tirsdag den 12. marts 2013

Relatia mea cu fotbalul


Cu ocazia recentei victorii a echipei FC Steaua Bucuresti in fata echipei Chelsea FC, abordata desigur de atatia bloggeri, mi-am dat seama ca eu nu am adresat inca pe blog niciodata relatia mea cu fotbalul, printre alte sporturi. Parca incepusem la un moment dat sa-mi doresc sa deschid subiectul relatiei mele cu sporturile de apa, insa mi s-a parut un subiect cam dificil de abordat intr-un format pt o audienta G, si il lasasem momentan balta.

Reflectand mai profund asupra fotbalului (de tip soccer), mi-am dat totodata seama ca este probabil unul din putinele sporturi cu care eu cred ca am o relatie predominant de semnificativa in lb romana, din cauza ca am auzit prima oara despre el la vremea cand invatam sa citesc de pe ziarele in lb romana inainte de a deveni multilingv, plus datorita contributiei sarguincioase a inegalabilului dl Cristian Topescu la radio si TV in lb romana, deci este ceva de interes pt acest blog si totodata si pt interesul meu recent de a-mi explora cultura personala. Totodata, cred ca este poate principalul sport de echipa la care pot zice ca am si o experienta participativa din mai multe pozitii (cu exceptia celeia de portar, care era clar ca nu mi se potrivea, eu fiind evident cam sperios fata de diverse proiectile), desigur la un nivel super-amator si incompetent, desi am mai participat si la volei, la baschet, si la cateva stafete de atletism si inot, insa la un nivel mai mult de star individual, nu de team-player cu adevarat complex versatil, la volei fiind considerat expert numai la serve, la baschet de aruncator real preferat de toti de a-si asuma raspunderea nedorita de mai nimeni pt eventuale penalty-uri, iar la stafete atat pe teren cat si in apa mai mult ca om principal de evitat deoarece tinde sa ii franeze pe toti, cauzand pierderea locului de pe podiu pt intreaga echipa.

Experienta de a juca fotbal a fost totodata pt mine una din experientele formative cu ajutorul careia mi-am dat seama de incompetenta mea in legatura cu jocurile de echipa, desi in sufletul meu mereu mi-am dorit sa pot participa si eu in mod util la vreo echipa, si chiar am devenit din ce in ce si mai capabil de a dezvolta atat empatie cat si compasiune fata de cei care erau destinati sau chiar obligati in anumite instante de a-mi deveni mie personal din cand in cand co-echipieri, deci as putea spune ca fotbalul a contribuit la dezvoltarea mea morala individuala si sociala intr-un mod deosebit de natural. Totodata, deoarece dupa ce am devenit multilingv am participat si in echipe internationale multiculturale, mi-am dezvoltat la un nivel mai rafinat capacitatile apreciative critice fata de mentalitatile altor culturi, desi nu neaparat si aplicabilitatea practica utila pt mine personal sau pt vreo echipa din lume a acestor capacitati critice personale, dar oricum mi-au ingaduit multe momente placute de reflectie de tip reverie jucausa relaxata si o stare de bine din a ma simti mai inteligent si mai cunoascator, ba chiar si mai competent decat eram eu in realitate in legatura cu geopolitica globala si echilibrul relatiilor internationale, deci a contribuit la dezvoltarea self-esteem-ului meu personal intr-un mod destul de armonios, si, dat fiind ca mai mereu eram supus criticii mai mult sau mai putin discriminative a colegilor mei din alte culturi uneori poate chiar mai agresive si mai competitive decat a mea proprie, la niveluri totusi non-patologice.

As dori sa mentionez in mod particular special chiar ca experienta mea fotbalistica a fost una din cele care mi-au ingaduit sa apreciez mai bine toleranta si autentica modestie caracteristica cultural pt poporul vorbitor de lb romana la nivel de lb materna relativ la aceste atribute mai mult sau mai putin prezente in alte culturi, deci fotbalul, chiar si in echipe internationale, m-a ajutat sa devin mai patriot, mai ales ca eu nu am participat prea mult la cursuri oficiale experte de patriotism decat in perioada pre-revolutionara romana, desi totusi tata s-a straduit sa imi insufle acest sentiment in particular cat inca il mai tineau curelele si cat inca il mai ascultam si eu, pre-pubertar inca fiind, si dupa Revolutia din Decembrie. Nu am participat niciodata in real life insa la echipe organizate de fani-suporteri, la fel cum m-am ferit sa fiu vreodata membru al vreunui partid politic sau de a activa politic in vreun fel anume, decat asa la nivel principial de a ma considera suporter individual al regimurilor politice democratice ale lumii si a politicilor internationale de a sprijini in moduri cat mai etice, inclusiv cu forta daca e nevoie, insa cu apararea drepturilor omului si a libertatii de expresie, si cu pastrarea linistii si ordinii publice atat cat este posibil, dezvoltarea regimurilor politic-administrative democratice participative in zone cat mai largi ale lumii. Intr-un fel, desi fotbalul de tip soccer nu este un sport de interes deosebit pt populatia mai larga SUA, mai ales pt cea de sex masculin, el m-a ajutat totusi pe mine personal sa devin mai pro-american, in sens de suporter al politicilor externe oficiale SUA.

