Vis simbolic

Astea mai clar simbolic reprezentative sunt destul de rare la mine, deci merita mentionate, ca fiind probabil semnificative.

Eram in apartamentul parintilor mei din Bucuresti, in dormitorul parintilor mei, care este camera din mijloc, intre sufragerie, si camera mea. Aveam varsta in jur de 26 de ani. Ma uitam pe fereastra. In vis, aveam un copil cam de 5 ani, cu parul brunet si cret, pe care il chema Nicu, si fata de care aveam sentimente contradictorii. Acel copil incerca sa vina dinspre camera mea, din dreapta, catre camera din centru in care ma aflam eu, mergand de-a busilea, imprudent, pe pervazul exterior al ferestrelor. Desi stiam ca este periculos pentru el, si puteam sa intuiesc ca sunt sanse mari s-o pateasca, ma uitam interesat la progresul lui si chiar, in gand ii uram succes, desi nu prea aveam de gand sa ma joc cu el, odata ce va fi ajuns la mine. Insa, la un moment dat, desi stiam ca este un lucru imprudent si nerecomandabil, m-am decis totusi sa ma apropii de fereastra, care acum era deschisa, si i-am soptit, incet, ca sa nu-l sperii/surprind prea tare: "Nicu, ai grija, nu e bine ce faci." Evident surprins, in mod previzibil, s-a dezechilibrat si a cazut, de la etajul 5, catre caldaram, in mod inevitabil fatal. A scos un strigat de spaima in timp ce cadea, apoi a urmat linistea. Simtindu-ma oarecum vinovat, dar totusi linistit, calm, m-am dus sa o anunt pe mama ce se intamplase. Apoi am revenit catre fereastra ca sa vad ce se intamplase cu acel copil. Zacea, pe caldaram, aproape de o canapea-pat, (scoasa acolo, in fata blocului, de niste vecini de bloc care se mutau sau isi redecorau apartamentul), care ar fi putut teoretic sa-i salveze viata daca ar fi cazut pe ea. Zacea culcat pe spate, nemiscat, cu craniul mai mult ca sigur sfaramat in zona occipitala. Desi ma simteam usor vinovat, nu am fost trist, nici in mod deosebit autocritic, deoarece, repet, aveam inca de la inceput sentimente ambivalente despre acel copil, plus ca ii intuisem deja probabila soarta, si acceptam responsabilitatea contributiei mele la indeplinirea ei. Mi-era mai mult frica ca o sa se supere mama pe mine din cauza neglijentei mele parentale si/sau a aparentei mele nepasari, insa nici ea nu s-a suparat prea tare pe mine, si, desi a devenit usor temporar anxioasa, nu a dat vina pe mine.

Este un vis simbolic pentru mine personal deoarece:

1. Nicu este numele masculin romanesc fata de care eu am sentimente contradictorii profunde. In visul meu acel Nicu imi reprezenta mai mult ca sigur copilaria, cel care eram eu, pe vremea lui Nicolae Ceausescu, (in cazul meu personal, un copil privilegiat). Dar Nicu nu reprezinta pentru mine doar numele dictatorului Ceausescu. Este si numele psihopatului care m-a agresat cand aveam vreo 18 ani. Este totodata si numele tatalui unui fost partener sexual al meu din Romania, cu care am avut o relatie rar-intermitenta, (deoarece este casatorit si are copii), insa destul de lunga, aproape cam toti anii mei "20". Este singurul barbat care a plans in fata mea vreodata in legatura cu mine/relatia noastra, de aceea am avut sentimente destul de puternice in legatura cu el, si il consider o persoana destul de importanta in viata mea. Mi s-a intamplat uneori sa ma raportez la societatea din Romania din perspectiva relatiei noastre. Nicu, tatal lui, a lucrat ca ofiter in fosta Securitate pre-1989, ulterior in SRI, si este acum pensionat. De altfel acest Nicu este singurul om real cu acest nume cunoscut de mine personal fata de care eu in general am avut si inca am sentimente pozitive, si mie mi-a facut intotdeauna placere sa stau de vorba cu dansul.

In vis acel copil reprezinta, evident, nu o alta persoana, ci o parte din mine. Este totodata, la nivel mai superficial, si o parte a copilariei mele. Poate fi totodata interpretata si ca o parte a Romaniei copilariei mele, societate in care si eu am participat. Insa in principal reprezinta o anumita parte din mine pe care am incercat sa o suprim, deoarece am evaluat-o ca negativa. Faptul ca acel copil-parte a murit, si ca am participat chiar eu insumi, chiar daca si numai partial, dar, totusi responsabil, printr-un anumit proces de decizie de actiune, la precipitarea decesului lui, nu insemana, bineinteles, ca nu mai am parti de copilarie in mine, sau parti negative. Astea vor continua pentru totodeauna. Dar "mobilele" psihicului meu sunt in permanenta "mutare" deoarece eu stiu ca ma transform pe masura ce ma maturizez, atat din punct de vedere personal, cat si relational, in raport cu noul meu mediu inconjurator.

2. Ieri am mai eliminat cateva bloguri in limba romana din blogroll-ul acestui blog, si am considerat ca acum, la 11 luni si o saptamana dupa plecarea mea din Romania, am trecut oarecum de o inca alta etapa in procesul adaptarii mele la cultura si societatea norvegiana. Mi-a parut oarecum rau, si m-am simtit oarecum vinovat, cam la acelasi nivel de intensitate, in real-life, cu sentimentul din visul ulterior...deci nu prea mult, si totodata calm constient de participarea mea deliberativ-responsabila la actiunea de eliminare.

