Azi noapte, influentat de indemnul catre abnegatie total pro-narcisist al Sf. Francisc de Assisi, si, inca enervat de faptul ca am pierdut iar timp pretios incercand sa inteleg ce vor sa zica dobitocii de Sartre si Lacan, (doar doar oi putea deveni si eu mai blajin si mai tolerant, asa cum pare idealul meu, Hector), am luat initiativa de a comunica cu Nelson verbal in timp ce ne pregateam sa facem sex. Dupa ce am deschis conversatia spunandu-i ca sunt suparat ca nu mai pot folosi brelocul primit cadou de la el deoarece nu ma pricep sa il repar, l-am rugat sa se uite la mine si l-am intrebat cum ma vede el pe mine, iar apoi i-am atras atentia ca el nu se prea uita in ochii mei in timp ce facem sex, si i-am zis ca asta ma face sa imi ridic intrebari despre conditia mea umana. El mi-a zis ca el a observat ca si eu tind sa inchid ochii uneori, si ca i se pare ciudat sa incerce sa se uite direct la cineva care are ochii inchisi, deoarece i se pare o pozitie voyeurista, si lui nu-i prea plac perversiunile.
Dupa aia, i-am propus sa ne jucam de-a "statuile", (sau manechinele...tot aia e), si, daca tot a pomenit de perversiuni, i-am facut onoarea sa il rog sa imi spuna Simone, si l-am lasat sa ma lege. De manerul de la scaunul-fotoliu IKEA, ca, din pacate, nu am tablie la pat, si numai de o mana, ca totusi, oricata incredere as avea in daddy Nelson, mie mi-ar fi frica sa am ambele maini legate !
Eu trebuie sa am mare incredere in cineva ca sa ii permit sa dea in real life nume unora din anima-ele mele. Eu, fiind imatur, plus regresat de procesul adaptarii mele la societatea & cultura scandinava, nu le am asa de bine integrate, drept care reapar cand una, cand alta, daca sunt mai stresat si ma decid sa devin mai introspectiv, mai ales Rita, anima mea Helen, daca sunt atras sexual de cineva, sau anima mea Mary, daca chiar am inceput sa admir persoana respectiva.
Pe Ingrid, anima mea Mary, o pastrez pt. Hector, daca va fi sa fie vreodata, mai ales ca e, si ea, de origine scandinava. Daca nu, o sa-i propun lui M., cand o mai veni in Norvegia, ca mi-e dor de ea, si nu am mai rugat pe nimeni de mult sa-mi zica asa.
Anima Eva nu apare, ca totusi nu mai sunt bebelus, iar pe anima mea Sophia, Isabella, o pastrez pt. voiajul ipotetic de nunta.
Simone e, evident, umbra, de care de obicei ma feresc, dar e si cel mai usor de identificat, deoarece mai toti ne (re)cunoastem dusmanii.
A fost misto, plus ca m-a ajutat sa evit sa ma gandesc la reformatorul meu hughenot, Hector, in timp ce faceam dragoste cu Nelson, si astfel mi-a pierit si sentimentul plictisitor de vinovatie, care ma tot sacaia de 4 zile-ncoace, plus ca m-a adus cu picioarele mai pe pamant...ca prea o luasem razna zilele astea trecute.
Pana la urma urmei, ce daca au fost dobitoci si Sartre si Lacan ? Live and let live, iubeste-ti/imbratiseaza-ti dusmanul, etc. I love you all, except the psychopaths, and all types of terrorists.
Thank you, St. Francis of Assisi ! RIP. Toata familia de narcisisti catolici integrata la loc ! (Si Nelson e catolic.) Catolicii (inclusiv aia lapsed)- Protestantii (inclusiv aia liber cugetatori): 2-1, in aceasta etapa a mea. Ad maiorem Dei gloria !
And all is again right within my world, and I also wish for all, (except psychopaths & terrorists), the best in the best of possible worlds. Si, daca tot mi-am mai facut un pic de ordine in blogroll, poate ca o sa-mi fac ordine si in apartament...maine.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar