Am preluat aceasta leapsa de la un blogger- bunica din Olanda, si, din cauza sentimentelor mele cam incurcate si amestecate despre Olanda, remarc cu aceasta ocazie ca mie personal bloggerii de tip bunica mi se par adeseori cei mai priceputi ambasadori sau lobby-isti pt tarile sau chiar localitatile reprezentate de ele ! Acum ca am gasit 2 bloggeri de tip bunica simpatica in Olanda, poate ca nu o sa mai ezit chiar asa de tare de a mai face escale in Schiphol si in viitor, desi zau daca nu am pierdut deja de 2 ori legaturi destul de importante la vremea respectiva in cadrul acelui aeroport, atat inainte de deschiderea Cortinei de Fier cat si dupa, plus drumul necesar intre diversele terminale mi s-a parut intotdeauna lung si ineficient, nu exista nici WiFi gratis nelimitat, plus nici shopping-ul nu e deosebit de extraordinar cu exceptia imbunatatirii relativ recente a librariei din hub-ul central.
Care ar fi...
...ziua cea mai frumoasa ?
Dupa parerea mea, aproape fiecare zi nou nouta are in ea potentialul de a deveni o zi autentic frumoasa.
...lucru cel mai usor?
Un reflex (involuntar la un stimul oarecare).
...cel mai mare obstacol?
O eventuala umbra personala de care te poti impiedica sau speria.
...cea mai mare gresala?
A confunda prea des niste presupuneri cu niste adevaruri factuale sau totusi cat de cat axiomatice.
...cauza rautatilor?
De cele mai multe ori probabil simpla incompetenta sau neglijenta comun omenesti. Desigur, Doamne fereste, exista si rau din ala "absolutul", dar ala e totusi destul de rar.
...cea mai mare infrangere?
Zau, nu stiu...eu personal am remarcat ca inca de la conflictul lui Oedip, am cam tins sa capitulez din prima, deoarece sunt cam lenes si necompetitiv din fire.
...cei mai buni profesori?
Ai mei...ca stiu cat s-au chinuit cu mine, chiar fara sa le ceara nimeni asa ceva.
...prima necessitate?
Apa.
...ce te face fericit?
Sa ma indragostesc.
...cel mai mare mister?
De ce naiba or parea oamenii in general asa de singuri ingramaditi pe Terra in coltisorul nostru din galaxia Calea Lactee ? Adica am citit ca numai in cadrul galaxiei noastre ar putea exista 500 de milioane de planete care ar putea teoretic prezenta conditii in care s-ar putea dezvolta viata, si nu-mi dau seama de ce nu ne intalnim si noi macar cu un ET...desi sper sa fie unul dragut si prietenos, nu unul rau, sau prea din cale afara de bizar.
...cel mai mare defect?
Al meu personal e indolenta, insa nu as indrazni sa generalizez asta pt alti oameni decat mine, deoarece cred ca fiecare om are dreptul de a avea defectele majore proprii personale.
...persoana cea mai periculoasa?
Un om oarecare, (cu exceptia membrilor familiei mele + prietenei mele cele mai bune + a 3 alti amici personali +/- alti 2 de care as putea fi teoretic indragostit din timp in timp si/sau unor indivizi ocazionali carora le-as da eu green light special pe durata limitata pt socializare), care pare a dezvolta spontan hodoronc tronc un interes deosebit (de orice fel, pozitiv sau negativ) fata de mine personal.
...cel mai urat sentiment?
Neincrederea. Eu in general am incredere deosebita in maj oamenilor lumii largi atata vreme cat simt ca sunt, cum mi se pare de altfel si normal, total indiferenti fata de mine. Cum pare sa inceapa ca ii pasa cuiva (care nu face parte din paranteza de exceptii mai sus mentionate) de mine in mod special, tind sa devin suspicios ! O fi ceva disfunctional...dar nu e vina nimanui, asa m-am dezvoltat eu, si nu prea am de gand sa ma schimb in acest sens decat in mod planificat sub controlul meu personal in cazuri discrete, aprobate la nivel individual, in functie de daca sunt motivat de a obtine ceva anume cu ajutorul cuiva anume. Am remarcat deja, de exemplu, ca pare sa nu prea aiba rost sa cer la intamplare ajutor cuiva pt a ma orienta in spatiu in caz ca sunt ratacit, deoarece in peste 72 % din cazuri voi primi informatie total inutilizabila sau de-a dreptul gresita...nu din vreo rea intentie, dar pur si simplu din pura incompetenta sau eroare umana.
...cel mai frumos cadou?
