Pantofi si carti- partea 2

Nu prea am chef sa intru in acest moment in amintiri sau detalii re. branduri si design-uri specifice de pantofi de interes pt. mine. O sa revin mai tarziu, daca ma simt motivat. Trec la carti, ca in legatura cu alea ma simt mai vinovat in clipa asta. Am recidivat recent la furt, desi mi-am platit indirect pagubasii, cum fac de obicei. In continuare, evit pe cat pot sa deschid, sa ating, sa rasfoiesc, sau sa citesc cartile pe care le-am furat. De altfel, nu am mai citit nici carti cumparate de mai bine de 1 an, in afara de una despre niste chestii deja perimate, pe care am folosit-o drept somnifer din cand in cand. Evit sa intru in librarii, dar uneori nu ma pot abtine. Evit de asemenea sa dau click pe site-uri de literatura, dar recent de tot, chiar de 1 decembrie, am dat bani, in mod patologic impulsiv, si total aiurea, (deoarece informatia continuta acolo putea fi obtinuta si pe gratis), pe The New York Review of Books si pe Le Point, care avea un articol despre cele 25 de carti ale anului. Nu le-am citit inca, dar probabil ca o sa le rasfoiesc la un moment dat. Cand incep sa dau bani pe Times Literary Supplement, e de rau. Nu am ajuns, aici, in Norvegia, in faza asta, si sper sa nu mi se mai intample de prea multe ori in viitor.

Am preferinte clare in legatura cu dimensiunile si design-ul copertii cartilor de interes. Exista niste carti cu coperti tari de forma perfect patrata, de dimensiuni in jur de 20 cm x 20 cm, si grosime, (a paralelipipedului cartii), de vreo maxim 2 cm, preferabil spre 1,5-1,75 cm, si continand text cu litere de dimensiuni medii, (de tip din ala pt. visually impaired), plus ilustratii, care efectiv ma innebunesc. Mi se face efectiv pielea gaina si am un inceput de erectie chiar in acest moment cand scriu despre ele...

...a trebuit sa imi aprind o tigara si sa beau o gura de capuccino ca sa pot sa scriu linistit in continuare, despre alt gen de carti care-mi plac. Sunt unele inguste si lungi, cu coperti moi, preferabil usor glossy lipicioase, nu mat catifelate, de data aceasta, de dimensiuni poche alterat, in jur de 12 pana in maxim 15 cm latime, 20-22 cm lungime, si cam 2,5 cm grosime. Stiu ca suna total pervers, si efectiv ma simt obligat sa scriu in clar ca NU am DE LOC preferinte hebefile sau efebofile cand e vorba de atractie sexuala fata de persoane reale. E vorba STRICT si cat se poate de CONCRET real de dimensiuni de carti cat se poate de concrete si ele. Pe astea tind sa le prefer cu titluri in limba franceza cu litere de culoare alba pe fond bleu de coperta, dar e total OK sa fie si in alte limbi sau in alte culori, mai ales litere negre pe fondul portocaliu sau caramiziu al copertii.

Prefer MULT de tot cartile noi celor uzate. Frecventez ff rar anticariate, si de obicei o fac numai daca am chef sau motivatie de vandut carti. Stiu ca exista si carti vechi ff frumoase si pretioase, dar pt. mine e total OK sa le admir pe net, nu in persoana. De asemenea, frecventez ff rar biblioteci, cam la acelasi nivel la care vizitez muzee, deci rar, si de obicei daca vizitez vreun oras nou in care chiar am de gand sa stau o vreme. Cand eram copil si adolescent, pe timpul anilor de scolarizare obligatorie, cand si eram mai interesat de citit si sexualitatea explicita imi era inca in perioada de latenta sau pe la inceputuri de expresie, in timpul pubertatii, frecventam bibliotecile mai des.

Cand sunt in librarii, dau tarcoale vizual mai intai, la fel ca in magazinele cu pantofi. Daca ma atrage vreo carte, ii ating usor coperta cu buricul degetelor. Mi se intampla uneori sa effleurez asa mai multe carti adiacente daca sunt asezate pe vreun raft una langa alta. Uneori ma si uit la ele in timp ce le ating, alteori nu, doar ma las purtat de placerea senzoriala de a le atinge usor cu varful degetelor. Daca chiar imi atrage una atentia in mod deosebit, de nivel de curiozitate, o iau din raft. O tin de obicei destul de departe de ochii mei in timp ce-i inspectez vizual copertile, (si cea din fata, si cea din spate), si o cantaresc usor in mana, in timp ce o rasucesc de cateva ori cu fata sau cu spatele la mine. De obicei folosesc o singura mana, drepta. Daca cineva m-ar observa din exterior in timp ce fac asta, ar putea sa isi dea seama din pozitia sau miscarile pe care le fac din cealalta mana, stanga, cam ce sentimente mi se nasc in timpul acelei inspectii...adica uneori chiar e pe sold, ca si cum as zice, "nu, zau ?", alte ori mi se duce la spate, ca si cum m-ar ingreuna vreo povara, alteori mi se duce chiar la frunte, ca si cum chiar as depune efort sa inteleg ceva mai amanuntit si sunt ostenit din cauza asta, iar alteori mi se duce direct catre directia penisului, deci e clar ce-mi vine sa fac.

