Alt vis

Azi noapte am visat pietre (de tip bolovani), paveze (scuturi), si protestanti, plus ca ziceam cuvantul "head" in timp ce ma pregateam de un fel de batalie (in engleza, deoarece in limba romana visez din ce in ce mai rar). E clar ca sunt deosebit de tulburat. Eu nu tin minte ce visez aproape niciodata, visez vise simbolice foarte rar, iar vise strict erotice nu visez decat cand sunt ff stresat, ca de exemplu inaintea vreunui examen important. In timp ce invatam limba norvegiana am visat o data ca-mi vorbea un turist cu valiza intr-un tramvai in limba bulgara si eu ma chinuiam sa-l inteleg !

Stiu si de ce sunt tulburat si de ce am visat visul asta. Ieri mi-am petrecut majoritatea timpului la serviciu studiind geografia si istoria regiunii de unde este originara familia lui Hector, cel nascut in 1978 pe o insula aflata sub protectia zeului Ares. Plus ca in drumul cautarilor mele spirituale, in timp ce imi iau ramas bun de la zona crestinismului ortodox, consolandu-ma preferential cu zona catolicismului educativ, nu aveam cum sa evit protestantismul. Era inevitabil sa visez arme si batalii de tip medieval.

Imi cumparasem eu o data mai demult o carte despre Reformatie, inca inainte sa ma decid ferm de a ma muta in Scandinavia, dar, ca de obicei, s-au ivit lucruri mai importante sau mai interesante de facut si de trait, asa ca nu am apucat sa citesc acea carte niciodata. Drept care sunt, tot ca de obicei, total nepregatit, cand trebuie sa ma decid daca sa pun piciorul pe tarmul uneia din insulele nordului Oceanului Atlantic de nord.

Eu nici nu aveam de gand sa-mi doresc sa ajung pe terra firma prea curand, deoarece este mult mai relaxant si totodata familiar pentru mine sa ma las purtat de vant si/sau de valuri...nu chiar in deriva, dar totusi asa cam la intamplare. Cand esti pe mare sau in aer nu dai de obicei peste bastinasi sau salbatici posibil periculosi, si trebuie sa tii seama doar de fortele meteorologice ale naturii. Stiu ca mai exista riscul, mai mult teoretic, unor posibile rascoale ale echipajului, cand esti nevoit uneori sa faci alegeri de natura etica, sau mai apare cateodata si vreun pasager clandestin surpriza, dar intamplarile de genul asta, in mod practic, sunt rare.

Desi in mod principial ar fi trebuit in general sa-mi propun sa preiau posturi de comandant de nava, eu, gasindu-mi scuza ca m-am lasat de armata inainte de a primi oficial gradul de ofiter, si neavand nici studii de specialitate de management, am preferat in general calatoriile in care mi-a fost permis sau am avut ocazia sa fiu doar un simplu membru de echipaj trimis cu pile de la organizatorul expeditiei pe rol de bagator de seama. Un fel de ajutor de securist de intreprindere (clasic) care sta si-i pazeste pe toti. Acest tip de pozitie se potriveste de minune inclinatiilor si preferintelor mele birocratice.

In aceasta calatorie, pe care o stiu de lunga durata si probabil fara intoarcere, am avut si sansa de a ma putea imprieteni cu Nelson, care ocupa postul temporar de ofiter secund, si, atribuindu-i rol de informator credibil, il las pe el sa-mi spuna mai tot ce trebuie sa stiu despre restul echipajului, deci nu mai e nevoie sa ma chinui eu prea tare cu adunatul de inteligenta. Am remarcat ca, desi comandanti competenti si experimentati se mai gasesc, e destul de greu pentru organizatorii de expeditii de a gasi oameni potriviti si loiali pe termen lung pentru postul de ofiter secund. (Azi e ziua sarbatoririi repeal-ului oficial al policy "Don't ask don't tell" ! I love you, Nelson, and I wish you all the very best ! I will miss you soooo much after you leave. If I ever get to see you again in Casablanca, I promise I will let you call me Ingrid then.)