Ieri, duminica 14 octombrie, (ziua internationala a promovarii standardelor, cat si o zi aparent bogata in amintirea unor evenimente istorice destul de interesante), am avut toata ziua o durere de cap ingrozitoare, probabil pt ca facusem excese in noaptea precedenta, pt ca iar a trecut Mikey prin oras, si avusesem un chef disperat de a face baie intr-o cada adevarata, asa ca mi-a fost imposibil sa refuz invitatia lui de a petrece un timp impreuna in jacuzzi-ul din apartamentul lui corporatist platit de firma pt care lucreaza, prin urmare, desi m-am simtit deosebit de curat, totusi am suferit de dureri de cap care nu au disparut decat partial dupa ce am luat o aspirina, (fiindu-mi lene sa iau, cum ar fi trebuit, si un ibuprofen alaturi de ea). Am mai scris ca am uneori dureri de cap postcoitale daca fac sex mai viguros decat de obicei, insa pana acum tot nu mi-am facut inca investigatiile necesare care sa elimine posibilitatea existentei vreunei malformatii arterio-venoase cerebrale congenitale, sau chiar a unui anevrism cerebral capatat ulterior, si de altfel nici nu vreau sa aflu daca am asa ceva, Doamne fereste, deoarece nici legat sau contra a mai putin de 14 879 856 GBP nu mi-as face eu personal vreo interventie procedurala medical-chirurgicala mai complicata decat punerea unui ghips sau cel mult a unei punctii oarecare cavitare simple in sistemul sanitar actual din Norvegia de vest, in nici un caz una de tip electiv neurochirurgical sau radio-neurochirurgical, si nici nu as avea momentan banii necesari ca sa ma duc acolo unde ar trebui sa ma duc sa mi-o fac in caz ca ar fi recomandabil asa ceva, Doamne fereste. Asa ca ma consolez cu ideea ca daca e sa am asa ceva, exista sanse sa decedez sau sa intru in coma macar curat si cat de cat satisfacut.
Mi-am petrecut, prin urmare, majoritatea zilei de ieri alternand intre a surfa pe Internet, a privi la TV, si a dormi. M-a impresionat in mod special un program despre Operatia Babylift de pe site-ul Al Jazeera despre adoptarea a o gramada de bebelusi vietnamezi la sfarsitul razboiului din Vietnam de catre diverse familii din SUA, Canada, Australia, si chiar si tarile scandinave, si pt ca venise vorba despre imaginea de sine a acelor bebelusi adoptati, plus ca venise vorba si despre imaginea de sine si pe blogul lui Mircea Vladut, mi-a facut placere sa comentez pe blogul lui de ce de fapt in real life, spre deosebire de lumea blogurilor, eu nu simt de loc aceasta nevoie de a vorbi atat de mult despre mine insumi, nu atat din exces de timiditate sau prudenta, ci pur si simplu din indiferenta receptiva reala fata de mediul meu inconjurator, o indiferenta de nivel efectiv de bolovanas asezat pe marginea drumului, care a fost remarcata si de altii despre mine, in special diverse colege de scoala si ulterior de serviciu cu simt deosebit de fin de observatie despre alti oameni, nu numai descrisa de mine personal.
Pe urma, daca tot ma asemuisem cu un bolovan, mi-a facut placere sa descriu cateva din visele si fanteziile mele de bolovan, care, citez cu mici modificari, "nu am fata de alti semeni oameni nici macar pretentia de a fi bagat in seama, nici de a nu fi cumva folosit de altii la orice ar dori aceia altii sa ma foloseasca daca ma considera util la ceva anume, (de ex fie sa se joace cu mine, fie sa construiasca ceva cu mine), insa singura pretentie pe care o am este sa nu cumva sa fiu folosit in scop de violenta de catre cineva pt a rani cumva un alt om + singura cerere pe care o am (desi recunosc ca nu ar fi realist sa fie si asta de nivel de pretentie) ar fi sa nu cumva sa se dea vina exclusiv pe mine daca cineva se impiedica intamplator de mine si isi juleste genunchii lui personali", cateva din aceste vise continand de ex "ca as putea fi folosit intr-o buna zi la pietruitul unei strazi dintr-un cartier ceva mai bun cu shopping de inalta calitate, sau de a fi folosit pt a deveni vreun fel de marcaj calauzitor de traseu turistic, sau pt a construi un zid aparator, sau un adapost pt o familie, sau chiar si o opera de arta, desi recunosc ca astea nu sunt decat fantezii si nu reprezinta vreo utilitate prea realist probabila pt mine personal, si intuiesc deja de destul de multa vreme ca pur si simplu o soarta mult mai realista pt mine va fi ca pur si simplu am sa stau acolo pe marginea drumului cat mi-o fi dat sa stau acolo si sa casc si eu gura la diversi trecatori, la peisajele din jur de pe unde oi fi sau de pe unde oi fi carat de altii, (ori de la nivelul Terrei, or si de sus, daca oi fi momentan in vreun balon), la cer ca sa vad cum mai arata norii, etc."
