit pentru mine".
Patrocle
Ingen kommentarer:
Send en kommentar