* Am desprins blogul avocatului Lascaris, care intr-un fel imi reprezenta copilaria personala, (privilegiata si fara prea mari griji), bucuresteana, dar si copilaria primelor mele zile norvegiene. Insa blogul lui Lascaris apare inca linkat in blogroll-ul curent al blogului meu in limba norvegiana, societate in care ma aflu in prezent la gradinita !

* Am desprins si blogul scriitorului Claudiu Constantin, care imi reprezenta anii de scoala din Romania.

* Am desprins blogul lui Raul Ghiran, blogul patriotismului fata de Romania.

* Am desprins Diacritica, constiinta limbii mele materne.

* Am desprins site-ul cu filme romanesti.

* Am desprins site-ul cu piese de teatru in limba romana.

* Am mai desprins si site-ul unui ziar cu stiri din si despre Romania scris in limba norvegiana. Daca am chef de stiri din Romania, pot oricand sa merg la ziare DOT com, si am determinat ca pe mine personal nu are de ce sa ma intereseze in acest moment in mod special perspectiva unui jurnalist profesionist norvegian care traieste in Romania, deoarece am concluzionat ca eu, in general, nu pot afla multe lucruri cu adevarat util-interesante pt. dezvoltarea mea personala din presa in limba norvegiana, desi ea poate reprezenta un posibil model de etica jurnalistica. Parererile/perspectiva norvegienilor despre Romania nu mai este de interes prioritar in cazul meu acum. Este posibil sa incep sa adaug, incet incet, si alte bloguri in limba norvegiana in blogroll-ul acestui blog.


Desi in real life eu folosesc din ce in ce mai rar limba romana, sonor verbal aproape de loc, gandindu-ma in ea doar cand vorbesc la telefon cu parintii mei, si cand scriu pe acest blog, si deoarece navigatia mea curenta in largul regiunii de nord-est a Oceanului Atlantic de Nord este oarecum, in mod destul de deliberat, semi-controlata, semi-purtata de vant, (in directia generala inevitabila north-by-nortwest), mi-am propus sa continui o vreme sa citesc si poate sa comentez in limba romana pe inca cateva bloguri, (eventual, din cand in cand, daca am chef si/sau motivatie, si pe unele bloguri afiliate lor sau comentatorilor lor.) Au rezistat 7 !

* Blegoo: deoarece scrie despre politici UE, si, desi eu nu ma mai aflu pe teritoriul UE, inca nu sunt chiar asa departe de marginea ei de nord-vest, in drumul meu curent catre insulele nordului Oceanului Atlantic de Nord;

* Adrian Ciubotaru ("Opozitia simpatica"), care intr-un fel imi reprezinta anii adolescentei mele din Romania, si totodata varsta curenta aproximativa "developmental-evolutiva" a maturitatii generale pe care am atribuit-o sistemului politic democratic din Romania;

* Mihai Hristea ("Sectia operativa"), care e despre filme si fotbal;

* de_ce, al carui blog reprezinta anii tineretii mele incipient adulte de dupa terminarea liceului, plus ca si autorul acelui blog locuieste in Timisoara, deci un fel de sud-vest geografic omolog sud-vestului meu curent norvegian !

* site-ul geografic meteorologic Roxy's World, deoarece orice navigator trebuie sa mai verifice si starea vremii din cand in cand !

* fotoblogul lui Costin Comba, despre care am impresia vaga ca se maturizeaza din punct de vedere profesional oarecum in paralel cu mine;

* fotoblogul lui romeo, sufletul meu, despre care pot sa zic ca nu cred ca ma voi detasa vreodata, deoarece nu numai ca are valoare artistica universala, dar intr-adevar reprezinta totodata si aspiratia, podul, drumul, calea mea decisa dinspre sud-est catre nord-vest.

Acum vreo 2 nopti am mai avut un fragment de vis care reprezenta un guvernator, deci era cam clar ca ma pregateam deja de niste decizii de tip executiv, si cautam totodata un ghid profesionist matur competent. Nu mai vorbesc ca tocmai il gasisem pe Hector, primul norvegian caruia i-am si atribuit un rol de potential ghid, deoarece chiar si seamana fizic cu niste fosti ghizi importanti din viata mea, si l-am evaluat deja ca fiind atat matur cat si competent !



P.S. personal off-topic: Sunt insa aproape 40 % sigur ca, desi i-am starnit probabil temporar vreo amintire sau curiozitate, chiar poate dorinta/impulsul de asistenta, in afara de faptul ca, in mod natural, ma examineaza foarte atent pentru a-mi determina probabil cat mai exact periculozitatea deoarece sunt asa de neobisnuit-alien, Hector se va decide pana la urma sa ma respinga din mintea si din mediul lui inconjurator, ca nepotrivit ca nivel de experienta, si el va calcula, in mod probabil corect, ca riscul de a se impovara cu mine in aceasta etapa a traseului propus este prea mare. Si ar avea perfecta dreptate sa decida asa...desi ma doare efectiv sufletul din cauza asta. Restul de probabilitate optimista de 60 % se bazeaza pe faptul ca norvegienii contemporani se refugiaza adesea in altruism...deci este totusi posibil sa se decida sa ma ajute, din datorie. Ar trebui probabil sa gasesc ceva moduri concrete de a-i cere in mod activ ajutorul, insa nu m-am decis inca daca ar fi etic din partea mea sa fac asa ceva...plus ca sunt si eu lenes balcanic din fire, si totodata am si suspiciuni, destul de realist fundamentate, atat teoretic educativ cat si practic empiric, fata de zeii care trimit muritorilor in cale ispite tocmai atunci cand trebuie, astfel incat sa-i faca sa sufere cat mai dramatic ulterior, numai pentru amuzamentul lor acolo, in Olimp !