...ce s-a mai intamplat si azi fara ca sa incalc cateva reguli de etica pe care mi le-am prestabilit, si fara ca sa il pomenesc pe idiotul oportunist de Sartre, (care s-a luat si de adoratul meu Albert Camus, si de iubitul meu taran normand Gustave Flaubert), cu a lui parere personala despre privire...ma rog, de mortuis..., etc.
Pe scurt, mi s-a stricat brelocul primit cadou de la Nelson, pe urma am avut staring contest cu Hector, care a aparut exact ca musca-n lapte, in timp ce incercam sa mentin linistea si ordinea publica, aparand, cf. ultimelor indicatii de la HQ, femeile, copii, si alte persoane vulnerabile, in timpul unui micro conflict intertetnic multinational cu potentiale repercursiuni politice, si, sacrificandu-ma pe mine insumi pentru binele societatii generale, l-am lasat sa castige, fara ca sa aflu nimic important de la el, in afara de faptul ca e clar ca a facut armata, ca este un autentic patriot norvegian, si e liber cugetator tolerant, dupa care, in mod previzibil, dezorientat, si totodata nesigur si nemultumit de mine insumi, m-am ratacit printr-un labirint de coridoare, dupa care m-a luat gura pe dinainte, si m-am destainuit primului iesit in cale, ca prea ma simteam vinovat de atatea sentimente contradictorii.
In orice caz, vremea afara a fost astazi nemaipomenit de frumoasa, cerul era ca desenat de senin, si pot sa spun ca in sfarsit a venit vara si in sud-vestul Norvegiei.
Si am aflat si cum il cheama, drept care am inceput sa studiez posibila poveste a stramosilor lui, care nu au fost cu siguranta nobili tirani, ci agricultori blajini de meserie din tata in fiu, dintre care unii, mai pacifisti din fire, este chiar posibil sa fi calatorit o data catre misterioasele Insule Faroe, ca sa invete oieritul, si sa scape totodata si de inrolarea obligatorie in oastea lui Harald cel cu Parul Frumos, iar altii, mai razboinici, poate, ulterior, catre Flandra, ca sa devina tati de cowboy.
Abia acum imi dau seama de unde provin anumite sentimente de respingere norvegiene fata de visul UE. UE ca UE, dar, in ceea ce ma priveste pe mine personal, abia acum imi dau eu seama ce GREU va fi sa cuceresc vreodata inima, loialitatea, si ferma unui taran norvegian obisnuit sanatos contemporan. Cred ca numai studiul in profunzime al vietii si muncii Sf. Francisc de Assisi ma poate ajuta.
P.S. personal: Ai naibii catolici, cum imi franeaza ei, la fiecare pas, drumul inexorabil al convertirii mele personale religioase de la crestinismul ortodox la iudaismul progresist/reformat, care a inceput din toamna anului 1996, si observ ca inca nu se intrevede o rezolutie posibila, ca inca nici nu m-am apucat de citit despre Maimonides si trebuie, in permanenta, sa revin la Vatican ! Plus ca acum m-am indragostit, inainte sa fiu pe deplin pregatit de viata la tara, de un taran norvegian care tot imi atine calea !
Ingen kommentarer:
Send en kommentar