Insomnie

Nelson, fiind american care lucreaza pentru americani, munceste de vreo 50 de ori mai mult decat mine. Si inca pe un salariu de aprox. 2/3 din al meu. Vine uneori in vizita la mine atat de obosit incat efectiv incepe sa sforaie de cum pune capul pe perna. Uneori mi se face si mila de el. Azi ar fi trebuit sa celebram intr-un fel ziua de 20 septembrie, si cumparasem chiar si Inca Kola pentru asta. A venit acum vreo 2 ore, dar a adormit inainte sa apuce sa bea Inca Kola. Acum stau sa astept sa se trezeasca, si mi se face mila de mine.

Am incercat si eu sa dorm, dar nu am putut. Am incercat chiar sa aflu ce are de zis Soeren Kierkegaard despre dragoste, dar m-am plictisit inainte sa pot sa adorm. Mai bine ma apuc sa vad Final Destination 5 (sunt fan, si poate ca, daca dau sonorul un pic mai tare, se trezeste si Nelson, si o sa-i povestesc ce am citit despre ce a avut de zis Aristotel despre dragoste, deoarece mi se pare mai pertinent relatiei noastre.)


==============================

Nelson s-a trezit, si-a baut Inca Kola, mi-a acceptat felicitarile, si, pe urma a adormit la loc in timp ce-i povesteam despre prietenia noastra care a evoluat de la utilitara/de interes reciproc de serviciu la una virtuoasa, evolutie care ar fi fost cu siguranta admirata de Aristotel. Eu nu pot sa adorm. Abia acum imi dau seama de ce. Este pentru ca nu l-am vazut pe Hector de vineri. Vineri noapte, si apoi si in week-end, dupa ce il vazusem 4 zile la rand, am adormit ca secerat fiind epuizat din cauza supra-solicitarii nervoase cauzate de over-exposure la stimulii provocati de el. Acum insa ca nu l-am mai vazut o vreme, imi lipseste atat de tare incat nu mai am liniste. Sunt de-a dreptul bolnav, si asta nu imi place.

Mi-am dat seama si de ce ma afecteaza atat de tare, in afara de faptul ca am fost chiar socat sa imi vad idealul in carne si oase. (Cu Eric avusesem impresia, desi ma inselam, si era mai mult un fel de wishful thinking din partea mea, ca imi gasisem jumatatea, si aia e cu totul altceva.) Este din cauza ca Hector lucreaza pentru aceleasi servicii cu mine. Si asta mie in Romania nu mi s-a mai intamplat, sau chiar daca era pe cale sa se intample, am evitat asa ceva cat am putut de mult. Deoarece nu este bine/etic sa fraternizezi. Dar aici e oarecum altfel, deoarece serviciile pentru care lucram sunt atat de ubicuitare si interconectate, inca este aproape imposibil sa nu ajungi sa fraternizezi pana la urma.

Este, am impresia distincta, intr-un fel, cam cum ar fi fost in Romania, sau, in general, in tarile blocului de est, pe vremea comunismului, cand mai toti cei care nu erau direct angajati in productie lucrau, intr-un fel sau altul, pt. diversele servicii de securitate. Desigur ca nu era bine probabil sa fraternizezi nici atunci, dar sunt sigur ca se intampla. Uite ca despre asta nu m-am gandit sa intreb pe nici unul din tatii cunoscutilor mei inainte sa plec din Romania.

Eu sper totusi ca se va rezolva de la sine...adica sa se decida Hector sa nu se incurce cu mine. Eu nu am de gand sa fac nici o miscare, nici sa il caut, nici sa il evit. Totul va depinde de el. Gata, am scapat de responsabilitate ! Desi problemele etice teoretice raman, deoarece, la un moment dat, peste vreo 4 ani, va trebui sa incep sa il caut activ pe cel cu care am de gand sa ma casatoresc, si as dori sa stiu daca sa mentin conditia asta...adica cea ca viitorul meu partener sa nu lucreze pt. aceleasi servicii ca mine. Efectiv nu stiu ce sa zic. In Romania mi-ar fi fost foarte clara aceasta conditie. Aici nu. Deoarece aici, pe coasta de sud-vest, nu exista decat doua posibilitati: ori lucrezi in petrol, ori lucrezi in securitate.

(Cu artistii sau managerii de artisti nu ma incurc din principiu, deoarece pe primii ii consider persoane vulnerabile, iar pe ceilalti, in general, persoane adesea neetice. Cei care lucreaza direct pentru serviciile financiare centrale si planificare se afla in capitala, si acolo e prea frig si prea multa zapada iarna. Pescarii sunt mai departe la nord. Educatorii nu-i recomand nimanui pentru insuratoare, deoarece majoritatea, mai ales universitarii, sunt alcoolici, si, in plus, riscul de divort este mult prea ridicat. Pentru politicieni stiu deja ca nu reprezint un target de interes deosebit, fiind statistic total nesemnificativ si nedispunand de avere semnificativa. Juristii sunt mult prea workaholics si mi-ar pretinde sa fac eu toate treburile in casa. Cu un fermier contemporan nu am de gand sa ma insor, deoarece m-ar pune la munca campului in timpul meu liber. Prefer, bineinteles, copii de fermieri, si astia sunt, de altfel, majoritari in regiunea mea. Ideal in cazul meu ar fi poate un securist care lucreaza pentru o companie de petrol, dar astia sunt probabil cam deasupra nasului meu curent, si practic mai greu de cautat si de gasit. Constructorii si militarii activi de cariera sunt precis deasupra nasului meu.)