Un cadou ales special pt mine cu o ocazie valabila, de ex ziua mea de nastere, sau una din cele 14 zile ale anului in care se sarbatoreste vreunul din cei 14 sfinti Eugeni, sau de Mucenici cand se sarbatoresc cei care nu au un nume de sfant special atribuit, (ca ma cheama si Horia), sau cu ocazia vreunei sarbatori religioase sau culturale oarecare in legatura cu care este obisnuit de a se face cadouri, ambalat frumos si cu grija, si insotit de o imbratisare...preferabil, totusi, sa nu fie ceva de mancat sau de baut, (ca pe mine chestiile astea ma lasa rece), nici de imbracat sau de incaltat, nici cosmetice, (deoarece sunt deosebit de pretentios in legatura cu ce pun pe corpul meu si e pacat de bani)...bijuterii si ceasuri e voie, insa fara vreo pretentie ca am sa le port vreodata eu personal...cel mai bine ar fi diverse obiecte decorative sau casnic utile estetice si ergonomice cu design fie rococo, fie Sanrio, fie Disney, fie minimalist scandinav, amantii avand voie si design asiatic antic sau baroc.
...locul unde esti in siguranta?
Pe orice balcon sau terasa imprejmuita...zau, nu am teama de inaltime, de obicei e si aer destul, exista si priveliste frumoasa sau interesanta in jur, mi se pare chiar un loc ideal pt orice fel de indeletniciri solitare sau chiar in comun.
...drumul cel mai rapid?
Eu, cam impulsiv si nerabdator din fire, dar si totodata lenes, dupa ce "deliberez profund" tergiversand cat oi putea de mult, mereu tind sa imi zic ca o fi ala pieptisul, (ca sa scap cat mai repede de orice obligatie de a actiona intr-un sens anume), dar de fapt in realitate pt mine, care nu prea am anduranta, de fiecare data observ ca asta tine mai mult decat ala ocolitul agale prin vale, pe teren mai plat.
...senzatia cea mai agreabila?
Fata in fata, piept la piept cu cineva de care sunt indragostit.
...o protectie efectiva?
Condomul/prezervativul mi se pare cea mai buna protectie in majoritatea situatiilor mai obisnuite in care se pot gasi oamenii care traiesc ca mine, in teritorii de obicei pasnice si pe timp de pace. A nu se uita totusi, in plus, si de centura de siguranta si/sau casca de protectie in caz ca ne aflam in sau pe vreun vehicol in miscare in acelasi timp, indiferent daca suntem soferi sau pasageri.
...cel mai bun remediu?
Nu cred intr-un remediu universal, cred ca fiecare afectiune are sau macar ar merita sa aibe leacurile potrivite ei, in mod cat mai rafinat nuantat posibil.
...forta cea mai mare?
Forta nucleara puternica mediata de gluoni care tine nucleii diverselor elemente intregi.
...cele mai necesare persoane?
Cred, cand esti mic, minim un alt adult totusi matur responsabil, desi preferabil 4 ca sa lucreze in schimburi si sa evite burn-out-ul de a avea grija de un copil uman de obicei cam pretentios, exigent, narcisist, ba chiar si posibil tiranic absolutist din fire. Cand esti mai mare, ideal tot minim un alt adult cat de cat similar de matur responsabil in preajma ca sa iti poata folosi de reper realist, ca sa nu te pierzi prea mult in fantezii personale de nivel utopic daca stai singur, desi e OK sa traiesti si singur, mai ales daca ai grija sa iti fixezi cat de cat niste repere in jur ca sa nu te ratacesti.
...sentimentul cel mai frumos?
Dragostea (= bucurie + incredere, cf Plutchik)
13 kommentarer:
mi-au placut raspunsurile si grija cu care le-ai formultat! am simtit sinceritate în spatele fiecarui cuvânt.
Multumesc pt apreciere. Eu cand dau de intrebari asa de complicate, plus linkate de numele respectabil Minnie, e ca si cum m-as afla in fata unui test scolar serios, nici nu as indrazni sa nu incerc sa fiu cat pot eu de constiincios si sincer + desi mai dau cate un Google pt vreun link sau a verifica ceva despre care nu eram 100 % sigur, (cum a fost de ex intrebarea incuietoare despre forta cea mai tare), totusi incerc sa nu trisez !
Bine, o sa incerc sa te ignor, ca sa nu intru pe lista neagra de persoane suspicioase.
:)
Ei, on-line "pericolul" e doar virtual, nu e la fel ca in real life !
Si tatal tau n-a fost dezamagit? Eu cu al meu (ala biologic) avem grija sa reeditam conflictul cu regularitate. :) Cred ca bietul om s-ar simti abandonat daca nu l-as servi cu regularitate. Intra in fisa de post al postului de fiu iubitor, zau asa!
