Sunt extraordinar de ingrijorat in legatura cu faptul ca, in decursul acestui recent scurt concediu, am avut tendinta sa consum, in mod cu totul si cu totul necaracteristic pentru mine, alcool, in 2 (doua) ocazii, pana la nivel de a ma ameti.
Este ceva ff ingrijorator, si trebuie adresat IMEDIAT. Trebuie sa ma aplec IMEDIAT cu mai mare constiinciozitate asupra programului de 12 pasi referitor la si chiar posibil util in diverse tipuri de addictii.
Problema la mine e cu pasul 1: "I admit I am powerless over my addiction". Desi citesc efectiv mai peste tot zilele astea ca aparent se demonstreaza din ce in ce mai mult ca "free will" e de nivel de bullshit, TOTUSI, NU POT, si nici nu cred ca este etic, nici fata de mine, nici fata de parintii sau prietena mea cea mai buna de nivel BFF, nici fata de societate, inclusiv Hector, Nelson, Mickey, si cei 12 manageri ai mei de la serviciul oficial nr. 1, sa azvarl chiar asa cat colo indemnul lui Aristotel catre Eudaimonia, care poate fi atinsa daca doar te straduiesti indeajuns, cat si indemnurile pe care se bazeaza o gramada de filozofii progresiste, ba poate chiar si sloganul, "Go, West, young man !"
Uite, chiar acum am mai tras o dusca de coniac frantuzesc ! Este posibil asa ceva ? Si inca DUMINICA, si INAINTE de pranz ! Si chiar mi-a facut si placere ! Cu adevarat...INGROZITOR...mai trag una...
Poate ca, intr-adevar, oi fi powerless. Poate ca, intr-adevar, ar trebui sa am incredere indeajuns in D-zeu astfel incat sa imi incredintez soarta in mainile Lui. Dar, TOTUSI, nu i-am dat inca background check-ul necesar pe care eu il fac ABSOLUT oricui am de gand sa il invit la mine in casa, oricat de indragostit si plin de lust as fi dupa penisul lui, mai ales ca, desi STIU ca e competent, stiu eu ce stiu despre relatia Lui cu concubina Lui oficiala de tip samboer legal norvegian, mama Natura, si cum le place lor sa "frolic" BDSM si furry, in pauzele obligatorii de serviciu cf. ILO.
Ma rog...stiu de unde vine chestia asta. E de la faptul ca, in sfarsit, am reusit sa il conving pe Hector sa fie top azi noapte, si, desi a fost total OK pt. ca il iubesc cu adevarat si din ce in ce mai mult, totusi nu a fost de nivel Mikey, drept care a trebuit sa imi cheltui energia ramasa pe la 4 AM confesandu-ma public despre fetish-ul meu fata de carti, si continuand acum sa il dau in gat si pe D-zeu.
Nu e chiar total vina lui Hector. E total OK, si cred ca va fi din ce in ce mai misto. A fost si din cauza ca sunt stresat in legatura cu gasitul unui apartament si mi-as fi dorit sa ma ajute si Hector un pic la faza asta, plus ca citisem un articol in Reader's Digest despre preotii militari ai armatei SUA si efectiv mi s-a strans inima si iar am inceput sa ma simt super super vinovat ca am abandonat armata, desi STIU la nivel rational ca e mai bine pt. absolut toata lumea ca am decis asa, deoarece precis efectul prezentei mele acolo ar fi fost cel de a-i incurca pe toti, si de a-i obliga sa piarda timp si efort pretios pt. a ma tine pe mine de mana in loc sa-i ajute pe bietii copii afghani.
In fond si la urma urmei, daca ce am decis eu sa fac in viata nu a fost pornit din free will, atunci nu poate fi decat USIA de vina pt. TOT ! Bine ca au desfiintat-o ca sa nu mai incurce si alti oameni in secolul XXI. Desi mie personal imi va fi intotdeauna autentic super DOR de ea, chiar mai mult decat mi-e dor nostalgic mai difuz dupa anii razboiului rece clasic, anii copilariei mele...de care mi-a adus aminte un comentator temporar mai tembel care efectiv, din fericire de altfel, habar nu are despre ce vorbeste, acolo, pe blogul intitulat in mod isteric-dramatic, "Cronica unei morti anuntate"...(sper ca autorul sa-i schimbe titlul la un moment dat, ca STIU eu ca E in stare sa o faca, si sa aiba astfel sansa de a-si depasi soarta de personaj literar de secol XIX destinata celor mai multi romani oarecum traumatizati spravietuitori disfunctionali ai literaturii secolului XX, si de a pasi in sfarsit in literatura secolului XXI).
