fredag den 26. oktober 2012

Din cauza lui Daniel Craig mi-a cazut cu tronc o actrita


In loc sa vizionez cuminte si filmele Bond cu Daniel Craig in ordinea listei pe care mi-o propusesem ieri, dupa ce le-am vazut pe primele 4, am trisat, l-am abandonat pe dl James Bond, si am vazut filmul Arhanghel, (bazat pe un roman al d-lui Robert Harris), in care dl Craig nu e in vreun serviciu militar insa, fiind profesor universitar de istorie din SUA, participa, mai mult sau mai putin ajutat de serviciul FSB si de mass-media internationala, (ai carei reprezentanti ajung chiar in situatii de ultim sacrificiu personal), plus cert ajutat de o studenta la drept moscovita care participa la activitati de prostitutie pt a se putea intretine financiar, (si despre care se poate spera ca supravietuieste), la salvarea Rusiei ultimilor ani ai secolului XX de pericolul revenirii comunismului de tip totalitar stalinist.

Zau daca nu mi-a cazut cu tronc d-na Ekaterina Rednikova. Nu as putea sa explic de ce, poate pt ca are parul castaniu, si acest lucru e mai rar in Moscova, insa efectiv m-am simtit deosebit de atras de ea mai mult decat de dl Craig, care se vede destul de clar ca intr-o productie BBC din anul 2005, in care deja era tocmai pe cale sa semneze contractul de a-l reprezenta pe dl James Bond, (in legatura cu care chiar dansul a remarcat ca era preocupat de problema dificila de a-i darui acestui personaj "mai multa adancime emotionala"), nu a reusit sa fie deosebit de constiincios in reprezentarea cat mai autentica a unui profesor universitar de istorie american cu studii in tinerete la Moscova si specializat pe istorie sovietica, asa cum ii cerea acel rol.

Poate ca m-am simtit si usor intimidat de faptul ca juca in rolul unei studente la drept, si eu in general admir studentii si absolventii de studii juridice, plus in general atunci cand ma simt intimidat in mod admirativ (nu in mod ingrozit, desigur) de cineva voi fi intrigat si atras intr-o oarecare masura de acea persoana. (Studentii, absolventii, si profesorii de istorie nu ma intimideaza chiar atat de mult, ci de obicei imi starnesc compasiune.)

Uitandu-ma la film efectiv mi-am dorit sa ating parul castaniu al d-nei Rednikova, ba chiar si alte parti ale corpului ei daca ar fi fost posibil si mi-ar fi permis, deoarece mi s-a parut, cred, in acel film, singura persoana vie, calda, autentic umana inconjurata de zapada inghetata si de alte personaje parca decupate din carton.

Ulterior am avut un vis cu personaje in prealabil intalnite de mine in filme documentare istorice rusesti, sau erau din filme artistice insa modul in care erau prezentate parea de tip documentar, ca in filmele deosebit de vechi in alb negru in care scenele se succed mai mult ca o serie de fotografii decat in mod foarte fluid, si acest lucru pare a le inzestra cu calitati documentare. Si m-am trezit din vis cu gandul ca intelesesem oarecum mai bine ce dorise sa ne explice dl Mihai Eminescu in poezia Venere si Madona, insa si dl Jung ulterior in legatura cu anima Mary.

Chiar tin minte ca inainte sa ma culc chiar ma gandisem cu oarecare iritare la cliseul "prostituatei cu inima de aur", deoarece nu voiam sa ma gandesc la rolul interpretat de d-na Rednikova si nici la Rusia in general, sau cel putin sufletul ei cultural, prin prisma acestui cliseu, insa visul mi-a imblanzit intr-un fel iritarea, deoarece pe de o parte Madona este o impaciuitoare, iar pe de alta eu nu pot decat sa devin mai indulgent (in principal cu mine insumi) daca e vorba de a privi lumea mea inconjuratoare sau chiar si propria mea relatie cu ea cu ajutorul reflectarii ei in diverse filme.


 

6 kommentarer:

Vladimir sagde ...

nimic nu-i rar in moscova, nici macar parul castaniu...

Rudolph Aspirant sagde ...

Probabil ca ai dreptate, si e rar mai mult in ideea mea de Moscova decat in Moscova reala. De altfel, nu am terminat inca articolul, ca voiam sa ma refer oarecum, daca reuseam, la ideea de persoana de care ne putem simti atrasi sau chiar indragosti, insa nu stiam cum sa explic prea bine ce voiam sa zic.

vienela sagde ...

Fata aia ma duce cu gandul la o asiatica. Am tendinta sa imi imaginez rusoaicele ca fiind blonde. :))

Vladimir sagde ...

marturisesc ca m-am mirat ca-ti place. Nu-i cam feminina si dezvoltata in anumite departamente pentru gustul tau? eu ramasesem cu ideea ca-ti plac astea ca niste baieti tineri cum vezi pe catwalk, de aia am fost surprins. nu de alta dar asta-i genul care imi place si mie (ciudat e ca n-o gasesc prea slaba) si cred ca cu greu se pot doua gusturi mai opuse (ma bazez pe ce ai descris tu in diverse locuri). ceea ce o face intradevar extrem de dezirabila, fiindca ne place amandorora. de unde cred ca nu-i aspectul. ci ca are farmec si pare "de trait cu ea". nu-i bibelou.

Vladimir sagde ...

sunt foarte multi asiatici in Rusia :D. Uita-te cat e dupa Urali incolo. Evident s-au facut schimburi de material genetic intre zona europeana si cea asiatica. multi rusi-rusi (din republica rusia) au sange mixt si ochi tatari desi trasaturile sunt relativ spre foarte europenoide. Uite...eu-s mongol/tatar la origini :))

Rudolph Aspirant sagde ...

Cred ca mi-a placut mai mult la nivel de suflet decat la nivel de sexy-ness initial, pt ca parea o oaza de umanitate in decorurile alea din film si inconjurata de alte personaje caricaturizate, plus ideea de Madona, si eu cand sunt atras asa la nivel de suflet pana la urma vreau sa si ating, (si la nivel de verificat ca exista, si la nivel sexual, de ce nu, ca si sexul e un fel de explorare poate uneori, nu neaparat de comunicare, ca de aia cred ca ii si zice "cunoastere"), desi stiu ca in ultima instanta nu e decat o iluzie, o proiectie de dinauntrul meu, si e asa nu numai pt ca e vorba de o actrita intr-un film, dar si daca s-ar intampla in real life sa vad asa o persoana. Plus ca recunosc ca efectiv mi se facuse dor de nuanta aia de par castaniu care e ff rara aici in Norvegia, ca aici majoritatea ori sunt bruneti cu pielea alba, ori sunt blonzi de diferite nuante, desigur ca mai sunt si diversi imigranti din diferite locuri, insa, zau, castanii asa ca niste castane de toamna la care ma tot gandisem in ultima vreme, (ca tot a venit vorba despre ele pe diverse bloguri), nu am prea vazut.