Ocazia chemarii mele ca martor la consiliul de familie cand aveam 12 ani s-a iscat cand am scris un biletel in lb franceza unei colege de clasa despre un alt coleg (baiat) care era intamplator copilul unuia din sefii lui tata, biletel in care il injuram pe baiat si il faceam "de merde" ("de ra..at"), desi ma exprimasem gramatical incorect, nu pusesem o virgula dupa cuvantul "papa" ("tata") in lb franceza, si cand am scris despre baiatul ala ceva de gen ca e "un fils a papa, de merde", adica "un tip miorlait exagerat de rasfatat de tatal lui de tip stab", PLUS ca e "de c..cat", am uita sa pun virgula, ca nu puteam sa pun conjunctia "et" ("si") deoarece mai urma un sir de cateva epitete pana cand am reusit sa pun si conjunctia "et" ("si"), deci a iesit ca si cum il injuram pe seful lui tata, adica il faceam de "c..cat" pe "papa", tatal baiatului, nu pe pe colegul meu. Si cum acea colega avea intentii si legaturi cu altcineva care avea legaturi cu acel baiat, desigur ca biletelul meu i-a fost transmis colegului "de merde", iar el, lasul, in loc sa ma invite la o explicatie intre noi 2 ca baieti, in care eu as fi putut sa ii clarific chiar destul de usor si direct si sincer ca eu NU pe el il iubeam, ci pe ALTUL, care avea 14 ani, si era mult mai sexy decat el, s-a dus probabil cu biletelul in mana la tatal lui, smiorcaindu-se ca nu il respecta nimeni, iar acel "papa", dupa ce si-o fi consolat fiul explicandu-i ca nu el, copilul, nu era iubit, admirat si respectat cum se cuvine, ci chiar tatal lui, l-a chemat pe tata sa-i arate biletul si l-a intrebat, "si dvs aveti intr-adevar aceasta parere despre mine, ca sunt de "r..at", sau asta e doar parerea publica a fiului dvs" ?
Dupa aia, am reconstituit ulterior, s-a facut consiliu de familie intre mama si tata, si apoi am fost chemat mai intai in fata lui mama, care, pt singura oara cred, s-a pozitionat in acel moment ierarhic inferior lui tata, deoarece de obicei, mai ales si cu situatia sociala recent pro-monarhica, erau egali unul alaturi de celalat, ambii in functii de Rege SI Regina, (nu de simplu Rege si regina consort, sau de Regina si rege consort), insa acum mama si-a asumat functia oarecum inferioara de secretar regal, si mi-a comunicat cu severitate si cu un ton ff oficial ceva exact de gen, "Regele este ff ingrijorat din cauza comportamentului dvs deosebit de grav si necorespunzator la serviciu, nu stiu daca dvs va puteti da cu adevarat seama in ce situatie ati pus relatiile internationale ale regatului nostru prin incompetenta si insubordonarea dvs care poate sa fie interpretabila si ca un posibil act de tradare, ceea ce stiti si sper ca va dati seama ce fel de act deosebit de grav atat moral cat si penal poate sa fie, deci va ofer permisiunea sa reflectati sincer 1 minut si eventual chiar sa faceti o scurta rugaciune catre zeul sau ingerul protector ales de dvs personal, si apoi veti intra in cabinetul regelui pt a avea o discutie cu dansul, in legatura cu care va recomand sa fiti sincer cand ii veti oferi explicatiile dvs". In acea clipa eu inca NU stiam ca biletelul ajunsese in mana tatalui colegului meu si ii fusese aratat lui tata, asa ca desigur ca era sa lesin pe loc.
Se intamplase, insa, ca mai devreme, chiar in decursul acelui an, ca tata sa imi recomande sa citesc cartea Un Yankeu la Curtea Regelui Arthur, scrisa de dl Samuel Langhorne Clemens sub pseudonimul de Mark Twain, si cu aceasta ocazie aflasem cate ceva si despre cativa Cavaleri ai Mesei Rotunde, prin urmare, cu creierul deja spalat de fictiune, in loc sa ma gandesc in mod mai practic si sa iau exemplu personal din cazuri reale de tradatori celebri si cum s-au descurcat ei in caz ca au fost prinsi, de obicei recunoscand pe loc ca sunt vinovati de absolut toate acuzatiile, plus si de altele care vor mai veni in viitor, si cersind clementa, fara vreo pretentie deosebita decat cea de a le fi ingaduit sa isi petreaca restul vietii naturale intr-o inchisoare insa totusi vii, eu m-am decis sa fiu demn si curajos, si sa iau exemplu de la Sir Launcelot, asa ca mi-am ignorat palpitatiile, am murmurat o scurta rugaciune catre insusi D-zeu, nu catre un inger ierarhic inferior, si am apasat pe clanta usii cabinetului regal.
