Desigur, deci, ca atunci cand mi s-a cerut mie ulterior, la nivel de sedinta de consiliu, in mod oficiala parerea despre ce limba straina as fi eu interesat sa invat, in modul chiar real gentil suportiv expert in care am fost chiar intrebat direct din prima, chiar de la deschiderea primului punct de dezbatere al agendei de lucru pt acea zi, "e OK pt tine daca o sa incepi sa iei lectii de lb. franceza ? crezi ca ar fi prea greu pt tine, o sa fii tu oare in stare de asa ceva ?", eu personal nu am putut decat sa ma simt chiar mandru de increderea acordata mie personal anuntata public in mod referitor la acea decizie care fusese deja luata de superiorii mei ierarhici din acel consiliu.
Chiar m-am bucurat in sinea mea in acea clipa ca nu a fost necesar sa ma chinuiesc sa explic in mod profesional diplomatic de ce chiar ca nu mi-as fi dorit eu personal sa trebuiasca sa incep sa invat limba germana, si ca re. limba franceza vs. limba engleza chiar ca nu aveam, poate in mod posibil politically incorrect, vreo preferinta deosebita !
Este in continuare complicat pt mine sa imi explic pana si mie insumi de ce avusesem ezitari initiale re. efortul de a invata limba germana. Am impresia oarecum vaga ca fusesem cumva posibil influentat in prealabil nu numai de recenta opinie analitic-prognostica a lui tata interceptata de mine ceva mai devreme, dar, chiar si mai timpuriu, oarecum subliminal influentat de tonul vocii si anumite expresii faciale ale tatalui meu cand povestea el amintiri din copilarie in mod in general nostalgic in serile in care chiar venea obosit de la serviciu, si printre ele facea, din cand in cand, rare referiri si la fostii lui profesori particulari sau chiar de scoala, dintre care unii chiar incercasera pt un timp scurt sa ii predea si limba germana, nu numai rusa, engleza, si franceza...
...tatal meu fiind de mic pregatit pentru o posibila activitate ilustra in serviciul Diplomatiei Romane de catre bunicul meu, care avusese si el, la randul lui, oportunitatea unor contacte de business posibil importante pt Romania lui de pe atunci cu niste afaceristi importanti straini, chiar poate vital importanti economiei nationale, experiente din care e posibil sa fi invatat ca este bine, ca roman, indiferent de vremuri sau chiar de planuri de cariera, (desi cea Diplomatica a parut totusi mai direct concret potential utila in cadrul multor generatii de romani, fie si numai pt oportunitatea de a face ceva trafic cu bunuri de consum la nivel de piata neagra si captusire de buzunar personal, sau poate doar pt sansa de a putea efectua anumite activitati posibil ilegale in alte tari sub protectia, fie ea si partiala, a unei posibile imunitati diplomatice, sau, chiar in mod posibil util pt supravietuire directa fizica si/sau economica re oportunitati mai crescute pt a te putea reloca rapid in alta tara in cazuri de situatii de urgenta), sa stii cel putin vreo 2 limbi straine si sa ai si studii formale de diplomatie, nu numai de economie, cum au fost in general cele traditional urmate de majoritatea membrilor familiei mele dati mie ca exemplu bun si de role model adecvat de urmat in viata.
Totodata, desigur ca vazusem si eu, chiar daca eram inca mic, (avand si acces la VCR, ca, TOTUSI, era deja 1986 si in casele destul de multor cunoscuti ai familiei noastre bucurestene), destule filme de razboi in care se parea ca pana si clasicii rivali SUA-URSS erau de acord ca germanii fusesera RAI in timpul ultimului razboi mondial, razboi mondial pe care il determinasem eu personal, (desi nu eram inca sigur sigur, ca totusi aveam doar 6 ani si abia incepusem sa merg si la scoala), ca avand totusi o probabilitate credibil verosimila destul de mare sa se fi intamplat in realitate, nu doar la nivel de filme sau alte povesti sau mituri sau legende, deoarece imi povestise mie o data bunica ca tinea ea minte personal ca se ascunsese o data sub o masa peste care pusese perne si plapumi, ca sa se fereasca de niste bombe, care cadeau cu mare zgomot pe undeva pe langa casa ei de atunci, care era pe langa o fosta fabrica producatoare de diverse chestii, inclusiv probabil armament, din Bucuresti, si mi-a aratat ea mie cum statuse atunci pitita sub masa, cu mainile peste urechi si cu ochii inchisi ca sa ii fie mai putina frica, si simtisem si eu putin ca ii fusese chiar frica cu adevarat in clipele alea.
