Nora pentru mama/Mireasa pentru fiul meu

Am inceput sa suspectez ca parintii mei m-au incurajat sa plec in Scandinavia ca sa scape de mine ! Mai ales mama, ca sa poata sa priveasca in continuare emisiuni de genul "Nora pentru mama" si "Mireasa pentru fiul meu", si sa-si permita sa viseze in continuare la o eventuala nora, nunta, etc., neintrerupta de realitatea existentei mele prea vizibile.

Nu trebuie sa fiu luat in serios sau bagat in seama prea mult. Traversez o perioada de iritare/ursuzenie cum nu am mai avut din 1995 . In mod previzibil urmeaza sa ma indragostesc romantic, fara speranta de viitor. Sper ca se va intampla cat mai repede, deoarece am inceput sa ma plictisesc de starea asta depresiva. As putea incerca, in schimb, cocaina, insa mi-e teama de consecinte. E probabil din cauza ca sunt si eu un fel de "puritan", si ma simt nesatisfacut de mine insumi, (i.e. vinovat), plus total ridicol, de cate ori ma comport, cliseistic, promiscuu.

Acum vreo 6 ani, cam in vremea asta, (adica, toamna), fosta mea prietena mi-a dat ultimatumul ala despre casatorie. Nu am sa pot intelege niciodata de ce unele femei sunt chiar dispuse sa se casatoreasca cu homosexuali. Cand STIU ca vor fi inselate in dreapta si in stanga absolut toata viata. Cand STIU ca se pot expune la boli cu transmisie sexuala grave. Cand STIU ca vor fi doar folosite drept paravan social. In cazul ei, sunt aproape sigur ca era din cauza ca voia sa aiba copii cat mai repede. Si eu vreau sa am copii...ma rog, probabil doar unul...dar totusi, sa faci compromisuri in halul asta...poate ca se obisnuise cu mine, investise deja destui ani in relatia noastra, si nu era dispusa sa inceapa sa-si caute pe cineva pe care il merita cu adevarat. Poate ca era un fel de masochism.

Uite cum incep sa-mi revars nervii pe altii, pe mama, pe fosta prietena..., in loc sa dau vina pe mine insumi, pe "primitivismul" meu personal. Mama nu mi-a reprosat niciodata ca nu m-am insurat atunci. Nu mi-a reprosat absolut niciodata ca am renuntat la David, ba chiar dimpotriva, m-a sprijinit in sensul asta. Stia ca nu era cazul. Degeaba ii reprosez eu mamei mele mica bucurie de a se uita la niste show-uri TV care sunt, in fond, placute, si educative. Mama mea este in realitate o realista. Si fosta mea prietena e f. bine mersi, cu doi copii acum, la casa ei. Sunt chiar invidios pe ea si pe sotul ei ! Eu sunt/ma simt de fapt ala abandonatul, si total nerealistul ! Care sunt sansele sa ma insor eu cu cineva cu care chiar sa dureze ? Sincer, optimist, cred ca in jur de 12 %.