La mine martea nu aduce de obicei 3 ceasuri rele, ci o stare de confuzie si neatentie mai mare decat de obicei. Desigur, aceasta ar putea avea consecinte adverse demne de proverbul acelor 3 ceasuri rele, insa cum eu nu am o munca de raspundere deosebita, iar off serviciu ingaduindu-mi sa fiu cat de distrat si superficial imi vine mie sa fiu, (desigur, daca nu sunt la volan sau daca nu incerc cumva sa trec strada in vreun oras in care se circula pe stanga), in cazul meu nu are de cele mai multe ori decat cel mult consecinte adverse asupra angajatului meu suflet, care poate scapa din vedere vreo oportunitate de indragostire, sau de shopping, sau vreo sursa de relaxare autentica sau de zambet binefacator...lucruri care se pot recupera totusi si in alte zile ale saptamanii, ca doar trenurile, tramvaiele, sau alte mijloace de transport in comun incarcate de diverse sanse, de noroc, si de vise placute nu au orar numai martea. Plus eu mi-am antrenat angajatul suflet sa aiba pretentii destul de scazute, si nici cand eram mic nu as putea zice ca mi l-au razgaiat parintii mei la niveluri deosebit de nesabuite si nerecomandabile.
Uneori, sincer, chiar ma simt oarecum vinovat fata de el, deoarece adevarul e ca il cam neglijez, de ex nici pana acum, la 32 de ani, nu i-am trasat niste obligatii specifice de serviciu, il las asa sa faca ce-o vrea, sa viseze acolo intr-un colt dupa toane, nu il verific mai niciodata daca si-a adus pachetelul cu mancare sa nu-i fie foame in pauza de masa, nu il invit prea des la vreun picnic corporatist, nu il intreb prea des de sanatate, rar ii mai dau cate un bonus, (de ex de obicei 6 bilete gratuite la vreun film sau parc de distractii, sau, cel mai rar, vreo expozitie pt el si cele 4 sotii ale sale, animele Eva, Helen, Mary, si Sophia, plus unul just in case o vrea sa-si invite si vreun prieten din umbra), nu i-am oferit o crestere de salariu cf inflatiei ultimilor 30 de ani, nu l-am supus unor inspectii periodice destul de riguroase, nu i-am oferit un program organizat de cursuri si sedinte de relaxare sau de perfectionare corporatiste, nu l-am pus nici macar sa semneze un contract de non-competitivitate sau de loialitate...zau, cu cat scriu mai mult, cu atat cred ca ii dau apa la moara sa ma dea in judecata pt neglijenta, sau, cine stie, Doamne fereste, sa ma tradeze lasandu-se ispitit de vreo oferta mai buna in cadrul altei corporatii rivale, sau deschizandu-si o mica afacere independenta furandu-mi lista de clienti si asa destul de saraca...totusi...nu prea cred ca se poate intampla ceva atat de catastrofic, mai ales ca il stiu eu ca e cam indolent, si ii cam convine asa sa se complaca intr-o stare de dolce far niente in cadrul corporatiei mele decat sa se lase exploatat de cine stie ce alt patron posibil chiar de-a dreptul diabolic !
Martea de azi o incepusem deja confuz, lasandu-ma deja ispitit dupa miezul noptii de o imagine erotica de tip heterosexual iscata dintr-un schimb de pareri dintre blogger-ul Vladen si blogger-ul Rara Avis, care nu numai ca m-a excitat heterosexual, (ceea ce recunosc destul de sincer ca mi se mai intampla si mie din cand in cand, mai ales daca sunt suparat pe vreun gay, ca de exemplu Bartek, care in ultima vreme a inceput sa ma enerveze cu atitudinea lui cam servila de "baiat bun la toate" sud-central europeean, care trebuie neaparat sa se conformeze imaginii stas pe care o au aristocratii reali sau veleitari din restul UE despre gay-ii din mai toata zona de la sud de Paris, lat cca 48 nord).
