1. cu Anneline nu ma prea confesez, din principiu, de la bun inceput;
2. cu D. sunt inca doar la faza initiala de exchange de C-V-uri, care orisicat cere o oarecare prezentare/atitudine mai profesionala si, in plus, frecventa intalnirilor noastre este determinata doar dupa agenda lui care este, se pare foarte incarcata, deci nu prea ma simt liber inca sa discut mai pe larg si nici nu vreau sa-l stresez prea tare cu problemele mele personale de adaptare, mai ales acum cand ma straduiesc sa ii creez o impresie buna despre mine dpdv profesional ca sa-mi ofere si mie un job de free-lancer dupa serviciu (ca eu i l-am rezervat deja in gandul meu pe al lui, desi inca nu i l-am promis in mod formal/oficial);
3. cu Managerul, care e clar straight-shooter, n-am nici o sansa inca sa ma scoata la o bere prea curand deoarece are si el problemele lui sentimentale in legatura cu Imparateasa Bizantului, plus copii mici acasa si o nevasta inginera (deci e cam stresat zilele astea atat la serviciu ca nu-l asculta nimeni cat si acasa, deci numai de beri cu mine nu-i arde, abia asteapta sa scape de mine cand ma asez la rand la coada din fata biroului lui la serviciu, dupa cum am observat);
4. Mai e un secretar pe care nici nu stiu cum il cheama, relativ incompetent la serviciu, dar destul de saritor-binevoitor fata de mine in general bazat pe oarecare preferinte sociale comune, iar cu el nu am niciodata de gand sa ma intalnesc in afara serviciului din cauza de boundaries profesionale bazate pe principii si reguli foarte stricte self-impuse de mine;
5. Hades, colegul meu mai in varsta, binevoitor si tolerant, mi-a promis ca o sa ma invite o data in comuna lui limitrofa ca sa mai ies si eu din oras, si o sa-mi aduca si niste biografii de pictori si sculptori de citit, dar mai mult nu imi permit nici cu el sa discut;
6. Trond, profesorul de norvegiana, ma tem ca are o parere prea buna despre mine atat ca scriitor cat si ca profesionist si ma cam idealizeaza si ca potential cunoscator de arta, istorie, politica, sociologie, pentru ca mereu ii pun intrebari, dupa parerea lui, interesante, deci nu cred ca imi va oferi opinii chiar juste din cauza de super-bias prea admirativ fata de mine; plus mai e si chestia mea despre boundaries re. confesiuni personale fata de un profesor pe care il respect pentru competenta lui in aceasta meserie, dar despre care nu cred ca are prea mare expertiza in chestii de adaptare;
7. Apollo, seful meu direct, ar fi cel mai bun de abordat, dar am niste ambivalente personale re. in a ii arata vulnerabilitatea mea curenta vs. ambitiile mele de cariera ulterioare, deci nu stiu daca am sa indraznesc sa-i zic ceva, desi el, in stil extrem de competent-managerial si suportiv uman si profesional din fire, a lasat poarta aia larg deschisa pentru mine cand, inca de la job-interview, mi-a spus ca stie deja cat de greu e cu izolarea asta de la inceput care pare endemica in randul imigrantilor recenti veniti in numere mari din toate colturile lumii catre zona de sud-vest a Norvegiei pentru a cauta petrol si aur, ca intr-adevar e tare bogata regiunea asta si se preteaza perfect pentru un gold-rush autentic.
Deci...e clar cat de singur sunt in real life si, pentru consolare ma mai gandesc si eu la Nansen, ca expert explorator, la Joseph Conrad si Andrei Makine, ca scriitori displaced din limba materna deveniti experti autentici intr-o limba straina, la Paul Theroux, ca expert travel writer, la Hermes, ca expert in foarte multe lucruri direct aplicabile situatiei mele concrete, la sportivi si militari si salvamontisti antrenati, si la Jack London, ca descriitor expert de explorari in tinuturi cu clima ostila, dar caine tot nu-mi iau, ca nu am gand sa mai trebuie sa mai am grija de inca cineva in afara de mine (ca sunt narcisist si-mi plac copii si animalele de companie, oricat de simpatice ar fi, doar de la mare distanta si intretinute si ingrijite doar de altii, nu de mine personal).
La cine sa ma mai gandesc sa-mi fie si mie role-model acum in procesul meu continuu de adaptare?
Procesul de adaptare in sine continua bine mersi si fara sa ma straduiesc eu prea mult, deja am observat chiar transformari biochimice in mine (imi schimb gusturile si obiceiurile alimentare catre o dieta mult mai sanatoasa decat cea din Romania, am slabit ceva in greutate, sunt primat pentru mating/companie, etc.) Dar tot imi doresc ceva exemple de role-model din literatura universala, ca tot aia, in fond, mi-e mai aproape de suflet si e mai inteligibila pentru mine, in 4 limbi straine deja.
