Ganduri despre Germania- partea 8

Dupa ce l-am cunoscut oarecum fugitiv si pe dl Goethe ca creator-inventator al lui Werther si Faust, care, totusi, fiind ceva mai in varsta, si neinteresat in mod profund de relatii umane mai realiste de la care as fi putut invata si eu ceva concret posibil mai util pt mine insumi, nu avea cum sa ma intereseze la fel de mult ca fratii Mann, care, in poze pareau si mai sic imbracati decat Goethe, si pe care i-am apreciat ca fiind mult mai utili educativ, ba chiar si stilistic mai usor si chiar mult mai placut de citit, (desi, recunosc, acest lucru depinde si de calitatea traducerii), am avut ulterior ocazia, pe la 17 ani, cam in perioada in care m-am decis ca ar fi cultural si cronologic potrivit si pt mine sa imi pierd virginitatea pasiva in mod definitiv, si incepusem sa ma gandesc la eventuale planuri de cariera post-liceala care ar putea fi mai realist potrivite pt mine personal in Romania, din care cea mai ambitioasa, insa deja recunoscuta de mine ca utopica, ar fi fost cea de a deveni critic de arta versatil, (pe mai multe domenii de arta, nu doar literatura, sau cinema, etc., asa separat), am avut ocazia sa aflu despre mai multi tipi de origine germana numiti Werner, si ei, am remarcat, cu abilitati creative deosebite de inventatori pe diverse domenii.

Insa, tot cam la aceeasi varsta, incepand sa-mi pun in mod mai serios si problema unei eventuale convertiri religioase de la crestinism la iudaismul progresist/reformat, am revenit la inca o carte mai lunga, o poveste de tip biografic fictionalizat literar complex despre mai multe personaje real istorice cu adevarat interesante, scrisa de prolificul Thomas Mann, Iosif si fratii sai, care, intr-adevar, mie mi-a placut chiar o idee mai mult decat Uragan deasupra Europei scrisa de dl. Vintila Corbul, si, desigur, mult mai mult decat Regii blestemati scrisa de dl. Maurice Druon de la Academia Franceza.

Desi regina istoriilor fictionalizate a sufletului meu va ramane pt totdeauna Dame Barbara Cartland, (careia sunt cat de poate de convins ca d-na Philippa Gregory, desi acesteia din urma nu i-am citit, ba chiar nici atins, vreo posibila carte, nu-i poate ajunge nici la degetul cel mic), totusi, mi-a fost imposibil sa nu recunosc talentul deosebit de nivel cu adevarat exemplar, si demn de recompensat in mod just de Premiul Nobel pentru Literatura, al d-lui Thomas Mann in descrierea personajelor umane luati ca indivizi in mod mult mai detaliat caracterologic decat Dame Cartland, desi, in ceea ce priveste costumatia de epoca si descrierea decoratiilor interioare ale locuintelor lor, foarte importante si ele, dupa parerea mea, pentru intelegerea contextului istoric in care traiau acele personaje, Dame Barbara Cartland este inegalabila. Pana si dl Bill Bryson a remarcat recent importanta deosebita a descrierii in detaliu a locuintelor si accesoriilor umane pentru a citi si poate chiar si intelege istoria oamenilor, astfel descrisi in habitat, in mod mai profund.

In cazul cartii Iosif si fratii sai, personajele dl-ui Thomas Mann par intr-adevar ca traiesc intr-un adevarat desert fictional, (dincolo de cel real geografic prin care rataceau oricum, desigur, in cautare de hrana si apa intotdeauna necesare subzistentei umane), un fel de scena goala, lipsita de detalii scenografice, si asta, din pacate, mie mi s-a parut ca da un oarecare aspect de artificialitate teatrala acestui roman, si ii sustrage oarecum din posibilul impact umanist, care va ramane intotdeauna prioritar pentru mine in aprecierea oricarei opere de arta la nivel etic.

