Azi e ziua lui Moses Maimonides, care implineste 878 de ani

Nascut in Cordoba la vremea Imperiului dinastic berber Almoravid, catre sfarsitul epocii de aur a culturii iudaice din peninsula iberica, interesat de foarte tanar in stiintele exacte si filozofie, lucrarile scriitorilor antici greci fiindu-i accesibile in limba araba, acestui intelept devenit rabin si medic practicant ulterior in Maroc si Egipt, si totodata un important comentator scolastic al textelor sacre iudaice legale si de etica din Torah, nu ii prea placea poezia considerand-o pe de-a-ntregul fictional inventata subiectiva, deci intr-o oarecare masura "falsa", mai bine zis probabil lipsita de validitate usor demonstrabila, a dus o viata destul de mobila, majoritatea lucrarilor lui fiind scrise in timp ce calatorea sau locuia temporar si tranzitoriu in diverse locuri.

Dupa gonirea Almoravizilor din Cordoba de catre dinastia berbera Almohadica in 1148 DCh, atat evreii cat si crestinii locali au inceput sa piarda protectia anterior acordata lor, sa fie persecutati si fortati sa fuga sau unii sa se converteasca impotriva vointei lor la Islam. In decursul urmatorilor 10 ani, Moses Maimonides, (pe numele ebraic Rabbi Mosheh ben Maimon, pe foarte scurt Rambam, iar pe cel arab Abu Imran Musa bin Maimun bin Ubaidallah al-Qurtubi, pe scurt Musa ibn Maymun), acum deci adolescent fiind, a locuit in peregrinare in diverse locuri in sudul Spaniei alaturi de familia lui, ulterior stabilindu-se in Fes, in Maroc, unde dinastia Almoravizilor era inca la putere, incepand totodata studiile la Universitatea al-Karaouine, fondata ca prima universitate care acorda diplome de studii superioare in lume in anul 859 DCh de catre Fatima Muhammad Al-Fihri, fiica unui businessman arab bogat din acele timpuri. In timpul studiilor lui la aceasta universitate, intre anii 1166-1168, Rambam a scris comentariul lui interpretativ scolastic asupra textelor legale referitoare la traditiile orale iudaice anterior stranse in colectia scrisa Mishnah.

Apoi, impreuna cu cei 2 fii care i se nascusera intre timp, a calatorit in Israel si ulterior s-a stabilit in Fostat, capitala de atunci a Egiptului musulman, (parte astazi din cartierul vechi al orasului Cairo, pe langa fortareata antica romana Babylon, si pe unde incepe Canalui Faraonilor, ulterior numit Canalul lui Ptolemeu, si mai apoi numit si Canalui lui Traian, dupa numele unora din cei care se straduisera sa contribuie la construirea si intretinerea unei cai de navigatie dinspre fluviul Nil catre Marea Rosie).

In Cairo a studiat o vreme la Yeshiva sinagogii locale, si apoi, dupa ce a reusit sa scrie niste scrisori catre membrii comunitatii mai largi din Egipt pt a colecta fonduri pentru rascumpararea unor evrei luati captivi in timpul asediului regelui Amalric I al orasului egiptean Bilbeis, a fost numit leaderul comunitatii evreiesti din Egipt. Familia lui nefiind foarte instarita, si el avand studii anterioare in medicina greaca si araba atat in Cordoba si Fes, a inceput sa practice ca medic, fiind remarcat de catre marele vizir Al Qadi al Fadil, si devenind medicul acestuia, apoi devenind si medicul sultanului Saladin si al familiei regale respective din dinastia kurda musulmana sunni Ayyubid, stapana pe o mare parte a Orientului Mijlociu de la acea vreme, insa a continuat sa trateze si populatia generala locala, in timp ce scria in continuare tratate scolastice legale si religioase rabinice, pentru care a devenit faimos. A decedat la 69 de ani.

Printre alte texte deosebit de importante pentru care este cunoscut, chiar si mai larg, nu numai in randul teologilor si filozofilor profesionisti, dintre care si expresia, "este mai bine sa achiti o mie de oameni vinovati decat sa pedepsesti cumva cu pedepsa capitala un om inocent", cat si o lucrare in 3 volume sub forma epistolara in care descria filozofia lui in principal etic interpretativa a posibilelor conflicte din sufletul celor care doresc sa se comporte moral, chiar pios, insa sunt oarecum stanjeniti de anumite texte din Torah care, interpretate chiar literal, nu s-ar potrivi chiar asa de bine cu realitatea mai cotidiana nici poate cu unele indelungat respectate traditii etice iudaice, sub un titlu ulterior tradus in mod deosebit de simpatic, "Ghid pentru cei nedumeriti", sau "Ghid pentru cei perplecsi", de fapt in original mai degraba "Ghid pentru cei aflati in cumpana", mie mi-a placut si aceasta clasificare valoric-ierarhica pe 8 trepte a celor care sunt doritori/se simt obligati moral de a se angaja in activitati caritabile de tip religios obligatoriu (tzedakah), treapta 1 fiind considerata cea mai laudabila, iar treapta 8 cea mai putin "virtuoasa",

1. a oferi un imprumut fara dobanda unei persoane aflata la nevoie, sau a forma un parteneriat preferential cu o persoana aflata in nevoie, sau a da o bursa/un grant unei persoane nevoiase, sau a gasi un job pt o persoana nevoiasa, astfel incat acea persoana sa nu mai trebuiasca ulterior la un moment dat sa fie dependenta de caritatea altora;

2. a oferi caritate in mod anonim unui recipient total necunoscut, in mod indirect prin intermediul unei persoane, societati sau organizatii caritabile, atata vreme cat acea persoana, societate sau organizatie este evaluata a se comporta impecabil, just, si intelept cu acele fonduri caritabile;

3. a oferi caritate in mod anonim unui recipient cunoscut

4. a oferi caritate in public, in ochii lumii unui recipient necunoscut

5. a oferi caritate inainte de a ti se solicita acest lucru

6. a oferi caritate intr-o masura adecvata/potrivita dupa ce ti se solicita acest lucru

7. a oferi caritate insa mai putin decat ar fi necesar

8. a oferi caritate din mila, in fond de fapt involuntar si implicit totodata irational.