A trecut dupa aceea o vreme destul de indelungata si mie personal nu mi-a pasat despre Germania sau despre limba germana absolut de loc, in afara poate de faptul sa salut activitatea simpatica a daramarii Zidului din Berlin, deoarece devenisem preocupat cu exercitii de dictare in limba franceza, care se stie cat de complicate sunt de pana si scriitori faimosi, ca de exemplu dl Alexandre Dumas tatal, o dau in bara din cand in cand cu ele, si inca in vazul unor alteti regale, daramite eu !.Mai apoi, am inceput sa devin preocupat si de concursurile de tip spelling bee in lb. engleza, desi nu chiar ca posibil participant veleitar eu insumi, ci numai la nivel de spectator cu sentimente oarecum pacatoase de schadenfreude fata de chinurile altora.
Am notat in treacat cateva filme interesante in lb. germana, vazute de mine in perioada copilariei inainte de a deveni adolescent, ca de ex. Das Boot, si Aguirre the Wrath of God, care mie mi-au placut ff mult. Mama mai incercase si ea in acea perioada din cand in cand sa imi recomande cateva actrite germane mai larg recunoscute ca fiind deosebit de talentate, ca de ex. Marlene Dietrich, sau Hanna Schygulla, dar deja incepuse si ea sa-si dea seama ca nu prea avea rost sa imi prezinte mie actrite de sex feminin, ca eu chiar avea niste idiosincrazii mai neobisnuite in legatura cu acest fel de profesioniste, aveam preferinte critice clare si deja din ce in ce mai bine conturare, si chiar ca ma uitam in mod special, de exemplu, dupa talent in legatura cu miscarile fizice pe care le doream cat mai baietos atletic posibile, si nu atat de mult dupa talent expresiv caracterologic in ochi sau pe fata, si in general nici nu prea eram interesat de auzit ce aveau acele actrite de comunicat prin glas in legatura cu personajele interpretate sau povestea respectiva din care faceau ele parte, chiar daca se straduiau in acest sens f tare in fata mea...poate doar cu exceptia d-nei Meryl Streep, care intr-adevar are un talent deosebit la interpretarea diferitelor accente ale unor limbi straine din cele mai diverse, inclusiv, dar nu limitat la rolul magistral interpretat de dansa al unei persoane de origine poloneza care incearca sa vorbeasca lb germana.
M-am mai intalnit in acea perioada si cu personajele simpatice literare Max si Moritz, cat si cu personajele americane descrise de scriitorul profesionist de origine germana Karl May, (la nivelul lui mediu-european de intelegere si capacitate de descriere de atunci desigur, ca nu ma asteptam nici eu din partea lui, oricat de pretentios as fi din punct de vedere critic, la o profunzime atat de nuantata despre acest fel de personaje rural americane ca in cazul unui posibil scriitor profesionist de origine chiar americana, cum ar fi fost, de exemplu, d-na Laura Ingalls Wilder, nici la talentul de nivel de geniu, care include, desi, desigur, nu se limiteaza doar la descrierea maiestrita a unor personaje provenite din diverse culturi si cu diverse preocupari profesionale, ca al scriitorului francez Jules Verne), si mai aveam si niste amintiri destul de favorabile dintr-o perioada anterioara despre doua personaje feminine originar vorbitoare de limba germana la nivel de limba materna, simpatice mie, Helga, care era ocupata cu diverse indeletniciri social utile si placute fie in gradina, fie la mare, si Heidi, pe care chiar sper ca o cunoaste, sau macar se va stradui sa o cunosca chiar toata lumea, nu numai poporul japonez, care este recunoscut in ceea ce priveste constiinciozitatea scolara, si generala, nu numai pe domeniul achizitiv-educativ, chiar, dupa parerea mea, la un nivel mediu mai semnificativ inalt decat chiar si cel al poporului vorbitor de limba germana la nivel de limba materna de pe teritoriul Germaniei actuale, despre care am remarcat ca se spune si e recunoscut la nivel popular despre el in Europa de ceva vreme, ca e si el inalt constiincios, cel putin din secolul XX, posibil chiar XIX, (datorita inventiei mass-mediei cu accesibilitate internationala mai larga in acest secol mai indepartat), incoace, desi am impresia ca aceasta parere despre germani poate fi usor exagerata datorita unor exceptii mai proeminente, din pacate, negative, (deoarece exemplele negative tind sa fie si mai raspandite cu ajutorul mass-mediei, si, totodata si mai bine retinute in memoria tuturor mai degraba decat cele pozitive, acest fenomen fiind considerat genetic caracteristic selectat evolutionar in scop de mentinere de specie, cf. diverse surse de pe Google.)
Deci, in general, desi am reusit sa imi regasesc un nivel de obiectivitate si impartialitate in ceea ce priveste poporul german, pe la varsta de 12 ani, totusi mi-am dat seama ca mai aveam inca destule de invatat despre cititul critic al diverselor surse de informare, si ca este bine sa incerc sa incep sa diferentiez mai bine intre surse de informare de nivel artistic, surse de informare de nivel stiintific, surse de informare spontan-interceptate personal, si surse de informare de nivel jurnalistic...lucru care mie personal, mai ales ca oricand potential director de serviciu de informatii, (chiar daca nu mi s-a oferit aceasta oportunitate profesionala in Romania dupa 1989, in legatura cu care REPET, nu port absolut nici un resentiment, sau ranchiuna, deoarece a fost, REPET, total INTAMPLATOR, ca nu am fost eu cel ales de FSN sa indeplinesc acest rol si functie in perioada de tranzitie si reorganizare post-revolutionara a acelui serviciu oficial din Romania, si doar nu pot da vina pe hazard si inventa conspiratii doar din cauza de simple dezamigiri personale, ca asa ceva, chiar si pt un narcisist de tip copil ff rasfatat si in permananta oarecum imatur recunoscut ca mine, ar fi chiar prea de tot, si, dupa parerea mea sincera, chiar de nivel real disfunctional, daca nu chiar direct patologic), nu a putut decat sa-mi fie de folos in achizitia de viitoare potentiale competente profesionale mai rafinate, lucru pentru care eu personal nu pot decat sa multumesc tuturor informatorilor mei de orice tip, mai ales, dar nu numai, celor care m-au informat total pe gratis, din orice tara din lume, fie amatori, fie profesionisti, cat si dezinformatorilor, fie amatori, fie profesionisti, deoarece si pe acestia am reusit sa incep sa ii pot diferentia mai bine pe masura ce am capatat acces liber, desi nu chiar tot timpul gratuit, la Internet la varsta de aproximativ 15 ani.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar