søndag den 14. oktober 2012

Din servieta mea diplomat

 
Mai demult, bloggerul Madelin ne-a indrumat catre un site, care acum nu mai e activ, cu ajutorul caruia puteam sa ne alcatuim un tablou de tip natura moarta al obiectelor noastre preferate pe care le-am avea pe un eventual birou al nostru personal, sau chiar pe care le-am cara cu noi in servieta diplomat daca suntem profesionisti cu biroul mobil. Am pastrat acea fotografie de atunci !
 
 
 
 
Singurul obiect al carui stil nu se potriveste cu al meu este telefonul mobil, deoarece stilul preferat mie nu aparea in lista de optiuni de pe acel site, insa l-am ales pe acesta deoarece, vazut de sus, poate semana si cu un taxi de jucarie, si eu am o relatie speciala cu taxi-urile si soferii lor.

Singurul obiect care nu poate fi chiar al meu si reprezinta doar o legatura de-a mea sentimentala este banda de prosop elastic de culoare galbena pt incheietura mainii unui jucator amator de tenis.

Ochelarii de soare sunt ca ai mei cand aveam aproape 11 ani si eram in vacanta pe undeva pe la mare, posibil chiar la Mamaia sau la Eforie Nord, efectiv nu mai tin minte unde in acea vara.

De cate ori calatoresc incerc sa iau cu mine in mod preventiv un pansament de tip Band-Aid, preferabil chiar vreo 2, pt eventuale julituri, si de asta am inceput sa ma ingrijesc inca de cand am vazut primul Band-Aid la 8 ani, cand el mi-a fost daruit de o persoana caritabila de origine scandinava (1/2 suedeza si 1/2 finlandeza), pe care mama a fost intotdeauna usor geloasa deoarece era secretara lui tata, insa pe care am evaluat-o eu ca nu era periculoasa deoarece, desi tata o aprecia deosebit de mult din mai multe puncte de vedere si i-a parut sincer rau cand a trebuit sa o concedieze din motive economice, totusi ea avea un prieten stabil finlandez preferat care era proprietarul unui iaht pe care ea abia astepta sa se urce in fiecare week-end, ca sa calatoreasca in vederea ancorarii lui in largul unor diverse plaje pustii si destul de bolovanoase, plus fusese deosebit de atenta fata de mine, care tocmai fusesem ranit destul de grav la genunchiul stang si nu aveam la indemana decat un pansament inestetic de tifon romanesc.

Maimutoiul este animalul meu reprezentativ din zodiacul chinezesc.

De mini-lanterna, carabiner, ac de siguranta, si lacatel cu cifru ma ingrijesc intodeauna atent sa nu duc vreodata lipsa.

La fel si de strugurel de buze, desi de fapt mereu uit sa il folosesc, insa il consider deosebit de util mai ales pt eventualele momente in care as fi nevoit sa petrec mai mult de 10 minute in vreo statie de autobuz cand bate vantul deosebit de tare.

Imi face de asemenea placere sa car cu mine pe unde ma duc diverse suveniruri inutile, cum ar fi jucarii de plastic oferite ca promo de vreo revista, (cum ar fi in acest tablou dinozaurul sau ursul panda), sau jumatati de brelocuri devenite nefunctionale culese cu ocazia unor diverse popasuri de-a lungul a diverse autostrazi, (ca de exemplu racheta micuta care abia se desluseste in coltul din dreapta jos).

Portofelul imi e mereu plin de bilete vechi expirate sau inutilizabile a doua oara, si de cateva monezi straine, (de obicei culese de pe jos, desi uneori chiar si primite ca rest), inutilizabile local oriunde m-as putea eu afla vreodata in lume.

Si mai car cu mine de obicei si cateva suveniruri cu oarecare valoare sentimentala, cum ar fi tigva de bovina de tip water buffalo de plastic de culoarea fildesului, replica Statuii Libertatii, si betisoarele de cocktail in forma de spade de culori diferite anuntatoare de vreun duel intre 2 posibile preferinte cu care ma confrunt si eu, ca atatia altii, destul de des, de ex daca sa investesc in Burger King sau McDonald's, sau daca sa imi pun la mana in vreo zi oarecare ceasul Swatch sau ceasul Timex.

Iar ziare mereu tind sa culeg de pe unde imi pot iesi in cale, deoarece, in afara de faptul ca am fetish pt hartii tiparite, se stie si mai larg cum pot fi ziarele de utile in atatea moduri pt atatia oameni, uneori chiar salvatoare de viata, nu numai daruitoare de confort, folosibile de ex chiar si ca material izolant sau combustibil direct impotriva frigului.

12 kommentarer:

vienela sagde ...