Nu mai zic ca interceptasem eu personal deja, prin serviciul meu personal de informatii, un zvon despre niste posibile activitati de piata neagra efectuate de un membru al familiei mele care fusese chiar militar de tip mobilizat pe un front de razboi undeva in afara Romaniei, in timpul acelui razboi real mondial, si lucrase acolo pentru un serviciu de intendenta, drept care avusese oportunitatea de a face trafic cu paine si niste incaltaminte posibil utile atat aliatilor cat si inamicilor Romaniei de la acea vreme, si, in general oamenilor de pe probabil orice front real de razboi al oricui, dupa cum am determinat eu ulterior cf. Catch-22.
In plus, aveam eu un coleg la scoala pe care il admiram deoarece avea o alunita intriganta pe un obraz, cum nu mai vazusem inainte decat o data intr-un film frantuzesc despre un personaj numit Angelica, plus voce muzicala placuta si, fiind si fiul unui cantaret profesionist de muzica populara, (folclorica si manele), fusese rugat de profesoara sa cante si ca solist la o serbare scolara, si chiar ca mi s-a parut ff frumos cand statea acolo si canta. Si chiar cu cateva zile inainte de consiliul de familie referitor la limbile straine, el ma anuntase chiar mandru ca incepuse lectii particulare de limba germana si eu avusesem o strangere de inima in legatura cu asta, deoarece probabil ca asta insemna ca familia lui era posibil mai interesata de cultura germana decat cea franceza, deci probabil ca el nu vazuse filmul ala frantuzesc cu Angelica, si nu aveam cum sa folosesc acea alunita pt vreun eventual compliment de la mine catre el, compliment pe care chiar doream sa i-l adresez intr-o buna zi, dar pe care inca ma chinuiam sa mi-l formulez in mintea mea pe atunci la un nivel cat de cat posibil cultural mutual inteligibil si posibil comun intre noi doi.
Drept care, eu, in sufletul meu atunci, am determinat, la nivel total emotional si deloc rational, desigur, ca persoanele intersate de limba si cultura germana pot fi chiar tradatoare fata de interesele mele personale, cat si, posibil, fata de interesele nationale ale Romaniei mele de pe atunci, si ale Romaniei parintilor si bunicilor mei de la vremea lor respectiva, desi acum recunosc, desigur, ca era vorba de niste perceptii si concluzii destul de probabil incorecte si total exagerate, fata de care NU am avut nici o scuza, chiar daca functionam la nivel de tranzitie intre stadiul Piaget pre-operational, in care mai sunt inca permise si gandirea de tip magic si irational, si stadiul formal-operational pe care sunt sigur ca, in ciuda deficitelor mele neurologice congenitale legate de limbaj, l-am atins totusi inainte de evenimentele din decembrie 1989, ba chiar deja sigur prin 1988.
Dar, TOTUSI, datorita functiei mele profesionale de Director de Serviciu de Informatie, repet, NU am avut absolut nici o scuza sa gandesc in acel mod la vremea aceea, ba chiar sa ma mai si exprim in public, tafnos si total necontrolat, fata de colegul meu, dezamagirea mea intr-o exclamatie de genul, "Germana ! Cum este posibil asa ceva ?! Pai asta este limba dusmanilor nostri !", nici macar la acea varsta, fata de asemenea ganduri total aberante si ilogice, care au riscul de a scadea calitatea functionala a oricarui Serviciu de Informatii din toate timpurile, dupa cum se si vede din nenumaratele exemple in acest sens prezentate pe wikipedia.
(Ma bucur macar sa pot afirma ca nu cred ca acel fost coleg al meu a fost traumatizat psihologic pe termen lung de acea exclamatie a mea total nediplomatica fata de el, doar ca a ramas cam 1 1/2 secunde, destul de mult, daca stau si ma gandesc acum mai bine, cu gura cascata, deci, oarecum socat, si, teoretic, am citit pe Internet ca acest fel de socuri psihologice nu sunt prea bune pentru starea de sanatate generala a oamenilor. Insa am auzit ulterior ca el are o cariera relativ prospera chiar in Germania, asa ca m-am mai linistit in legatura cu posibilul risc de efecte adverse pe termen lung posibil cauzate de exclamatia mea fata de el de atunci.)
Ingen kommentarer:
Send en kommentar