La nivel de fan particular, eu personal nu am sprijinit neaparat cultul personalitatii, insa desigur ca am si eu jucatorii mei preferati, propunandu-i ca role-modeluri adecvate pt tineretul global de orice sex sau orientare sexuala, atat ca tinuta si comportament profesionist sau cvasi-profesionist in cazul echipelor de amatori, cat si din punct de vedere al calitatilor fizice individuale, afinitatile mele fiind de obicei clasice, la fel ca si in cazul aprecierii mele critice pt munca si serviciul unor diversi artisti si artizani, de ex Pele, Nicolae Dobrin, Johan Cruyff, sau, mai recent, David Beckham.

Totodata, in ceea ce priveste diversele echipe, in plan national inca ezit de a-mi alege si declara ff clar preferinta dintre FC Dinamo Bucuresti vs FC Steaua Bucuresti (echipe mentionate aici in ordine alfabetica), desi asta nu e ceva neobisnuit pt o persoana din cultura mea si de soiul meu relativ advers la riscuri, indolent si tinzand sa evit sau sa tergiversez cat pot asumarea unor raspunderi atat fata de mine cat si fata de societate in planul vietii mele personale, si care, desi totusi inclin clar gay mai curand decat bisexual atat la niveluri rationale cat si de afinitate personala, totusi imi mai permit sa-mi doresc chiar sincer din cand in cand sa penetrez si chiar sa fiu penetrat (atat cat se poate, prin metode naturale + artificiale) de vreo persoana de sex feminin intre 17 si maxim 26 de ani, (preferabil mai blajina si tacuta din fire, plus cu conformatie corporala similara unei statuete de Tanagra si cu parul de obicei de lungime medie, poate chiar aranjat paj, si cupa maxim B), si totodata, in acelasi timp si total paralel, desigur fara nici o legatura, desi botezat, nici acum nu m-am decis intre a ma afilia oficial crestinismului sau iudaismului, nemaivorbind de ce ramura anume (mai ales in cazul crestinismului, ca in cazul iudaismului sunt destul de clar si cert interesat progresist/reformat), insa totusi trebuie sa recunosc ca din cauza legaturii mele afective timpurii cu sectorul 2 Bucuresti, e posibil sa inclin totusi Dinamo Bucuresti...mai ales ca nu m-ar deranja deloc prea tare sa mi se spuna "dinamuist", ca drept sa spun sincer imi face placere sa ofer, chiar si mai mult adeseori decat sa primesc, mai ales celor de care-mi place si mie destul de mult si sunt chiar indragostit sau chiar atasat, ca daca e vorba de primit e total OK pt mine sa primesc si de la unii de care putin imi pasa. Insa, fiind totusi si eu un om complex si constitutional autentic versatil, doresc sa mentionez si alte echipe nationale pt care simt ca imi bate inima uneori mai puternic, si anume CFR Cluj, UTA (Arad), si Poli Timisoara (in ciuda controverselor recente legate de Zamboni de care efectiv putin imi pasa).