Eu incerc mereu sa car cat mai putine lucruri cu mine. Imi place sa umblu libera, cat mai libera. Dar nu voi pleca niciodata din casa fara tigari, bricheta, guma de mestecat, clama de strans parul, strugurel si buletin.
Restul lucrurilor sa stea acasa cuminti, asteptandu-ma. :))

Vladimir sagde ...

Chiar nu mai merge site-ul ala? Aaaaaa :( Ce pacat. Mi se pare chiar foarte-foarte misto! Foarte misto! De fapt am participat si eu la un concurs facut de Arc'terix in care voiau sa aratam ce avem noi in rucsac. N-am castigat, evident a castigat o fata fiindca ele au personalitati (si posete) mult mai interesante, dar cred ca mai am poza aia pe undeva. Doar ca nu are deloc simbolism in ea. E chiar ce avream eu in acel moment in rucsac. O sa o postez si eu.

Anonym sagde ...

Daca este servieta cu imunitate diplomatica printre obiecte poate fi transportat Julian Assange.Repede.

Rudolph Aspirant sagde ...

NU e servieta cu imunitate diplomatica, nici una cu care se face curierat/trafic/transport de ceva anume, e pur si simplu o servieta simpla oarecare, care contine obiecte posibil utile sau inutile de zi de zi. Chiar m-am gandit cand am scris titlul ca se va crea probabil o confuzie, insa pana la urma l-am lasat asa cum e ca mi-a fost lene.

Rudolph Aspirant sagde ...

P.S. Eu nu am avut niciodata de fapt servieta diplomat, doar fie rucsac, fie o servieta simpla, fie, desigur, ghiozdanul meu special de piele din clasele 1-2 primare. Chiar mi s-a parut ca titlul suna pompos sau cauzator de confuzii, dar pana la urma mi-a fost lene sa il schimb !

Rudolph Aspirant sagde ...

P.P.S. Cine o fi ala din fotografia din ziar, sau articolele ziarului respectiv nu au nici o importanta, asta era optiunea de pe acel site daca alegeai sa cari cu tine un ziar oarecare. Desigur, printre diverse ziare, am si eu preferinte personale, insa uneori mai culeg si unele total la intamplare, unele chiar in limbi ininteligibile mie insa cu poze interesante, daca le gasesc abandonate pe vreun scaun din vreun aeroport sau pe o masa de la vreo cafenea.

Ioana K-Man sagde ...

Tare mi-e sila sa car cu mine tot felul de nimicuri, si mi-ar placea sa plec si eu libera ca Vienela, insa atatea tipicuri mi-am creat incat nu mai pot pleca nicaieri fara o mie de porcarii dupa mine.
As vrea de fapt sa nu mai am nevoie de nimic.

Rudolph Aspirant sagde ...

Eu personal nu calific obiectele de tipul celor prezentate mai sus ca fiind "porcarii", deoarece chiar daca unele din ele sunt cu adevarat de-a dreptul inutile in maj situatiilor reale cu care ma confrunt eu zi de zi, totusi mie personal imi face deosebita placere sa le car cu mine de colo colo, considerandu-le chiar reprezentative pt mine personal, chiar dincolo de simple "obiecte de tranzitie", (care te ajuta, in cadrul oricaror calatorii, chiar si navete, sa te simti oarecum mai putin nostalgic fata de casa sau adapostul recent parasite si totodata si mai sigur pe tine si/sau "pregatit pt orice eventualitate"), sau chiar de obiecte de tip "talisman", adica aducatoare de noroc la nivel de superstitii personale destul de comune. Desigur, la nivel dezirabil de economisit resurse, atunci ele pot reprezenta un balast, insa astea alese de mine, ca si multe altele alese si de alti oameni in diverse serviete sau genti, nu au de obicei o greutate sau marime considerabila, unele din ele parandu-mi-se posibil utile chiar in situatii mai neasteptate de urgenta, cine stie, chiar la nivel prudent prevazator de "just in case". Adica eu personal NU le pot considera "porcarii" nici in cazul meu, nici chiar in cazul altor oameni, de vreme ce le consider chiar reprezentative si chiar utile la un anumit nivel principial de fond.

Ninulescu sagde ...

Astazi am reusit si eu (cu ajutorul lui Vlad) sa scriu un articol asemanator :) !

Unknown sagde ...

:)) mi-a placut mult inventarul gentii tale diplomat!
pe o parte emotionale, pe de alta usor ironice, mi-a placut mult si prezentarea obiectelor! nota 10+

Rudolph Aspirant sagde ...

Multumesc pt aprecieri !

Rudolph Aspirant sagde ...

Ah, l-am vazut. Ff interesant, mai ales fluierul bosun !