Nu, tata e un tip de om care a fost deosebit de bland, tolerant, si indulgent din fire si cu mine si cu mama, desi probabil isi rezerva agresivitatea fata de lumea din exterior. Plus ca lui chiar cred ca ii facea placere sa castige la diverse competitii dintre mine si el asa pe bune, adica, desi ma invita el adesea in mod activ sa ma lupt cu el, ca ma vedea asa mai mototol si necompetitiv din fire, totusi nu m-a lasat sa castig niciodata asa in mod corupt, ca a fost totusi sportiv de echipa rugby studenti cand era tanar, si tine ff mult la fairplay si la integritatea sportiva a competitiei in sine. Plus sunt aproape sigur ca daca e vorba de triunghiul familial, el a tins intotdeauna sa tina mai mult cu mama decat cu mine. Si mama cu el mai mult decat cu mine. Adica eu i-am vazut pe parintii mei ca efectiv nemanipulabili de mine in sens sa reusesc eu vreodata sa le despart alianta de adulti "impotriva" mea, ca desigur ca am incercat si eu mai mult sau mai putin subtil sa obtin privilegii in fata unuia fata de celalalt,sau sa gasesc zone de "fractura" posibil vulnerabile numai bune de atacat...dar zau daca ma bagau in seama vreodata daca incercam eu sa fac pe viteazul cumva in fata lor...eu in ochii lor am fost, cred, mereu un copil relativ vulnerabil care trebuia totusi protejat mai mult decat media, (poate si din cauza ca m-am nascut prematur si le-a fost mila de mine din prima cand m-au vazut asa ca o maimuta care nici nu stia sa suga, si nici nu stia pe ce lume se afla), dar, totodata, pe de alta parte, excat un fel de "rahat cu ochi", asa mai molau din fire, total neambitios, deci si un posibil "rival" cu care nici nu merita sa-ti pui mintea prea tare, ca era clar ca puteau oricare dintre ei sa se incrunte o data la mine si imediat ma rasturnam pe spate ! Tin si acuma minte o data probabil pe la mai putin de 4 ani, sau cam pe acolo cand mama si tata se pregateau sa plece undeva impreuna, gatiti si veseli si eu eram total gelos si am facut o criza cu plansete de suferinta adevarata sa ma ia si pe mine sa ma distrez cu ei, si pur si simplu mama mi-a ras in nas si mi-a zis sa nu mai fac atatea istericale ca ma agit degeaba, si pur si simplu mi-au intors spatele si au plecat !Insa la nivel fundamental, eu m-am simtit intotdeauna in deplina siguranta ca nu voi fi abandonat in mod real, ca voi fi hranitexact atat cat trebuie, niciodata nu am simtit goluri sau foame de afectiune, de atentie, stiam ca daca nu sunt mama sau tata, precis vor apare bunicile, sau in general se va gasi cineva pe acolo prin jur.
Dar daca e vorba de dezamagire, intr-un fel, da, cred ca tata a fost si este inca dezamagit de mine, ca ar fi oarecum imposibil sa nu fie, desi stiu ca ma iubeste ff mult si chiar mereu insista sa imi spuna asta asa in mod expres, mai ales de cand am fost mai mare si el a inceput sa imbatraneasca un pic.
"fata in fata,piept la piept cu cineva de care sunt indragostit"...subscriu intru-totul la ceea ce ai spus...
Datorita Pandhorei am ajuns pe blogul tau si sincera sa fiu ma uimeste ca aceasta leapsa a ajuns la tine! Pot deci trage concluzia ca blogosfera e tare mica! Sau nu?!
Nu stiam ca, citez:
"Eu cand dau de intrebari asa de complicate, plus linkate de numele respectabil Minnie, e ca si cum m-as afla in fata unui test scolar serios" am încheiat citatul, eu ti-am "likat" aceasta leapsa! Bunica sunt este adevarat, dar oare am început sa uit? In orice caz, multumesc ca ai facut leapsa, linkata sau nu de mine si sa stii ca sunt un om oarecare asa ca pot fi si ...persoana cea mai periculoasa? :)))
O noapte buna, de la bunica din Olanda! :))
Pai am ajuns la blogul tau printr-un simplu click de la blogul Vienelei, unde pomeneai intr-un comentariu de o leapsa noua, ceea ce mi-a suscitat imediat curiozitatea. De obicei anunt printr-un comentariu oarecare daca preiau vreo leapsa de undeva, dar uite ca in cazul asta s-a intamplat pur si simplu sa sterpelesc leapsa fara sa mai anunt ! Asa ca probabil eu sunt cel mai "periculos" dintre noi doi ! Glumesc. Raspunsul la intrebarea legata de "cea mai periculoasa persoana" era legat mai mult de nervii life-ului meu corporatist si nu are de-a face cu blogosfera virtuala total relaxanta !
Recunosc ca si pe mine m-a emotionat propriul meu raspuns destul de mult !
Ai fost mult prea serios la aceasta leapsa, dar in acelasi timp m-ai facut sa ma gandesc si eu la fel de serios la aceste intrebari, mai ales ca ii promit "bunicutei" (intre noi fie vorba, nu arata deloc a bunicuta) de mult timp ca raspund intrebarilor ei.
Dintre toate raspunsurile tale, cel mai mult mi-a placut asta: "O eventuala umbra personala de care te poti impiedica sau speria."
Eram intr-o stare de spirit deosebit de constiincioasa in ziua cand am raspuns la aceste intrebari ! Cred ca si de aia le-am luat ff in serios.
Send en kommentar