M-a tentat acum Vladen cu seria lui de 11 intrebari din categoria lepsei jucate in cercul fanilor prietenilor lui Hello Kitty ! In urma unei deliberari atente de cca 10 secunde, l-am ales pana la urma ca reprezentant pt aceasta serie de intrebari pe capriorul Deery-Lou, (cel care are o prietena lebada Queenie-Lou, si un prieten urs Beary-Lou), deoarece nu m-a lasat inima sa il aleg chiar pe maimutoiul Chi chai monchan, care traieste in Pacificul de Sud si mananca banane toata ziua, fiindca totusi, desi interesante, acele 11 intrebari nu erau chiar de nivelul lui !
1. Aveti sentimente de vinovatie cand leneviti?
Absolut niciodata ! Ar insemna sa ma simt vinovat mai tot timpul, si eu nu sunt chiar atat de masochist !
2. Aveti placeri despre care sa stiti sigur ca va sunt daunatoare, dar le prestati fiindca nu va pasa de consecinte?
Da, fumatul. Mai am si alte placeri, chiar mai mari decat fumatul, unele posibil chiar moral daunatoare din anumite puncte de vedere, de ex utilizatul cartilor in mod superficial ca obiecte de fetish sexual, insa totusi nu am ajuns inca la concluzia certa daca mi-ar fi daunatoare asa mai general, si cel putin stiu ca nu imi sunt daunatoare asa pe termen scurt, insa in legatura cu posibile consecinte daunatoare pe termen lung nu am gasit inca studii de lunga durata serioase care sa releveze acest fel de pericole.
3. Daca sunteti stramutat intr-o cultura straina v-ati stradui intens sa fiti asimilat? Sau, din contra, ati vrea sa va conservati caracteristicile nationale?
Eu as dori sa imi conserv caracteristicile mele individuale mai degraba decat pe cele nationale, pt ca in legatura cu cele nationale eu nu am ajuns inca la o concluzie ferma care anume ar fi acelea, poporul roman fiind un popor in general multietnic si multi cultural, si in plus cu variatii regionale culturale destul de pronuntate, din cate am inteles eu.
4. Aveti vreun ritual de calmare in situatii stresante? Care?
Nu am un ritual anume, si chiar daca as avea unul, sunt sigur ca daca m-as afla intr-o situatie real stressanta as uita care e ala, si as actiona in mod spontan in functie de intensitatea stress-ului, de la luatul la goana cat mai departe de acea situatie cat mai rapid posibil, (insa incercand totusi sa nu seman panica in jurul meu), pana la ramasul pe loc total masca !
5. Credeti ca neamul romanesc e vaicaros? Adica daca petrece durate nepermise de timp plangandu-si de mila. (nu dati cu pietre, raspundeti la intrebare! Macar cu da sau nu).
Nu cred. Cred sincer ca e mai degraba bascalios intr-un mod cam politically incorrect, plus si oarecum superficial.
6. Aveti sentimente de vinovatie fiindca intr-o situatie unde ati fi putut interveni ati ales sa reactionati las si egoist si sa nu o faceti?
Nu am sentimente de vinovatie in legatura cu deficientele mele de caracter care nu se pot schimba sau imbunatati in nici un fel, de ex egoismul, superficialitatea, lasitatea, alesul cailor sau scurtaturilor celor mai usoare in loc de chinuiala altruista, etc.
7. La ce varsta v-ati indragostit prima dat si de cine? Exclus mamele, tatii, unchii chipesi si matusile sexy. Ma refer in exteriorul familiei.
Asa mai la nivel amorf si real ignorant cred ca m-am indragostit prima oara mai superficial in clasa 1-a primara cand m-a bagat pe mine in seama un coleg de clasa intrebandu-ma daca vizionasem meciul de la TV din seara precedenta si apoi, neasteptand vreun raspuns de la mine, incepand sa imi povesteasca entuziast diverse faze, si dupa scoala, cand m-a intrebat mama ca de obicei, din politete cum fusese in ziua respectiva, eu am inceput sa ii descriu cu lux de amanunte conversatia de mai devreme la care fusesem invitat de acel coleg, plus toate semnalmentele acelui coleg, culoarea parului, a ochilor, inaltimea, preferintele personale in ceea ce priveste echipele de fotbal, jucatorii de fotbal preferati, cu ce era imbracat, cu cine statea in banca, gesturile si ticurile lui verbale...zau, daca nu retinusem absolut toate detaliile necesare pt alcatuirea celui mai riguros raport de informator de securitate de la acea vreme a RSR ! Chiar tin minte ca pe mama efectiv a pufnit-o rasul, si am ras si eu asa din politete, desi, zau, m-am simtit chiar usor jignit in sinea mea.