Tata era asezat chiar in capul mesei, acolo unde de obicei era pastrat un loc pt Regina-mama, bunica mea materna, si statea cu o expresie deosebit de grava pe fata. "Ai scris ceva", m-a confruntat. "Iti dai seama ce ai scris ?" In capul meu era ceata deoarece ma gandeam ca oi fi scris vreo compunere cu prea multe greseli gramaticale, deoarece nu imi amintisem sa fi scris vreunui serviciu de inteligenta strain astfel incat sa se poata justifica o acuzatie de tradare despre care totusi eram destul de sigur in acea clipa ca trebuie sa fie adevarata de vreme ce insisi Regele si Regina erau ambii convinsi plus ma informau direct in cadru formal ca asa era, ei fiind persoane deosebit de credibile in ochii mei, plus mama ocupand chiar functia de Director al Serviciilor de Calitate a Securitatii, iar tata pe ca de Director al serviciului Analitic, chiar daca si eu ii supuneam uneori la verificari de tip Internal Affairs din obligatie de serviciu. In plus, la acea vreme, eu nu eram inca familiar cu cazul Pollard, insa cunosteam destul de bine cazul Pacepa, pe care chiar eu insumi il consideram tradator, si totodata inca nu dezvoltasem empatie pt stressul la locul de munca al lucratorilor serviciilor de securitate, astfel incat eram deosebit de intransigent atat fata de altii cat si, desigur, fata de mine insumi. Mai tarziu l-am iertat mai intai in sufletul meu, si apoi i-am aprobat gratierea, desi totusi nu am dat bani pe prima lui carte, Orizonturi Rosii, daramite vreo alta ulterioara de tip analitic sau istoric, pt ca, in ciuda faptului ca acea prima carte fusese scrisa cu ajutorul unui ghost-writer, plus avea o coperta pe fond chiar rosu destul de atragatoare, mi s-a parut total ridicola, scrisa total amatoriceste, si numai pozele imi placusera, deoarece pareau in mare parte originale si destul de simpatice, chiar artistice pe alocuri, asa cum erau in alb negru, desi nu de calitate deosebita, luand in consideratie ce stiam eu despre know-how-ul lucratorilor de Securitate romani de tip artist fotograf oficial plus despre know-how-ul lucratorilor de Securitate americani de tip tehnician reproducator de fotografii si alte diverse documente ilustrate, desi desigur se lauda fiecare cu ce poate si cum poate, ca doar nu or fi in realitate tocmai ei cei mai tari, (plus desigur se stie asa la nivel larg popular ca de fapt lucratorii serviciilor de Securitate din Dubai sunt de fapt cei mai tari din lume pe activitati de securitate interna nationala, mai ales cei care patruleaza mall-urile si parcarile lor, uneori ascunzandu-se chiar in boschetii si arbustii ornamentali din jurul acestora, pe locul 2 urmand cei de la ISI, serviciul de inteligenta pakistanez, in special pe culegere de informatii si distribuire de dezinformatii).
(...va urma...)
10 kommentarer:
Eu zic sa fii mai cu bagare de seama cand folosesti cuvinte ca securitate, Pacepa, etc. :)) Te gasesc astia in orice fiord.
Ha ! Ha ! Pai tu care esti adesea portavocea TVR si a canalelelor aferente (chiar daca te enervezi ce raporteaza, ca de fapt tot re-povestesti ce zic ei destul de des, ca si cum ar mai avea nevoie de inca o reclama, cf ideea there is nothing such as negative publicity, ca tot publicitate se cheama), te sperii de cuvinte cu larg impact publicistic tocmai intr-un mediu jurnalistic-publicistic mass-mediatic reprezentat de bloguri ? Eu o fac chiar liber si inca si amestec conceptele, adica nu e ceva total promo, e mai curand semi-creativ decat ceva de PR la mine, ca daca nu era asa, si eu as fi considerat poate neetica scrierea pe bloguri din punctul meu de vedere, mai ales neetica fata de mine dar si pt societate, deoarece eu nu cred ca trebuie sa ne angajam prea des in activitati de PR pe gratis, decat poate daca avem tendinta si scop clar educativ, ceea ce eu personal am declarat ff explicit de n-spe ori ca blogul meu NU are, ci e mai curand de infotainment, oarecum similar cu tabloidele care povestesc despre extraterestrii de la Roswell, plus nu o fac in maniera ff incrancebata si ma pun si pe mine in centrul atentiei si universului, incerc sa nu arat cu degetul la altii asa in mod concertat, deci accept si imi asum raspunderea sa se sparga oalele in capul meu pt ce scriu si chiar ma gnadesc la etica a ce scriu, chiar si umoristic sau doar semi-serios.