In plan international, atat culturile internationale gay cat si credintele spirituale si bisericile organizate ale lumii fiind atat de complexe si de ramuroase, chiar imi e dificil sa aleg niste echipe preferate, insa as dori sa mentionez niste legaturi de suflet mai indelungate cu Galatasaray SK, Fulham FC, AFC Ajax, si desigur AC Milan, al caror nume imi trezeste intotdeauna atentia. In legatura cu America Latina eu personal am avut dintotdeauna ezitari, si tind sa cer sfatul si sa observ atent preferatele cunoscutilor mei din Marea Britanie daca e vorba de vreo echipa argentiniana, chiar venezuelana, uruguayana, sau braziliana, si chiar daca sunt deja sigur ca si Peru, Guatemala, si Paraguay au echipe demne de luat in seama. In ceea ce priveste echipele continentului african, eu personal tind sa urmez input-ul Madonnei, ba chiar sa ma rog si la cea divina pt vreo indicatie sau inspiratie daca nu stiu pe cine sa sprijin la un moment dat intre vreo echipa togoleza sau ghana-iana. Cat despre echipele regiunii scandinave, efectiv pana nu ma familiarizez mai bine cu lb suedeza, finlandeza si islandeza, si pana nu citesc mai multe despre culturile sami, faroeze, si inuit, eu personal nu am de gand sa incerc sa-mi declar vreo preferinta.

Desigur ca atunci cand vine vorba de Cupa UEFA, nu mai tin cont asa de mult de echipele preferate mie, si incerc si eu sa judec mai rational cat de cat atunci cand imi aleg favoritii la nivel chiar de analiza si posibil pronostic, inclusiv sa tin cont de relatia echipei respective cu care anume sponsori comerciali. Iar cand e vorba de Campionatul Mondial, zau daca-mi mai pasa asa de tare de afinitatea mea personala culturala cu cultura majoritara a vreunei natiuni anume, ba chiar tind sa corectez cat pot pana si pt inclinatia mea naturala de a favoriza tarile care se afla in acel moment pe lista tarilor cu statut de Most Favored Nation fata de mine, si incerc sa fiu cat mai rational inflacarat posibil, de parca de dirijarea cat mai controlat rationala a pasiunii mele ar depinde stabilitatea geopolitica, ba chiar si geologica a lumii, ma informez cu disperare in legatura cu statusul politic-administrativ curent al tarilor respective, deliberand sa vad cine merita sau nu sa fie demn de atentia mea, nu mai vorbesc de sprijinul meu personal, studiez cu atentie ultimele rapoarte din partea Dept de Stat SUA in legatura cu functionalitatea justitiei si avansul democratiei in acele tari, dau background check la membrii guvernelor lor, le mai studiez resursele naturale si structura economiei de pe wikipedia, plus cateva elemente esentiale ale istoriei lor, inclusiv care imn national mi se pare ca suna cel mai placut, si abia pe urma trec sa studiez ultimele date ale echipelor nationale respective, inclusiv cine le este cel mai recent antrenor, plus cat de bine antrenati si sexy arata membrii echipei respective...ceea ce, de altfel, demonstreaza fara dubiu cat de stransa este legatura dintre fotbal si narcisismul meu personal.
 

5 kommentarer:

raul rual sagde ...

Asa Rudolph, asa mai vii de-acasa! :))

Rudolph Aspirant sagde ...

Ce nu face un atac de panica, anxietatea relativ acuta in general, dintr-un om ?! Am redevenit brusc cu picioarele mai pe pamant, totodata mai abil decat niciodata la a descrie diverse lucruri ff complicate in cuvinte ! (vezi comentariul la comentariul lui Cuvanta de sub articolul anterior)

Anonym sagde ...

Relatia mea cu fotbalul se rezuma la participarea intr-un campionat pe la 13 ani cand, din lipsa de baieti a trebuit sa intru pe teren in calitate de specialist in faulturi!:) Altfel nu inteleg toata nebunia si toata industria creata in jurul unei mingii fugarite si luate in suturi de o armata de barbati care scuipa pe teren!

Rudolph Aspirant sagde ...

Pai a facilita utilizarea specifica a unei persoana de sex feminin tocmai pt a indeplini activitatile mai neplacute sau indezirabile pt majoritatea, fie ei barbati, fie ei femei + indiferent de daca acea persoana feminina este autentic experta si talentata in acea indeletnicire, dar totusi a o baga in teren doar pt ca nu exista baieti disponibili, mie mi se pare chiar discriminator...desi, dupa parerea mea, chestia asta se cam practica destul de mult in zilele noastre si in alte domenii decat fotbalul.

IanculescuHimself sagde ...

Relatia mea cu fotbalul s-a oprit brusc in clasa a III-a cand mi-am rupt piciorul. Dar intotdeauna mi-a facut placere sa ma uit la meciuri sau sa ma duc pe stadion, desi nu cred ca am mers de mai mult de doua ori pe an. Ma duc rar, dar o fac din placere.

Eu vad fotbalul ca pe un spectacol.