Un moment de relaxare pentru ca ati fost atat de atenti: http://www.youtube.com/watch?v=1AXHJ7bvYgI
And Grand Finale: http://www.youtube.com/watch?v=zBUJztI884M&feature=related !
Takk for oppmerksomhet ! (multumesc pentru atentie)
---------------------------------------------------------------------
(...va urma ?...) (acum ma duc la Western Union sa mai trimit acasa un teanc de bani castigati in urma extractiilor miniere la care particip cu entuziasm in fiecare zi, deci nu va ingrijorati prea mult din cauza mea ca nu e cazul) (doar ca mi-e un pic mai teama azi decat de obicei ca trebuie sa dau examenul ala de limba un pic mai tarziu dupa ce ma usurez de bani= spovedesc la Dumnezeu, lucru necesar deoarece, de cand sunt aici, ma simt incontinuu vinovat despre cati bani castig/cat efort depun la ocnele de sare (unde am lucrat si eu cateva ore suplimentare si mi s-a si dublat salariul !) si, in plus, eu sunt doar un biet functionar, pe cand inginerii-designeri cu adevarat talentati castiga probabil 1,5-2 ori mai mult decat mine, se si distreaza la serviciu cu tot felul de jocuri si gadgeturi, platesc si taxe mai putine daca lucreaza la proiect, mai primesc si apartament gratis corporate cu cada de baie adevarata si, pe deasupra, fete/baieti de casa indieni care ajuta la menaj si alte treburi casnice, si in plus mai au si dreptul sa faca nazuri daca le vine o frantuzoaica pe cap ca manager de facto, si nici nu sunt obligati sa invete limba norvegiana si sa dea examene ca mine, #$%&**%%$&^ !)
---------------------------------------------------------------------
Si acum, un pic mai tarziu, in sfasit partial iertat de bani, deci si de unele pacate, trebuie sa incep, ca orice bun roman credincios traditionalist clasic, sa incep sa ma pregatesc sufleteste pentru a trece prin Furcile Caudine care constau in a explica despre conceptul atat de frumos descris de catre Tatal Nostru din ceruri despre incontroversatul adevar simplu imuabil, un truism de fapt, deja larg popular cunoscut de catre supraspecialistii dinamici cititori, ca banii equal doar shit, si nimic mai mult, si no wonder ca ma simt vinovat din cauza lor, ca un prostituert indragostit, care trebuie acum sa se prostreze conform regulilor prestabilite de Tatal nostru la Madonele poloneze catolice profesoare temute, pe cand mie de fapt imi place sa ingenunchez in fata altui fel de Catolici, ba chiar si Protestanti, mai ales Luterani, care mi se par mult mai toleranti decat Papa in privinta acceptarii casatoriei la persoanele gay, pe cand, in acelasi timp, in sufletul meu se duce incontinuu lupta dintre dorinta de a-mi recunoaste adevarata origine, tot dupa tata, nu si dupa mama, (care, la randul ei ma face inacceptabil fata de Ortodoxi, deci casa mea nu are cum sa fie decat cea Reformata), si tendintele opuse care ma franeaza, deoarece de fapt si de drept, adevarul este ca inca mi-e frica sa ma dezvalui prematur lui Mussolini, care nu ma va accepta poate in sufletul lui daca afla de aceasta origine si afinitate genetic determinata la fel ca si multe alte trasaturi si inclinatii umane de altfel, si nu ma va lasa sa fiu Clar fata de el, dar eu, pana la urma si la urma tot va trebui sa ii povestesc despre I (NZ), prietena mea de suflet, si despre faptul ca daca ea se converteste, eu nu pot decat sa o urmez, deoarece ea a fost intotdeauna si ramane farul meu calauzitor in viata si nimeni altcineva, oricat de indragostit as fi eu in clipa aceasta de imi vine sa-i accept si pe unii budisti indieni, doar doar va binevoi Philippe d'Orleans sa isi schimbe garda de Duminica cu mine, ca sa pot si eu sa mai am inca o ocazie, cea cu numarul 3, de a-mi desfasura talentele diplomatice si lingvistice si de a-mi perfectiona in continuare auzul si simturile celelalte care au ramas inca nedescrise (in special cel kinestetic la care tin foarte mult) fata de adoratul meu, care sper, totusi, pana in ultima clipa si pana la dovada contrarie, ca se va dovedi si el ingaduitor fata de mine, deoarece si el are tendinte Braziliene, nu atat de strict rigide ca alti concetateni de-ai lui. Amin ?
------------------------------------------------------
(...revin cu linkuri cheie explicative mai tarziu, deoarece acum am putina treaba, trebuie sa mai citesc un pic pentru examenul care va avea loc la 18.30, ora Copenhagei...)
Ingen kommentarer:
Send en kommentar