1. Pai "Securitatea" e un cuvant atat de des folosit ca promo, fie rau fie bun ca nu aia conteaza in continuu de peste 40 de ani in lb romana, e un cuvat ff popular in Romania, nu cred ca supara pe nimeni, toti isi pot face orice interes cu el, chiar si unul inocent de relaxare daca doresc, desi maj il utilizeaza ca Bau-Bau politic, desi cuvantul in sine e un cuvant chiar OK, ca doar siguranta, securitatea, astea sunt cuvinte-concepte ff importante pt orice om, si de mult doresc eu sa reabilitez aceste cuvinte ca sa nu mai tresara lumea neplacut cand aude de ele, sa se desenzitizeze intr-un oarecare fel, (cam cum trebuie sa ne desezitizam daca avem o fobie oarecare, asa prin expuneri repetate la ceea de ce ne era frica in mod absurd, daca consideram ca ne era frica in mod absurd si dorim sa scapam de acea spoaima, desigur, ca daca iubim si ne place acea spaima, nu ne obliga nimeni sa scapam de ea), desi desigur incep cu a ma desenzitiza eu insumi, de aia si ma joc pe blogul meu personal.
2. Iar Pacepa e om public, plus scriitor profesionist, care trebuie sa-si vanda si el cartile cuiva, nu ? Mai ales acum la varsta de pensionar, ca se stie ca pensionarii o duc cam greu azi, si nu numai in romania. Ca poate ce scrie el acolo e pe alocuri la fel de aiuristic sau semi-romantat ca si in alte best-seller-uri, de altfel, ce conteaza ?
Nu știu de ce îmi făcusem impresia că ai tăi au fost diplomați de meserie, dar și așa se explică originile tale nobile :D
Ha ! Ha ! familia mea mi-a recomandat cu mare staruinta de cand am fost mic sa devin eu diplomat sau cel putin sa studiez sa devin mai diplomat, nu ca au fost ei diplomati de cariera ! Plus tata chiar poate seamana un pic cu dl Henry Kissinger, ca asa il alinta mama uneori, de obicei cu ironie, cand au ei divergente legate de economie, ei fiind amandoi economisti profesionisti, insa sustinatori ai unor scoli diferite, tata fiind de acord mai mult cu teoriile dl-ui Milton Friedman, iar mama cu cele ale dl-ui Keynes ! (despre care a trebuit sa citesc si eu despre wikipedia ca sa inteleg si eu despre ce se certau ei la un moment dat, de obicei in legatura cu mine, ca ei intre ei altfel nu au prea avut conflicte conjugale, in ciuda unor infidelitati asa ff pasagere si se pare inevitabile in cadrul unor casnicii indelungate...cred ca doar o singura data tin eu minte ca intr-adevar mi-a fost mie asa cam teama ca se pot desparti, mai ales ca din generatia lor, 2/3 din cunoscutii lor erau pe cale de a divorta, sau deja divortati, asta in mediu orasenesc din sect 2 Bucuresti, in decada 1985- 1995, ca dupa aia nu m-a mai interesat asa de tare, doar cat eram copil eram mai anxios sa nu cumva sa ni se intample noua asa ceva, desi desigur nu mi-ar fi placut sa se intample nici dupa aia, dar oricum dupa 15 ani am inceput si eu sa am alte preocupari decat stabilitatea si bunul mers al Casei Regale, insa acea "criza" familiala a durat numai cca 4 zile, cam la fel ca si cea din filmul despre invazia Bay of Pigs de la vremea d-nilor JFK si Kissinger, dintre 17-20 aprilie 1961, si s-a rezolvat, nu a ajuns sa fie de loc de nivelul intensitatii crizei ostatecilor din Iran de la vremea filmului Argo, nici asa de indelungata si plina de suspans ca cea a invaziei din Panama din dec 1989...ca din cauza ei era gata gata sa pierd stirile de la Vocea Americii despre Revolutia din Romania, si nu a dat nici "Noapte Buna, Copii" la Radio Romania cateva zile, asa de mare haos a fost...)
Ce atenti si implicati erau parintii tai :). Presupunand ca ai mei ar fi putut fi implicati in asa chestie (dar ma indoiesc):
(1) Maica-mea mi-ar fi zis cu rasul in gat ca-s prostan analfabet ca n-am pus virgula corect, sa pun burta pe carte ca-s de toata jena si ar fi ignorat restul incidentului, cumva parandu-i normal sa-mi rezolv singur incidentul diplomatic.
(2) Taica-miu, presupunand ca ar fi fost vorba de un coleg de-al lui, ar fi zis ca, desigur, crede la fel, dar ar fi trebuit sa invat sa ma exprim mai complex ca sa bag in ceata impricinatul si ca e jenant sa nu fiu capabil sa fac asta la varsta mea.
