Am iesit din cabinetul regal cu umerii grei si privirea in pamant. M-am dus in camera mea si am ingenuncheat langa taburetul meu in stil otoman preferat, sprijinindu-mi capul de tapiseria lui satinata si brodata cu brocart. Mi-am amintit de soarta trista a Seherezadei care avusese insa talentul de a inventa atatea povestiri minunate pt a scapa de osanda pe care o astepta, insa apoi mi-am dat seama, oarecum mai realist, ca la vremea acelor povesti si inca nici macar la vremea primei lor repovestiri in lb franceza de catre dl Antoine Galland, inca nu se intamplase Revolutia Franceza, si ca eu apartineam, din pacate sau din fericire, altor vremuri.
Concluzia mea a fost atunci, ca si mai inainte si dupa aceasta intamplare, (cu ocazia altor incidente similare, insa de intensitate mai putin semnificativa), ca eu sunt un om mediocru, si ca nu am nici o sansa de a scapa de trista soarta a burgheziei reprezentate de clasa mijlocie inventata dupa Revolutia Franceza si repropusa in mod reformat si dupa Revolutia Romana, aceasta clasa sociala cu aspiratii catre nobilitate, insa fara absolut nici o competenta pt a accede in acele cercuri de elita, in ciuda promisiunilor unor politicieni sau artisti, sau chiar a sfaturilor unor economisti, politologi, sau istorici. A devenit, in plus, deosebit de clar pt mine ca nici un Ministru al Educatiei nu va avea vreodata vreo sansa sa fie evaluat drept competent de nimeni, din cauza ca eu voi fi cel care ar putea demonstra incompetenta tuturor plus ineficacitatea educatiei de masa in oricare forma de sistem de invatamant si sistem de guvernare, si mi-am reconfirmat totodata si convingerea ca nici eu nu voi fi niciodata bun de educator intelectual, moral, si spirtual, nici macar amator in rol de tata, daramite profesionist in rol de cardinal cu sansa teoretica de a deveni Papa.
Am inteles, in plus, ca nici eroismul nu mi se potrivea ca stil, deoarece nu se alesese nimica din curajul insuflat de amintirea cavalerului Launcelot cu care deschisesem initial usa cabinetului Regal, deci eram cu siguranta destinat pe vecie obscuritatii, si, mai rau, ar fi fost chiar posibil, din cauza diminuarii increderii in propriile mele aptitudini, sa nici nu mai indraznesc sa ies a doua zi in calea lui Sir Sagramore, cel din clasa a 9-a, ca sa il invit la ziua mea de nastere, asa cum imi propusesem inainte de aceasta intamplare nefericita. Ca femeile erau tradatoare, si in ele nu te poti increde sau confesa, de asta eram deja convins inca din vacanta dintre clasa a 5-a si a 6-a, asa ca nu mi-am facut prea multe probleme din cauza filierei transmiterii acelui bilet. De fapt eu cred ca dorisem la un anumit nivel ca intreaga lume, inclusiv colegii mei de clasa, d-na diriginta, si Regina, sa afle ca eu NU il iubeam pe colegul de "merde" asa cum se zvonise prin clasa atunci cand venisem de cateva ori la scoala condus de soferul personal al domnului Director, ca mie NU-mi pasa de acest fel de privilegii de care beneficiam la acea vreme, inclusiv acela de a fi scutit de ora de religie, insa ca totusi din punct de vedere politic principial, eu sustineam o democratie ordonata si stratificata ierarhic, nu anarhia gloatei, si, ca in acelasi timp doream sa imi demonstrez mie insumi, si intregii lumi, Regelui mai ales, ca eram totusi in stare de a-mi asuma cu integritate intreaga raspundere fata de consecintele erorii mele gramaticale, si ca de fapt asta era lucrul cel mai important, nu faptul neintelegerii in sine.
Desigur, tot cu ocazia acestei experiente, mi-am imbunatatit si metoda de rationalizare in scop defensiv, si am devenit si mai inclinat Republican decat fusesem inainte. Totodata, mi-am amanat pt cativa ani reluarea activitatii in munca de Inteligenta, si nu am inceput sa aspir din nou prea curand la ocuparea unei functii deosebit de inalte in aceasta cariera, asa cum avusesem in anul de dinaintea Revolutiei din Decembrie.
2 kommentarer:
Hi, hi, hi ce devreme ai ajuns la concluzii atat de avansate precum " femeile erau trådåtoare, si in ele nu te potzi increde sau confesa" ;-)... eu am descoperit-o prin cl. a 9a, dar si (cu oarecare stupoare)cå båietzii barfesc! :D Asa cå am recurs la "dagbok"
Intre clasa a 5-a si a 6-a, tocmai venisem din vacanta inapoi acasa si m-am intalnit intamplator cu niste colegi de scoala, printre care si o colega, pe care eu o admiram ff mult pt ca era si ff buna la invatatura, atat la matematica si romana, si era si de conformatie atletica, si era ff buna la sport, si cand am salutat-o bucuros de reintalnire dar si oarecum emotionat/intimidat ca deja vedeam ca deja crescuse cu un cap mai inalta decat mine, eu ma asteptam ca ea sa ma salute si ea bucuroasa si sa-mi ofere atentie, mai ales ca aveam blugi noi de care eram ff mandru, dar ea s-a uitat asa la mine, si in loc sa fie prietenoasa ca de obicei, a intors capul catre ceilalti colegi si a zis asa rautacios ca "uite-l si pe asta cu o mutra care parca cere palme", si m-am simtit ff tradat, desi desigur ca nu existase vreun contract intre noi, insa mi s-a zdruncinat increderea in lume si femei in clipa aia, ca am vazut/dedus ca ele nu se bucurau amical ca aratam si eu asa mai frumos si mai spilcuit, ba dimpotriva chiar voiau sa fie violente cu mine !
Send en kommentar