Ulterior, dupa dusul de dimineata in timpul caruia m-am incapatanat ca un prost sa nu cumva sa ma masturbez cf vreunei imagini porno heterosexuale, am devenit, dupa cum era si de asteptat, si mai confuz, de data asta asupra propriilor mele preferinte, intrebandu-ma daca poate totusi nu eram eu prea rigid refuzand de atatia ani cu incapatanare sa invat sa gatesc, mai ales ca vazusem ce minunatii poate sa manufactureze blogger-ul Kadia, sotia blogger-ului Vladen, ba chiar si blogger-ul Ninulescu, care stie sa faca chiar si rata cu portocale, sau refuzand in ultima vreme sa iau in consideratie sa cumpar o masina Toyota, in ciuda bombardamentului masiv de reclame atat din partea aproape intregii blogosfere de lb romana, dar, culmea, chiar si in real life, de catre mai toata lumea de origini etnice chiar deosebit de variate cu care intrasem in vorba despre preferatele mele din ultima vreme Nissan sau Mitsubishi, si cca 88 % din ei au insistat ca poate o alegere mai rezonabila ar fi, totusi, Toyota.
(...va urma...)
15 kommentarer:
M-ai amuzat cu teama ta fata de posibila reacti a "angajatului meu suflet", cu teama de a nu te da in judecata. :))
Unde este discutia, sa o vedem si noi?
Sper ca nu te-ai suparat pe mine pentru ca nu m-am priceput sa intru in joc. AI VAZUT CA AM FACUT ALTA DATA:(
EU M-AM MULTUMIT NUMAI CU COMENTARIUL PE BLOGUL MEU.
O zi frumoasa in continuare, Odorica
sunt curioasa...ce va urma :)
LOL ! Abia am pus linkurile acuma.
NU m-am suparat de loc si sunt ff sincer cand scriu asta ! Ca doar lepsele mele nu sunt teme obligatorii pt vreo nota scolara...cel putin sper sa nu fie, pt ca nici eu nu am raspuns la toate cele pe care mi le-am postat chiar singur si din proprie initiativa pe propriul meu blog !!
Pai linkuri...ce sa urmeze ? Ca daca trece si ziua de marti, ma astept ca in mod deja previzibil, sa-mi treaca si confuzia, si sa o iau de la capat cu invartitul in cerc cu trenuletul meu personal al sapatamanii respective ! Adica stiu ca ar mai trebui sa dau si explicatii din timp in timp, sa imi mai fac si planuri, sa progresez in vreo directie anume, etc., numai ca de cand cu cresterea sperantei de viata si reorganizarea etapelor de varste cu indatoriri specifice de indeplinit la fiecare varsta trasate de destul de multa vreme, acum trebuie sa astept pana la minim 38 de ani ca sa ma gandesc sa incep sa tranzitionez de la etapa adultului tanar la etapa adultului matur, care si aia e anticipat sa dureze inca vreo minim 20 de ani, etc....deci, care e graba si incotro sa ma grabesc sa progresez, mai ales daca e vorba de indeplinit vreo indatorire umana asa mai serioasa, de ex cum ar fi stabilirea de relatii stabile de lunga durata cu alti semeni oameni in etapa adultului tanar, sau avansarea in vreo cariera productiva si/sau larg social utila, eventual si investitii pe termen lung in etapa adultului matur ?!
Eu, zau, de cand am aflat de aceste indatoriri de etape de varsta diferite pe la 14 ani, m-am grabit deja sa indeplinesc strictul minim necesar ca sa scap de o grija cat am putut de repede, de ex am renuntat deja la avansat in vreo cariera deosebit de productiva sau larg social utila, deoarece mi-am zis ca e prea solicitant, am taiat si investitiile de pe lista ca mi se pare prea complicat de invatat cum sa investesc banii si prefer sa-mi pice diverse chestii de-a gata total la intamplare, ca macar sa am si eu parte de surprize placute, mi-am stabilit si nr maxim de 3 relatii stabile pe termen lung, (indiferent daca se mai schimba persoanele din timp in timp, ca mi-am zis ca nu aia conteaza, ci in fond relatia stabila in 4 oameni care sa mai poata juca un joc de carti din cand in cand conteaza mai mult din punctul meu de vedere), si acum nu imi ramane decat sa ma distrez sau sa ma relaxez in continuare pe viitorii 40 de ani pana cand ies la pensie, urmand ca dupa aceea, daca mai sunt in viata, sa ma apuc si de alte chestii total facultative, de ex calatorii in locuri exotice unde nu am fost niciodata, eventual sa invat sa gatesc si eu oua in cuib de rosii, (ca rata cu portocale cred ca e totusi prea complicat)...chestii din astea deosebit de aventuroase din punctul meu personal de vedere, de aia le-am si trecut la activitati facultative.
