Asta am visat ! E posibil asa ceva ? Parca as avea 15 ani. Trebuie sa-mi revin ca asa nu se mai poate. Eu sunt om matur. Peste 5 zile implinesc 31 de ani. Am un serviciu de raspundere care implica multe semnaturi pe niste check-list-uri de sarcini importante de curatenie si intretinere, (activitate care mie imi place si cred ca este chiar potrivita inclinatiilor mele compulsive si birocratice, chiar daca unii o gasesc plictisitoare si chiar subapreciata ca importanta). In curand trebuie sa-mi caut un nou apartament, ba poate chiar sa imi deschid si un cont de economii in vederea cumpararii unei masini japoneze.
Un bloger pe undeva scria ca numai daca-ti pui in minte ceva si te inchipui realizand acel lucru, neaparat se si indeplineste. (In lumea blogosferei promovarea gandirii pozitive este destul de frecventa.) Drept care eu mi-am exprimat un dubiu ca asa ceva ar putea fi aplicabil in relatiile romantice. De exemplu as vrea si eu o reteta de a te vindeca de boala dragostei numai cu puterea mintii. Am gasit pe Internet scrierile unor vraci-filozofi medievali care propuneau si ei tot un fel de varianta de terapie cognitiva in care trebuie sa ti-l inchipui pe cel drag cu trasaturi caricaturizate, sau mai urate decat ti se pare ca le are in realitate. Pare o doctorie cam neplacut amara.
Incepusem eu de fapt sa fac misto un pic de obiectul afectiunii mele, (al carui nume acum nici nu mai indraznesc sa il scriu deoarece am citit, tot pe Internet, ca exista riscul sa il deochi daca tot il inalt asa in slavi incontinuu), insa m-am simtit atat de vinovat incat am sters postul respectiv.
Acum ca m-am documentat mai temeinic in ceea ce priveste legatura dintre maladia indragostirii si deochi, sunt aproape sigur ca si eu oi fi fost deocheat deoarece asa ceva nu era greu sa se intample intr-un loc in care sunt inconjurat de oameni cu ochi albastri perceputi in esenta de mine in acest moment ca ostili sau chiar posibil pizmuitori. Si prea imi era clara probabil bucuria pe fata.
Daca nu incep sa ma vindec in curand, am citit ca este posibil sa inceapa sa-mi sangereze ochii. Sunt aproape convins ca este Platon, care a scris ca maladia dragostei este in esenta o maladie oculara, cel care e de vina de toate aceste nenorociri. De aia eu tin mai mult cu Aristotel. Fiind duminica azi, am incercat sa citesc si ce a scris Sf. Thomas Aquinas despre dragoste, in intrebarile 26 si 28 din prima parte a celei de-a doua parti a Summa Theologica, dar e prea complicat pentru mine.
Aristotel si, prin extensie, Sf. Thomas Aquinas, mie personal mi se par in general mai optimisti, dadatori de speranta. Dar am impresia ca ei nu sunt asa de populari in Scandinavia. Ah, ce mi-as dori sa vorbesc o data despre ei cu Hector...macar despre primul, ca daca pomenesc despre al doilea exista riscul sa ma creada un fel de misionar prozelitist periculos, si, oricat de bland si calm ar fi el temperamental, sa-mi dea cu batul in cap sau, mai rau, sa-mi intezica sa ii mai vizitez ferma lui personala, unde in prezent am impresia ca inca ma priveste si ma tolereaza ca pe un fel de spiridus sau nisse inevitabil.
3 kommentarer:
Rudolph, stii cum se zice: "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se-ntample!" (ce-ti doreai tu in "Despre lene"?... :))
Oricum, cum ar fi viata fara dragoste/iubire? Ca si cola fara zahar, ca berea fara alcool, ca placinta de mere fara scortisoara... ca o lebada fara pene.. :))
LOL ! Chiar am recitit ce tampenii oi mai fi scris si eu acum 6 luni si chiar ca mi se pare ca au trecut 6 ani de atunci nu 6 luni ! Adica atunci parca aveam vreo 2-4 ani, cu temper tantrums cu tot, iar acum vreo 8-10, disperat dupa obtinerea/dovedirea de competente ! Chiar asta ii povesteam si lui Blegoo mai devreme azi, desi acolo ma laudam ca ajunsesem totusi la varsta adolescentei. Uneori ma simt si adolescent zilele astea, mai ales in timpul liber, dar mai mult de 14-15 ani precis ca nu am. Asta e. Trebuie sa mai am rabdare sa cresc un pic pana cand sa imi permit sa ma emancipez.
P.S. Si, BTW, prietena mea, I (NZ), l-a categorisit si pe Hector printre aia care nu mi se potrivesc, care nu e "de viitor", si mi-a zis ca mi s-a intamplat sa ma indragostesc de el doar de prea multa plictiseala, sau pt. ca imi doream prea mult sa ma indragostesc de un norvegian in faza asta a mea de adaptare aici, din cauza ca poate imi doresc sa imi grabesc cucerirea Norvegiei. (Pe D. l-a facut exploatator din prima, si a avut dreptate si atunci !)
Eu, ca de obicei, nu o ascult, desi, tot ca de obicei, stiu ca mereu are dreptate, si acum ma framant sa-mi gasesc texte/teme de conversatie cu Hector, care, evident, includ si transmiterea ideii ca am si eu anumite preferinte personale culturale care poate ca sunt deosebite de ale lui, dar merita si ele, ca si mine, sa fie luate in seama.
Adica, in fond, daca nu suna prea gross, ca-mi place si mie sa fiu top uneori, nu numai bottom, sau, ma rog, mai la inceput, sa mi se..., nu numai sa...(Sorry daca ofensez sensibilitati, etc.)
Send en kommentar