Ghicitul in zodii

In asteptarea date nr. 3 cu Achilles, care nici acum nu stiu daca si cand se va intampla, eu, Patrocle, primat (de la "to prime"= to prepare or make ready for a particular purpose or operation, desigur, deoarece nu sunt chiar atat de paros), stau si ghicesc in zodii, adica rasucesc in mintea mea pe toate fetele toate posibilele amintiri pe care le am despre body-language-ul lui Achilles din timpul convorbirilor noastre, incercand sa ghicesc daca ma va mai invita vreodata la Newsman cafe, deoarece in alta parte vad ca se fereste inca.

Inainte de zodii, insa, am cateva amintiri, cam X-rated, despre fructele preferate ale lui Achilles, care mi-au stat pe minte/creier azi, primandu-ma si mai tare dpdv biochimic. Nici nu mai stiu cum a venit vorba despre fructe, probabil ca am trazitionat dinspre pasta, cum se intampla de obicei, presupun la italieni, dar eu l-am intrebat direct care sunt fructele lui favorite, la care a raspuns imediat la fel de direct in dead-pan: "bananas, of course...(a ezitat o clipa jumate autentic sfios/jumate intrebator ironic, ca si cum nu era sigur de reactia mea)...you know, they are the easiest to handle, no mess". La care eu nu am avut decat de confirmat: "of course" (my horse !) Si pe urma am inceput sa vorbim despre piersici vs. nectarine, el a zis piersici la inceput, dar cand a observat entuziasmul meu pentru nectarine, s-a pliat flexibil si mi-a povestit ca exista un soi de nectarine in Italia care sunt cunoscute ca fiind cele mai bune din toata lumea (pacat ca nu am retinut numele lor, pentru ca incercam din rasputeri in timpul ala, va dati si voi seama, sa nu izbucnesc in ras). V-am mai zis parca care umor dead-pan, pe care eu initial am crezut ca nu il poti intalni la un italian, insa intre timp m-am razgandit pentru ca m-am gandit la unii comici vestiti italieni, despre care am si inceput, de fapt, in mod natural, sa vorbim ulterior, dupa ce am trecut si de subiectul cu merele. Ei...merele...aici e problema cea mare. Iar eu ma consider, fara falsa modestie, un fel de expert in aceasta privinta, in orice caz, un bun cunoscator si apreciator. Degeaba incercam eu sa-i propun tot soiul de mere, aici a zis insistent si clar, chiar repetand de doua ori ca sa fie cat mai clar pentru mine, ca lui nu ii plac decat merele verzi. Asta e norocul meu in viata, nu stiu cum ma pot opune acestui destin trist, numai de efebofili dau incontinuu, nu stiu de ce naiba o fi asa. Ma rog, sa nu fim prea pretentiosi, noroc ca arat si eu un pic mai tanar decat varsta, ca altfel chiar ca ma baga in disperare.

----------------------------------------------

Skype (prima oara cand l-am vazut la fata): nu eram pregatit pentru nici un fel de vizionare, aveam un T-shirt amarat caramiziu cam lalau, nu eram pieptanat, etc. Si, deodata, in timp ce conversam banal despre C-v-urile reciproce (numai despre backgroundul educational si experienta profesionala si limbile straine cunoscute am vorbit in continuu la inceput, de parca era la job interview reciproc amandoi, POP UP ! Video ! Eu m-am si speriat, ca nu ma asteptam, m-am dat un pic inapoi, am lasat ochii in jos, apoi am indraznit sa trag cu coada ochiului. Pe urma mi s-a uscat gura, am inceput sa am palpitatii, si am amutit cateva secunde bune, nereusind decat intr-un tarziu sa ma balbai in mod total idiot, exact asa, mi-e si rusine sa scriu: "Oh, boy, aren't you handsome !" Evident satisfacut de reactie, s-a tras inapoi pe spate relaxat, si mi-a adus aminte ca trebuie sa apas si eu pe buton ca sa ma pot vedea si eu de parte cealalta. Eu, ce sa fac, desi nu aveam de loc nici un chef, incoltit, am apasat si aprope ca am inchis ochii, de parca eram pe marginea unei prapastii si trebuia sa sar, in orice caz mi-am tinut rasuflarea o vreme. Nu a parut nici impresionat nici dezgustat, asa sunt eu, am o infatisare total obisnuita, comuna, banala, nu imi iese nimic in evidenta. Doar de T-shirt-ul ala lalau imi parea rau, ca el avea unul alb mulat pe corp si mai statea si relaxat in capul patului in timp ce eu eram pe scaun la birou. Pe skype nu prea poti sa-ti dai seama bine de body language, in orice caz eu am stat atunci mai mult cu ochii in jos ca pur si simplu nu indrazneam sa ma uit la el, asa de frumos mi se parea ca arata. Si mie nu-mi prea place sa ma simt intimidat. Pana la urma nu am aflat nimic nou deosebit unul despre altul, ba chiar cred ca ne-am plictisit repede sa ne zgaim unul la altul, era mai interesant cand scriam, mai faceam un banc, mai scriam o subtilitate, ceva de genul asta. Per total a fost OK, ca am reusit sa pot sa incep sa respir in mod regulat pana la urma si n-am facut chiar heart-attack, desi era gata gata sa, cand l-am vazut atunci prima oara. Si acum a inceput sa-mi bata inima tare numai cand mi-am amintit de scena asta.