De la admirat la atins, apoi la luat de pe umeras si probat in fata oglinzii a fost, desigur, numai un pas. Desigur ca fustele obisnuite de zi cu zi nu m-au tentat in mod deosebit deoarece prea semanau a uniforme, si am fost atras in principal de bluzele si rochiile din materiale mai fine si mai elegante.
Am inceput cu bluzele deoarece mi se pareau mai abordabile si mai usor de probat, majoritatea cu nasturi in loc de fermoare, fata de care eram oarecum intimidat deoarece imi era frica sa nu cumva sa prinda din greseala vreun capat de material si sa il destrame, plus nasturii mi s-au parut intotdeauna niste obiecte fascinante, demne de admirat in sine.
Doua bluze mi-au placut in mod special, ambele fara maneca, una din matase naturala de provenienta asiatic indepartata, de culoare crem uni si alta dintr-un material asemanator batistului din bumbac cu broderie englezeasca in forma de floricele cu niste gaurele festonate in centru, care aceasta chiar fusese adusa de tata cadou pt mama tocmai de la Londra. Prima avea un guleras simplu cu colturi usor rotunjite, iar a doua nu avea guleras, ci doar o bordura festonata rotunjita la gat. Ambele se inchideau cu un singur nasturas sidefiu plasat in zona posterioara a gatului, si tin minte si acum senzatia racoroasa produsa de acel nasturas pe pielea de la ceafa. Nu am indraznit sa o probez pe nici una pe pielea complet goala, din teama ca nu cumva sa le ating de o posibila transpiratie personala, si, in plus, desi pe cea din batist am pus-o peste maieul de corp, pe cea de matase am probat-o numai peste un T-shirt mai gros, tocmai deoarece cred ca intuiam ca matasea naturala poate fi mai vulnerabila la umezeala. Nu m-am putut decide niciodata care din ele imi placea mai mult. Tin minte ca mai mult mi-a placut senzatia de a ma simti imbracat in ele decat a ma admira pe mine personal imbracat cu ele in oglinda, desi mi-a facut totusi placere sa ma si admir asa, si din fata si din profil.
Rochiile au reprezentat o adevarata provocare, si, desi am petrecut ff multa vreme admirandu-le si atingandu-le, chiar etalandu-le pe pat pt a le contempla mai bine, nu am indraznit sa le probez pe toate. Stiu ca era una dintr-un material asemanator taftalei imprimat cu trandafiri de culoare bordeaux pe care nu am probat-o niciodata, desi am fost deosebit de tentat de ea, insa nu am indraznit. Mi se parea prea somptuoasa, plus avea un fermoar deosebit de lung, si eram sigur ca nu voi fi indeajuns de indemanatec pt a-l manevra de unul singur fara sa prind accidental o margine de stofa. Oricum asta era un fermoar pe care mama de obicei il punea pe tata sa il inchida de cate ori isi punea aceasta rochie, asa ca eu mi-am recunoscut in mod realist incompetenta si lungul nasului.
Nu stiu de ce nu am fost niciodata tentat de a proba incaltamintea lui mama, desi imi facea placere sa o ating si sa o admir, ca de altfel orice obiect de incaltaminte si orice accesoriu de piele de cand pot sa tin eu minte. Nu am probat vreodata decat incaltamintea lui tata si a bunicului. Cosmeticele insa precis le-am incercat. Cel mai mult imi placea sa imi dau cu pudra pe fata ! De altfel si mama imi dadea cu pudra pe nas in joaca daca ma uitam la ea in timp ce se machia, asa ca am dedus ca este chiar OK sa imi placa sa utilizez diverse cosmetice, si nu mi-e teama sa le folosesc, desi sunt extraordinar de pretentios, daca e vorba sa aleg vreun produs cosmetic pt mine anume, si adeseori sunt prea lenes pt a fi deosebit de constiincios. Adeseori prefer, de altfel, sa ma feresc de elementele naturale prea salbatice, ca de exemplu vant sau soare excesiv, decat sa trebuiasca sa ma chinui sa intrebuintez un regim de protectie anume, plus sunt cam lenes si in privinta frecventarii saloanelor de infrumusetare masculine, si nici nu prea am incredere in competenta reala a tuturor angajatilor acestor tipuri de saloane, sau chiar a conditiilor de mentinere si sterilizare a echipamentului folosit. Ma ingrozesc de cate ori citesc in mass-media despre cine stie ce infectie provocata de vreo pedichiura sau manechiura efectuata in mod inabil si fara respectarea unor reguli de igiena cat mai stringente. Problema mea principala din acest moment consta in gasirea unui salon cu adevarat specializat la nivel expert in depilare corporala, mai ales ca serviciile cosmetice de tip spa mai complex sunt relativ noi in Norvegia, si nu numai cele pt barbati.
Totodata nu am dezvoltat ulterior nici un fetish de tip transvestitist, adica nu am o placere sexuala deosebita din a proba sau a purta imbracaminte feminina, in nici un caz underwear, nici o placere de a ma deghiza in joaca in femeie, nici macar la diverse baluri costumate sau de Halloween. Ca eventual spectator, desigur, imi face uneori placere sa vizionez spectacole in drag, insa cred ca mi-ar face MULT mai multa placere sa observ actori barbati interpretand chiar roluri complexe autentic feminine fara nici o exagerare decat poate cea necesara unui moment comic, insa in zilele noastre astfel de spectacole sunt, cred, destul de rare, in afara spectacolelor de teatru kabuki si anumite trenduri in Tollywood. Cred ca singurul lucru care m-ar tenta pe mine personal sa calatoresc vreodata in trecut cu o eventuala "masina a timpului" ar fi oportunitatea de a-l viziona pe dl Alexander Cooke jucand un rol feminin intr-o piesa de teatru scrisa de dl William Shakespeare.
4 kommentarer:
Cred ca dupa fiecare baiat se ascunde o mica cocheta! Acum depinde si de viata cum aceasta "cocheta" creste..... La unii se transforma în ceva ce eu consider ca e boala!
Daca asta e despre tendintele narcisiste exagerate, probabil ca ai dreptate.
Cred ca nu exista copil care sa nu fi incercat lucrurile parintilor, sa nu fi probat hainele...
Desigur. E ceva total obisnuit.
Send en kommentar