Tot la nivel amorf si ignorant, insa mai profund, m-am indragostit ulterior in clasa a 2-a, dupa ce colegul cu fotbalul deja imi marturisise, de-a lungul unor interogatorii deosebit de sofisticate, in decursul carora eu intrebasem asa intr-o doara despre planurile lui de vacanta, ca el si cu familia lui deja avusesera contact pe litoral cu cel putin o persoana de cetatenie suedeza, si, in plus, aveau de gand sa paraseasca RSR pt Regatul Suediei cat mai curand posibil, asa ca i-am inchis dosarul, ca scosesem tot ce se putea de la el, si m-am pregatit de urmatorul caz. Aceasta a 2-a indragostire mai profunda a survenit cand m-a izbit unul ceva mai mare decat mine cu un bulgare de zapada ghetos in ochi de era sa-mi vatameze ochiul, desi sunt sigur ca nu a facut-o cu rea intentie, deoarece dupa aceea s-a cait imediat chiar sincer, si chiar m-a luat de mana fara manusa ca sa ma conduca acasa la mama, si in drum chiar ma intreba grijuliu din cand in cand cum ma simt, iar eu, gatuit de emotie de la atata atentie, nu eram in stare sa scot nici un cuvant, si doar ma rugam in sinea mea sa dureze acel drum dificil prin nameti cat mai mult timp posibil...insa, s-a terminat si drumul ala pana la urma, insa nu voi uita niciodata cum, dupa ce m-a predat lui mama, acel tip deosebit de grijuliu m-a mai intrebat inca o data daca ma simt bine si daca l-am iertat, dupa care, neprimind in continuare nici un raspuns de la mine, (deoarece eu probabil ca eram total dus cu pluta in continuare, plus ca doar nu era sa imi dezvalui printr-o voce posibil tremuranda sentimentele mele fata de mama), a plecat asa cu umerii usor incovoiati de tristete si de remuscari. Iar dupa aia mama m-a lasat sa ma culc chiar in patul ei si mi-a spus sa nu cumva sa citesc deoarece trebuie sa imi menajez ochiul, si zau daca nu cred ca am simtit ceea ce putea semana cu un fel de extaz acolo, in caldura patului lui mama, cu o compresa mare inmuiata in ceai de musetel pe ochi, si doar cu gandurile mele total confuze si ignorante pt care eu personal nu aveam pe atuncea nici vocabular nici hormoni.
La nivel mai sexual m-am indragostit de Karl pe la 13 ani. Iar la nivel de indragosteala din aia mai totala, cu trup si suflet, si totodata si fara leac si fara recurs si cu final deja anticipat trist inca de la bun inceput m-am indragostit de d r la 16 ani, nu am reusit decat sa il tin de mana si sa ma sarut cu el decat o singura data, el nu era pregatit de mai mult la vremea aia, probabil ca nici eu nu eram, dar nu asta conta, nu mi-a trecut nici acuma, si tot ce as vrea e sa nu cumva sa aflu ca s-a conformat dorintei parintilor lui si ca s-a casatorit pana la urma, ca atatia altii, cu o femeie, ca daca aflu asta zau ca am sa fac ulcer de stress pe loc...cred ca si de aia am evitat sa ma duc la aniversarea de 10 ani de la terminarea liceului, tocmai ca nu cumva sa aflu ceva posibil neplacut in legatura cu deciziile lui, sau, mai rau, sa il vad cumva supraponderal sau chelind, ca efectiv nu cred ca as suporta nici asta.