Rudolph, fiindca te plac sincer, sper din tot sufletul sa nu te citeasca tocmai acum "blogerul Rara Avis" :)))))). Nu de alta, dar daca pentru mine ideea de a fi star de fantezie heterosexuala (cu o fata si draguta si desteapta) plamadita de minte gay sub dus... suna macar extrem de interesant, ma indoiesc total ca ea ar avea aceeasi parere :)))))
Dar ca veni vorba, ca mor de curiozitate, ce exact discutie te-a inspirat?
A fost un simplu schimb de replici cand tu ai zis ca iti place fffff mult sa tii coarda pt o fata care se catara, si ea a zis ca ea nu stie despre tinut coarda dar ca ii place sa stea in coarda si ca asta e ca un exercitiu de incredere pt ea ! Zau, daca nu m-am gandit in mod cu adevarat empatic in clipa aia atat la tine cat si la ea, adica am inteles instantaneu si concomitent punctul de vedere al ambilor legat de sex si cred ca chestia asta m-a excitat la nivel pur voyeuristic, ca mie schimbul de replici de mai sus mi s-a parut o comunicare pur sexuala, si eu nu am vazut de fapt niciodata 2 persoane implicate in sex heterosexual mai explicit ca spectator real vreodata, (ca ala din filmele artistice sau porno e totusi oarecum fake, sau mecanic oricum, nu pare din ala de tip comunicare autentica mai sincera cum a fost schimbul de replici de mai sus).
Hehehehehehe, nu m-am gandit o clipa la interpetarea asta! Eu ce-am gandit in momentul in care am scris a fost mult mai prozaic si se referea la ideea vizionarii directe si fara inconveniente (ba chiar facand un gest generos si pe deasupra util si anume tinut coarda) a unui popou de femeie capabila de catarari. Adica musculos. Si tin neaparat sa mentionez ca ma gandeam asa la modul general, la un popou generic nu la cel al "blogerului Rara Avis". :D.
Pai tocmai de aia a iesit asa de spontan interesanta si totodata si originala acea comunicare, pt ca a fost total fara "premeditare", si fara sa se gandeasca mai nimeni asa la nivel ff constient despre ce zice, si nici macar nu se gandea "la persoana", ci la lucruri si imagini generice de interes propriu, desi, desigur cu politetea gramaticala a unei comunicari corecte, dar si cu relaxare totala fara anxietate, de ambele parti. Mie chiar "atmosfera" asta, chiar in afara de posibilul inteles dublu al unor cuvinte, (prezent si ala), mi s-a parut de nivel de sex pur total spontan chiar de posibil gen de documentar (artistic, nu "clinic"), mai tare decat orice "dialog" sau comunicare generala din vreun film artistic cu scene de sex, sau chiar porno.
Adica la nivel voyurist, (ceea ce pe mine personal nu ma intereseaza asa in mod deosebit decat ff rar si la figurat, in spectacole reale de balet sau de teatru poate, in real life, dar venit aici total pe gratis si spontan si acceptat de mine astfel), a fost deosebit de satisfacator pt mine in clipa aia, desi desigur ca nu a fost ceva "cautat", si nici nu cred ca exista sanse prea mari sa se repete prea des...deci nu e cazul acuma ca atat tu si Rara Avis sa va faceti probleme de fiecare data cand aveti vreun schimb de replici on line in legatura cu cine stie ce perversi pot citi ce scrieti voi, si/sau cine stie cum se pot interpreta de catre cine stie cine aceste schimburi de idei si imagini !