Nu doresc sa spun ca uneori scenele dezgolite nu sunt si ele total adecvate, ca de exemplu, in romanele d-lui Albert Camus, (dl Eugene Ionesco deja exagerand usor in aceasta directie, iar dl Jean-Paul Sartre luand-o cu adevarat razna, in ciuda ca ar fi putut poate ocazia sa invete si dansul ceva posibil util in acest sens de la d-na Simone de Beauvoir, insa acest cuplu fiind de nivel oarecum disfunctional de tip competitiv reciproc, nu au avut, deci, vreo oportunitate realista prea mare de vreo posibila educatie reciproca de-a lungul timpului existentei sale, educatie care este, dupa parerea mea ferma, un aspect al oricarei relatii de casatorie sau concubinat cu adevarat valoric si demn de pretuit si de promovat), insa, dupa parerea mea, o astfel de scena goala in mod intentionat la nivel deliberativ regizoral NU era nici cazul, nici contextul povestii familiei lui Iosif.

Ma gandesc, ca in cazul d-lui Thomas Mann, scena goala nu a fost chiar total intentionat mentinuta astfel, si probabil reprezenta o spaima existentiala cat se poate de concret inteligibila si reala a autorului fata de uraganul figurativ cat se poate de real si de amenintator de atunci, cand a fost scrisa acea carte, intre 1933- 1943, de nu numai deasupra Europei, ci chiar din inima sa, combinata poate si cu o oarecare oboseala, deoarece acea carte este intr-adevar lunga si, in general, anxietatea pe termen lung chiar osteneste pe oameni, si, poate, indraznesc sa zic, chiar posibila reala ignoranta datorita faptului ca acea poveste s-a intamplat si foarte demult si in locuri real geografic oarecum indepartate de Europa, despre care chiar in mod real, in ciuda eforturilor profesionale ireprosabile ale unor arheologi excelenti, ca, de exemplu, cei din echipele d-lui Schliemann, sau altii, de-a lungul timpului, la fel sau chiar si mai dedicati in explorarea unor locuri din timpuri cu adevarat legendare, nu se cunosc in mod real foarte multe lucruri, furtunile frecvente de nisip, si, in general, conditiile climatice din acea zona distrugand posibilele dovezi istorice arheologice care ne-ar fi putut informa pe toti mai bine despre Iosif si familia lui, si de aceea, uneori, parca, mi-as dori sa recitesc aceeasi poveste scrisa intr-o alta varianta, in mod ideal, cred, de dl. James Clavell.

Inapoi la d-nii numiti Werner, (deoarece chiar am obosit si eu in legatura cu aceste ganduri despre istorie si geografie cu adevarat complicate pt mine personal, plus legate de un subiect atat de anxiogen pentru mine cum este limba germana care imi este cu adevarat straina, legat si de faptul ca in mod real Europa este atat de ingust fragmentata pe atatea limbi si culturi diferite pe care eu, nascut cam la periferia ei, chiar ca nu le cunosc, devreme ce nici macar nu sunt sigur unde incepe si se termina sectorul 2 al Bucurestiului, unde mi-am petrecut, totusi, o parte destul de lunga din viata, de nivel de ani, si, pana si bunica mea, care si-a petrecut in el chiar toata viata nici ea habar nu a avut pe unde se afla aceste granite si cam cum ar putea arata ele, deci, in mod cat se poate de concret si de realist, chiar ca nu a avut cine sa-mi povesteasca despre ele direct in mod credibil personal mie), eu personal am auzit sau am citit doar despre trei de origine germana care sa fi facut vreo impresie deosebita asupra mea la nivelul la care i-as putea retine, cei cu numele de familie Herzog, Heisenberg, si Fassbinder !