8. La ce varsta ati stiut ce meserie o sa aveti? (nu ce va doreati, ci cea pe care o aveti sau macar pentru care ati invatat)
Nu am fost sigur pana in ultima clipa daca voi fi indeajuns de capabil sa imi indeplinesc chemarea resimtita prima oara la 8 ani, confirmata la 13 ani, si reconfirmata la 19 ani, de a deveni functionar, preferabil bugetar, desi e OK si cu finantare mixta, totusi cu sanse sporite de un venit cat mai stabil, acces nelimitat la gume, creioane, si alte rechizite, calatorii unde am eu chef in toata lumea decontabile din buzunarul contribuabililor onesti UE si/sau al unor afaceristi insemnati, plus, daca mai este posibil, si o pensie UE.
9. Ati regretat vreodata ca adult ca n-ati tras mai tare in scoala?
Niciodata. Ar fi existat un risc prea mare sa fiu considerat supra calificat pt un job de simplu functionar si ar fi trebuit sa ma orientez catre functii mult mai stressante de sef de serviciu, sau, cine stie, Doamne fereste, la un moment dat chiar director.
10. Care e simtul pe care ati regreta cel mai tare sa-l pierdeti?
Vazul...desi cred ca cel tactil este considerat chiar mai important, ca am citit ca este efectiv ultimul care devine nefunctional in caz de deces obisnuit.
11. V-au influentat parintii alegerea carierei?
Nu, absolut de loc, chiar s-au ferit cat au putut sa se amestece, atat pro- cat si contra- desi numai eu stiu cat au suferit atat ei, cat si bunicul, cat si unchiul, deoarece ei visau cu totul altceva pt mine, tot functionar, desigur, ca de altceva era clar ca nu eram in stare, dar macar functionar ceva mai inalt de stat, de ex functionar de protocol pt parlamentul UE, care duce cafele pe o tava la delegatii si parlamentarii aceia deosebit de importanti, si, pt un ban in plus, ofera servicii de phone sex la persoane de vaza, nu asa la publicul general.
8 kommentarer:
Ba eu nu cred ca fumatul e obicei negativ, din contra. Depinde cu ce-l compari. E preferabil sa fumezi decat sa-i dai unuia in cap (de exemplu). Inclusiv pentru binele propriu.
Karl era germanoid sau e porecla?
Era, adica sper ca mai si e 1/2 finlandez dupa mama si 1/2 american dupa tata, si are un nume "germanoid", dar efectiv cred ca tatal lui era la a 3-a sau a 4-a generatie de imigranti europeeni in SUA, habar nu am daca strict din Germania, sau din alta tara, asa ca nu prea avea nimic cu Germania contemporana, plus nu stia sa vorbeasca pe atunci in copilarie decat finlandeza si engleza.
Mi-ai amintit de cei doi colegi de clasa de care am fost si eu indragostita. De unul in clasa intai, iar de celalalt in clasa a 5-a. Poate voi povesti odata pe blog. ;)
Abia astept sa citesc barfe de genul asta !!
m-ai facut sa-mi amintesc de cel de care m-am indragostit in clasa 1...ovidiu era numele,blond cu niste fantastici ochi albastri,a stat o saptamana cu mine in banca...ii placea sa-si puna capul in poala mea si eu sa-l mangai pe par...
eu am plecat din oras dar intamplarea a facut sa-l revad dupa vreo 20 de ani...nu mai avea nimic din dragalasenia lui Ovidiu al meu...doar ochii mai erau la fel...el a zis ca eu sunt si mai frumoasa dar tot trista am ramas...
Adica te vedea trista si tot avea pretentia sa il consolezi tu pe el ?! Zau, ce nesimtit !
Uite, eu nu mi te imaginez absolut de loc ca o persoana trista, ba chiar dimpotriva, o persoana vitala bogata in resurse pe care chiar le daruiesti in jur cu generozitate si chiar speranta perpetua de mai bine si pt altii, nu doar asa pt binele personal, si nici in mod naiv...cel putin asa mi se pare ca reiese de pe blog.
cand am spus "trista" ma refeream la faptul ca el era foarte schimbat,nu mai avea nimic din dragalasenia baiatului care imi placuse...asta m-a intristat (ma refer la interiorul meu) pentru ca,evident am stat de vorba,am zambit si ne-am bucurat de revedere...
si da,ai dreptate,nu sunt o persoana trista,viata fara zambete ar fi cenusie si eu zambesc in general cand vorbesc dar ochii mei au aer melancolic,asta da...se vede si in poze :))
Send en kommentar