Mai, nu m-as ingrijora, sa fiu sincer. Si perversii sunt oameni... Daca-i pot face fericiti in modul asta atat de inocent si de usor, n-am nimic impotriva. :) Ba ma bucur, daca as putea as vrea ca toata lumea sa se simta bine. Vorbesc serios. Si absolut egoist. Oamenii multumiti si relaxati sunt foarte comozi. Interactionez usor. De aia ma si inteleg mult mai bine cu barbatii decat cu femeile. Ele sunt mult mai stresate si prea cauta inteles dublu intr-o fraza simpla.
Pai eu stiam ca tu nu o sa te superi, dar mi-am cam facut probleme mai mult din cauza lui Rara Avis, ca am indraznit sa scriu ce am scris in articol, insa pana la urma egoismul si nesimtirea mea au castigat, plus ca pt mine chiar fusese ceva inedit si total neasteptat, asa ca o supriza placuta, deci si demna de mentionat la mine pe blog, (din punctul meu total egoist de vedere), pt ca maj comunicarilor on line mi se par mai mult monologuri oricum.
...De fapt ma intreb si cat din comunicarile in cuvinte din real life nu sunt tot de felul asta asa total ineficient, cel putin o parte din timp, chiar si cu unii relativ apropiati, desi nu o fi politically correct de zis nici asta, sau nu o fi asa in realitate, cine stie...cel putin eu stiu ca eu personal nu comunic in real life la nivel real atent, atat ca receptie cat si ca transmisie, decat cu extrordinar de putini oameni, si nici cu aia nu mereu 100 % ff atent, in rest...zau, D-zeu cu mila, pt ca eu chiar nu sunt un "bun comunicator", nici nu m-a interesat sa-mi dezvolt acest fel de aptitudini, ca doar nu lucrez ca guru sau ca cine stie ce CEO, sau in PR sau vanzari, unde intr-adevar comunicarea e ff importanta...iar la phone sex e de ajuns un ton de voce si un accent pus din loc in loc pe cuvintele cheie, plus sa citesti constiincios dupa scenariul din fata nasului...ff rar ma mai joc si eu si improvizez intre standardele permise, doar daca imi place cum suna vocea eventualului interlocutor, sau daca cine stie la ce ma gandesc in clipa aia, efectiv dupa toane personale, desi de obicei evit pt ca efectiv nu merita efortul, si de obicei de fapt, oricat de talentat ai fi in acest fel de "comunicare", exista chiar risc sa scada calitatea daca nu te tii dupa standardele industriei porno care sunt destul de riguros stabilite de ani de zile.
Ba eu sunt chiar convins ca extrem de mult dintr-o conversatie normala (adica nu planuita si tintita spre anumite scopuri) este total inutila. Dar cred ca sunt timpi de tampon pentru ca umanii (majoritatea) nu sunt capabili sa se concentreze sustinut pe perioade lungi de timp (mai mult de 1-2 minute). Bla-blaul asta de umplutura face de fapt ca bruma aia de conversatie semnificativa (daca exista) sa ramana in mintea celor ce o poarta. Daca fiecare fraza a noastra ar transmite o informatie clara si precisa cred ca ar fi o conversatie foarte obositoare pentru cineva neantrenat. Cu siguranta dupa un timp s-ar deconecta si apoi n-ar mai intelege nimic si ar fi pierdut. Asa, intercaland piese importante de informatie cu umplutura ii dai sansa sa ramana atent (si sa aiba pauzele necesare de lipsa de atentie) si sa stocheze ce-i transmiti. Altfel pleaca pe 10 carari de acolo. Eu fac constient si voit treaba cu bla-blaul si cu praful aruncat in ochi. Mi-a trebuit mult timp sa accept chestia si sa mi-o educ. Acum pot debita cate in luna si in stele pur non-informativ daca vreau eu. Nu-mi vine natural insa. De la maica-mea am invatat. Ea folosea asta ca arma de "confuzie" in masa. Mergea negresit. Mai ales prin familie. Erau aia terminati cand terminau cu ea. Si daca nimereau si peste mine ajungeau cu latul de gat.
Send en kommentar