LOL ! Am ajuns sa ma citez pe mine insumi ! Insa chiar mi-a placut ce am scris, si am considerat aceste citate demne de consemnat si pe blogul meu, deoarece ff rar reusesc eu sa scriu ceva la nivel asa de figurat literar. Dupa aia am inceput sa reflectez daca nu cumva am o parere prea injust modesta despre mine insumi, mai ales ca eu nu am nici talent introspectiv, nici talent de comunicator prin cuvinte, insa mi-am amintit ca mie personal mi-a facut placere sa colectionez diverse pietricele sau bolovanasi de prin diverse locuri, pe care chiar ii apreciam datorita unor calitati estetice autentice, si, desi totusi eu nu am mers cu aceste aprecieri chiar atat de departe pt a-mi imagina chiar un pet rock, m-am gandit ca totusi o imagine de bolovanas nu e o imagine de sine prea proasta, plus ca faptul ca nu ma asemuisem totusi cu o piatra pretioasa, (asa cum probabil m-ar aprecia estimativ parintii mei), nu reprezenta totusi o lipsa de respect fata de propria mea persoana, ci mai curand o dovada de realism cat de cat impartial.
Dupa aia, satisfacut in continuare, plus usurat sufleteste ca Baumgartner reusise sa supravietuiasca chiar intact sariturii record de la 24 de mile (cca 41 km) deasupra pamantului in timpul careia a trecut de viteza de 833.9 mile/ora (cca 1342 km/h), sau 1,24 Mach, insa inca cu vagi urme reziduale de durere de cap, iar m-am culcat, si am reusit sa il visez chiar pe dl Ion Iliescu in functie de presedinte, ceea ce, cf dreammoods.com, poate insemna ca am de fapt o incredere chiar destul de buna in mine insumi, deci pot sa incep o noua saptamana de lucru intr-o stare de spirit cat mai buna, mai ales ca am scapat si de obligativitatea exercitiilor de relaxare in grup matinale de la corp nr 1, cea oarecum totusi insuportabil de cultista din punctul meu personal individual cultural de vedere, mai ales ca am impresia ca avea si aspiratii sau chiar pretentii de coregrafie autentica de grup in cadrul acestor exercitii de relaxare, (desi desigur, si in acest caz, ca de obicei, implementate si promovate cu autentica incompetenta, indolenta, ignoranta si interese personale individuale prioritare cat se poate de comun omenesti, decat din, bleah, vreo rea intentie oarecare...LOL ! it really takes one to know one, atunci cand e vorba de diverse activitati de critica, mai ales din cea de tip transcultural corporatist.)
3 kommentarer:
Se cam bat cap in cap vorbele tale. Mai ieri iti faceai planuri pentru cand vei iesi la pensie si astazi tratezi cu superficialitate o problema care ar putea fi serioasa. Poate ca nu este nimic grav si te gandesti prea departe. Ti-ai putea face un mic control, este mult mai usor sa previi decat sa tratezi.
Care mic control, ca aceasta posibila investigatie implica efectuarea unei angiografii computerizat tomografice, si aia e o investigatie deosebit de complicata, care numai ea poate avea riscul, desi totusi rar, de deces, desi s-ar putea face si o angiografie cu rezonanta magnetica, insa pt asa ceva mi-ar trebui niste pile imense pe care inca nu le am aici in Norvegia, si nici nu prea am chef sa depun efortul sa mi le dezvolt, de vreme ce oricum posibilul tratament optim recomandabil nici nu mi-ar fi accesibil aici, nici cu pile nici fara pile !
Plus, la nivel de probabilitate realista, sansele de a avea eu personal asa ceva sunt realist destul de mici, iar la nivel de preventie tot ce pot sa fac este sa evit factorii de risc pt a dezvolta hipertensiune arteriala, deci stress-ul, ca evitarea celuilalt, sex mai viguros din timp in timp, macar o data pe trimestru, nu prea cred ca am inca taria de caracter sa imi propun sa evit chiar asa total.
Send en kommentar