AAaa, da, si mama m-ar fi crezut ca e vorba de prieten, nu de tatal prietenului, pe cand tata, nu.
Complet off-topic: Mircea Vladut nu mai are blog?
Are. S-a mutat doar. Daca vii la mine pe ultimul post a comentat acolo ca "mijlociul". De fapt stai ca-ti dau eu linkul: http://printreextreme.wordpress.com
Parintii mei erau implicati ca asa sunt ei, ambii deosebit de super-constiinciosi din fire, iiti dai seama cum pot fi doi economisti, chiar ca defect profesional, in afara de firea lor, totul e planificat, calculat, si daca e vorba de o virgula, pai asta pt un economist sau chiar contabil sau asa ganditor cu calcule destul de precise cu o marja de eroare ff mica, chiar si la nivel de predictii, este intr-adevar o mare catastrofa ! Dar si pt ca in cazul asta era vorba de seful lui tata, si din punct de vedere principial nu era cazul ca sa ma ocup eu personal in 1992 despre critica stabilor de atunci, aceasta fiind treaba partidelor politice nou infiintate, si a treburilor interne ale FSN-ului, nu treaba mea de elev, care trebuia protejat de acest fel de tulburari post-revolutionare, deoarece in planul educatiei mele trasate de parintii mei, mie personal imi fusese interzisa activitatea de revolutionar de mic copil, mama opinand ca si asa nu ma pricep la politica deci de ce sa mai pierd vremea cu chestii din astea, iar tata, care in casa avea doar vreo 3 carti de istorie, si toate se invarteau in jurul Revolutiei franceze, la fel ca si majoritatea clasicilor francezi realisti din biblioteca noastra, care si la 100 de ani de la acea revolutie tot de ea se ocupau in romanele lor, fiind astfel probabil de mult timp speriat de efectele adverse posibil haotice ale unor revolutii asupra persoanelor imature asa ca mine !
In legatura cu ultimul punct, ulterior, dupa marturisirile si explicatiile mele, am aflat ca si in cazul meu mama ma crezuse ca fusese vorba de coleg, dar tata nu si probabil a ramas cu dubii si pana in ziua de azi ! (asta probabil deoarece mama chiar isi dadea seama mai bine decat tata cat de zapacit eram + i se parea totodata natural si ca ma enerva acel coleg pe care nici ea nu putea sa-l sufere prea tare, insa tata chiar avea acea opinie despre seful lui in sinea lui, insa desigur ca nu dorea ca ea sa fie declarata public, si nici fata de mine nu a recunoscut asta niciodata, ba dimpotriva, dupa acel incident am auzit de la el in mod repetat numai exemple bune referitoare la acel sef al lui ! Cred ca tata efectiv voia sa ma protejeze exagerat de mult, pt ca stia si el ce fel de riscuri ma puteau astepta, pe de alta voia sa ma indrume asa mai bine catre preocupari total non-politice, ca asta i-ar mai fi lipsit sa ma vada pe mine o data la TV defiland in vreo parada gay si p eunii aruncand cu rosii in mine sau mai rau ! Adica el chiar ma vedea mai vulnerabil poate decat chiar eram, si voia sa ma protejeze cu orice pret, prin orice mijloace...cred ca si acum vrea sa-mi fie mai usor si efectiv nu stie ce sa faca, desi desigur nu e asa doar raspunderea lui, mai e si a mea de la un moment dat...dar el nu a vrut niciodata ca eu sa ma chinui de loc...desi eu pe tata nu l-am prea bagat in seama prea mult cand eram asa copil si adolescent, plus si el a mentinut asa o distanta totusi, am impresia ca de fapt el m-a rasfatat mult mai mult decat mama, ca mama mereu a fost mult mai putin romantic-visatoare decat tata, era era cu chestiile ff practice, de ex ea nu se jena sa-mi rada in nas daca ma vedea inabil in vreun fel, sau sa-mi traga o palma peste ceafa, dar tata mereu suferea asa in sinea lui daca faceam vreo boacana, isi facea procese de constiinta tot el !
Am preluat. Mersi frumos!
Am fost bagata si eu intr-un asemenea consiliu, tot pe la 12 ani. La noi pe scara locuia un domn care purta barba, motiv pentru care toti il porecleau barbosul.
Eram in scara blocului cu cativa copii si il vad venind pe vecin, la brat cu sotia. Cu vocea mea stridenta, le spun copiilor ca vine "barbosul cu barboasa". :))
M-au reclamat parintilor, ba chiar au intrebat daca in casa am auzit aceste porecle. Mama a incercat sa stea serioasa, dar se vedea ca o pufnea rasul. Tata, in schimb, pentru rusinea pe care a indurat-o, mi-a facut morala cateva ore. :))
Send en kommentar