Disclaimer: sunt intoxicat cu alcool, epitetul "tembel" nu e de nivel expert sobru, adica treaz, plus eu NU folosesc NICIODATA cuvantul "isteric" in mod peiorativ, cum fac chiar unii unguri de tip inevitabil self-hater originari din Romania, care, in fond, daca si-ar face lectiile si ar citi chestii scrise de alti unguri mai putin self-hater-i, ba chiar si bulgari si unii fosti iugoslavi, in principal sarbi si macedoneni, am impresia, fosti nomenclaturisti, deci ceva mai feriti de anumite traume istorice, ar trebui sa stie mai bine.
(...va mai urma, poate, desi nu neaparat imediat, ca trebuie sa ma trezesc momentan din betie...)
4 kommentarer:
Multumesc, nu ma intereseaza.
In legatura cu consumul din ce in ce mai mare de coniac, iti propun o solutie: o boala de stomac. :)
Si eu imi fac mustrari de constiinta, caci in ultimul an am inceput sa beau cam cate doua-trei pahare de bere pe seara (nu in fiecare seara, ci doar din cand in cand). Insa, comparativ cu cei peste douazeci de ani in care nu am baut absolut deloc, acum pot sa ma consider un betiv notoriu.
Sa stii ca am cam avut niste arsuri dupa ce am baut coniacul ala. Insa nu m-a durut capul, asa ca am determinat ca riscurile se anuleaza reciproc !
Zau, cred ca e din cauza ca mi-am luat zilele alea de concediu insa nu am facut nimic deosebit in timpul lor, in timp ce afara venea incet incet iarna.
Hector, in locul meu, s-ar fi refugiat in natura, si ar fi citit carti si mai multe, ar fi facut poze, etc. Pe mine personal nu ma pasioneaza comuniunea cu natura atat de draga poporului norvegian, si nu am nici hobby-uri interesante artistice, la fel ca mai mult de 5/8, am impresia, din poporul norvegian... lucruri care, dupa parerea mea, ii fereste intr-o anumita masura de a deveni alcoolici in proportie de 100 % din ei, cum am eu impresia ca ar fi f usor sa se intample oricui care e inconjurat de atata liniste reala, (adica lipsa de zgomot), si pace, si lipsa de stress de griji reale semnificative, plus ninsoare care ninge molcom linistit si poetic a la filme vechi alb-negru fara coloana sonora continua, cum au fost zilele astea trecute pt. mine !
Glumesc, desigur ! (In legatura cu etiologia alcoolismului, nu cu atmosfera norvegiana urbana. La tara nici nu vreau sa aflu cum e.)
P.S. Mai e o chestie aici care mie personal nu-mi displace, dar nu stiu daca e ff sanatoasa. Lipsesc mirosurile pungente aproape cu desavarsire. Intr-un fel, te afli intr-un fel de izolare senzoriala, cu stimuli destul de scazuti catre majoritatea celor 5 simturi. Parca ai fi la un sanatoriu de super super lux...o atmosfera foarte terapeutica si numai potriviat pt. a-i proteja pe cei cu tendinte artistice de a nu deveni total psihotici, dar care pt. aia care nu au talente artistice functioneaza ca un fel de bubble din ala de deprivatie senzoriala de nivel de tortura uneori daca nu te iei cu vreo munca utila pentru societate...dar cum aici si munca in stil pe banda rulanta este probabil ilegala...efectiv nu stiu cum ma pot adapta eu personal la viitorii 35 de ani pe care trebuie sa-i petrec aici pt. a beneficia de o pensie norvegiana.
LOL ! Iar glumesc, desigur. (In legatura cu etiologia psihozelor si asocierea lor cu oamenii cu talente artistice, inca neconfirmata foarte riguros, nu insa si in legatura cu stressul cauzat de lipsa totala de stress asupra mea personala, care inca nu m-am obisnuit total total la atmosfera norvegiana, desi totusi observ ca o tolerez ceva mai bine, nu mai sunt asa de socat in legatura cu ea la nivel de amutire cum fusesem la inceput, acum macar pot sa vorbesc despre ea in cuvinte, ceea ce desigur arata o tranzitie la etape superioare de adaptare, desi momentan perceptiile mele sunt inca destul de distorsionate...dar nu ma las pana nu ma adaptez !)
Send en kommentar