De foarte multe ori, dupa ce vad coperta, titlul, ce ziar sau persoana a facut review-ul de pe coperta din spate, uneori cum arata autorul daca are poza pe coperta exterioara din spate, inspectia inceteaza, pun cartea inapoi in raft, si reincep privitul altor carti, eventual effleurat-ul. Daca experienta tinerii acelei carti in mana a fost deosebit de intensa, uneori imi mai ingadui o pauza, imi mai trag sufletul, ma mai uit in jur la decoratiile din librarie, la vitrina vazuta din interior, etc. Rar, de fapt aproape mai niciodata, observ alti oameni din jurul meu. Efectiv nu ii vad si nu ma intereseaza. NU obisnuiesc sa intru in librarii cu baieti cu care am vreo relatie in acea perioada de timp. Daca sunt la vreun mall pt. activitati de window shopping impreuna cu cineva, de obicei incerc sa il descurajez activ sa intram vreodata in vreo librarie, daca ne iese una in cale, si incep sa-i distrag atentia, sa il ating jucaus sexual, sa ii aduc aminte de vreo cabina de proba din vreun magazin de haine inca nevizitat, ceva de genul asta, ca sa uite total de dorinta de a intra cu mine in vreo librarie.

Daca dupa inspectia exterioara se intampla vreodata ca o carte sa ma intereseze si mai mult, atunci o deschid, si atunci incep sa imi folosesc ambele maini pentru asta. De obicei scanez vizual rapid alternativ blurb-urile de pe ambele coperti interioare, si cea din fata, si cea din spate, si textul de pe prima pagina, mai rar si vreo cateva cuvinte din interior. Dar imi place activitatea manuala de a rasfoi unele carti, chiar daca nu sunt atent intotdeauna, mai niciodata, de altfel, la textul din continutul de pe la mijloc. Scanez aceste blurb-uri si textul de pe prima pagina chiar daca e vorba de autori de serie de masa cunoscuti care ma intereseaza in acel moment, si deja pot sa-mi dau seama chiar din titlu despre ce va fi vorba in carte. In Norvegia, ma uit uneori si la numele editurii, deoarece doresc sa incep sa le cunosc mai bine si pe cele de aici. Daca este vorba de vreo traducere, ma uit din curiozitate si la numele traducatorului, si la anul aparitiei initiale a cartii in limba originala, ca sa il compar cu anul publicarii acelei traduceri.

Uneori sunt tentat sa cumpar sau, mai rar, chiar sa fur acea carte. Nu prea fur din librarii, deoarece este o activitate desigur ilegala si total neetica, desi mi s-a mai intamplat sa fac si asta, dar NU in Romania, NICI in Norvegia, ci doar in tari in care am avut doar viza sau intentie de tranzit, turist sau student/ucenic temporar, si unde am calatorit ca detinator de pasaport personal simplu. Totodata, NU am efectuat niciodata ilegalitati de NICI un fel cat am fost vreodata pe undeva pe pasaport de tip diplomatic. Pasaport de serviciu nu am avut niciodata.

Daca e chiar sa dau bani pentru o carte, si, mai ales, chiar sa depun efortul necesar pentru a o fura, atunci chiar ca stau si deliberez bine de tot...desi mi s-a mai intamplat si sa cumpar impulsiv, fara inspectie prea amanuntita, unele carti, de obicei carti de autori deja cunoscuti, din aia de serie de masa, la fel cum cumpar uneori si reviste sau ziare. Daca intru in deliberari, voi petrece cel putin 4 minute pentru aceste deliberari legate de carti, ceea ce pentru mine reprezinta in mod cat se poate de real un timp URIAS de deliberare, dat fiind ca nici in situatiile extrem de rare cand simt eu nevoia chiar sa deliberez atent asupra vreunei actiuni deosebit de complexe, (pentru mine), la serviciu, nu cheltui pe astfel de deliberari de tip judicios mai mult de maxim 2 minute.

In cadrul acestor deliberari intra si procesul de a citi parti de text ceva mai lungi, de nivel de mai multe fragmente de fraza, sau eventual, desi mai rar, propozitii intregi, daca sunt mai scurte, luate la intamplare din mai multe parti ale cartii, in timp ce o rasfoiesc, plus cititul unei parti mai mari din blurb-ul si review-urile de pe coperti. De foarte multe ori asta imi taie in mod eficient pofta de a cumpara sau de a fura acea carte.


(...nu stiu daca va urma...)