Doresc sa "scap" repede de dl. Heisenberg, deoarece este legat de materia scolara atat de anxiogena pentru mine numita Fizica, pe care o admir, efectiv pentru constiinciozitate exemplara fata de sine insusi de-a lungul existentei sale ca disciplina de studiu, insa pentru care stiu ca nu am absolut nici o aptitudine deoarece la ea am luat prima nota de 4 din anii mei de liceu, si acea nota chiar a fost acordata total pe drept. Luasem eu si note chiar mai mici inainte, de exemplu parca un 2 sau un 3 in clasa a IV-a, (pe aceeasi scara de la 0 la 10), ceea ce este, totusi, semnificativ, deoarece nu se prea dau in mod realist note din astea la nivel de scoala elementara prea des, si era o nota bazata pe faptul ca efectiv nu imi invatasem lectia, si inca tocmai la materia scolara numita Istorie, (!), si NU pt ca as fi incercat sa copiez sau sa fac vreo altfel de frauda legata de aceasta materie atat de importanta pentru cineva care poate avea ganduri ulterioare in liceu sa devina critic profesionist de arta, si inca versatil, pe mai multe domenii de arta, nu doar unul singur, (!), nu mai vorbesc de cati de 4 mai luasem si in scoala generala la Stiintele naturii in general, (la care nota mea maxima a fost un 8 in legatura cu o lectie despre Geologie, o data cand chiar am copiat, in timpul unei lucrari de control, exact cuvant cu cuvant ce scria in manual, si efectiv nu am inteles nici in ziua de azi de ce nu am primit si eu 10 la fel ca colegul meu de banca, care si el copiase exact acelasi text), desi, in general, am FOST cu adevarat un elev destul de silitor, ca nu m-ar fi lasat mama sa fiu altfel, plus ca eu personal am avut in general noroc chiar de profesori competenti si corecti, si asta mie personal nu a putut decat sa imi sporeasca nivelul de realism in legatura cu capacitatile mele reale, astfel ca, atunci cand am auzit de dl Werner Heisenberg, l-am admirat in treacat, ca, intr-adevar, arata destul de sexy si lucra si intr-un domeniu admirat de mine, insa nu am pierdut timpul sa incerc sa il cunosc ceva mai bine deoarece mi-a fost clar din start ca depunerea acestui efort nu avea nici o sansa de a duce in mod realist la ceva posibil util sau placut pentru mine, plus ca, totusi, chiar si la nivel de sexy, nu era chiar genul meu, incat sa il pot retine in mod mai aprofundat pentru eventuale fantezii sexuale, incontestabil placute si cat se poate de utile si ele pt noi toti.

Acum, desi dl Herzog nu era prea sexy el insusi, dar totusi filmele regizate de el pe care le-am vazut eu au fost cat se poate de nemaipomenite pentru fantezii sexuale cat se poate de complex versatile, cu adevarat placute mie, cu elemente de BDSM, cu costumatii, (inclusiv incaltamintea), machiaj, si role playing, in care intr-adevar si cat se poate de concret puteam sa ma simt si eu o data la nivel de Master & Commander in legatura cu materia scolara numita Istorie !

Cat despre dl Fassbinder...ce sa mai zic...ca nu am vazut, de fapt, nici un fim regizat de dansul, desi, totusi am auzit de numele sau ca fiind fost, spune-se, cel al un regizor posibil talentat, si mai ales prolific...insa, in cazul meu specific personal, numele sau de familie imi este placut confundabil cu cel al actorului Michael Fassbender...ca am erectie in clipa asta numai cand ii scriu numele de ma gandesc, fara sa vreau, la Bondage, daramite ca este chiar de meserie actor profesionist de nivel de stea de cinema, care are tocmai indatorirea profesionala, printre altele, desigur, de a indeplini in mod cat se poate de etic rol de participant interactiv in fantezii sexuale cat se poate de diverse ale publicului spectator, printre care si eu ! Plus ca se afla, in anumite ipostaze, ajutat si de machiaj de nivel expert profesionist, desigur, pe undeva cam pe la granita genului meu, nu chiar inuntrul acestui ocol, dar cu un varf de pantof trecut peste prag, in functie si de costumierul si machiorul folosit in aceste ocazii, dar si de talentul si competentele sale profesionale si de constiinciozitatea sa profesionala de a urma directia regizorala, in aceste ocazii, in mod cat se poate de tentant pentru mine.