Metehne vechi (rated R pt. Romania, PG-13 pt. restul lumii)

Azi am avut o zi ingrozitoare. Nu cea mai rea de cand sunt in Norvegia, dar totusi, una destul de grea. Deoarece Hector ma cam ignora in mod suspect de cateva zile, am avut proasta inspiratie sa ma duc sa il caut. A iesit un scandal MONSTRU, si, efectiv, la asa ceva, eu personal NU ma asteptam de la el. Adica efectiv nu il credeam caracterologic capabil de manie din aia rece si razbunatoare, resimtita de mine chiar potential amenintator-periculoasa...drept care, desi poate doar pe sfert calculat/premeditat initial, (deoarece am destul antrenament la asa ceva la nivelul in care sunt in stare si sa reproduc aceasta stare in mod manipulativ, la nevoie, desi, desigur, chiar daca am si ceva studii reale de specialitate, evit cat se poate de mult sa joc teatru), dar apoi devenit chiar autentic, din cauza de spaima viscerala, am devenit din ce in ce mai isteric confrontativ, (desi mi-am jurat de multe ori ca nu am sa mai fac placerea asta nimanui, oricine ar fi el pentru mine sau ce as vrea eu de la el), pana cand l-am facut sa se uite dezgustat la mine, ceea ce pentru mine este, totusi, mai tolerabil decat real amenintator, deoarece sunt de mult obisnuit sa se uite destui oameni la mine si chiar destul de des in acest fel...desi stiu ca rezultatul final poate fi destul de posibil taiatul cracii de sub propriile mele picioare.

Desigur ca, in mod realist, a fost o simpla criza obisnuita de gelozie din cauza ca ma dusesem cu Nelson la cinema ca sa vad filmul operei Don Giovanni. Insa eu, TOTUSI, desi oi fi depus cateva juraminte in viata mea, in clipa asta NU ma aflu sub incidenta vreunui contract de loialitate fata de absolut nimeni, sau nimic, (nici macar de nivel de organizatie sau institutie), nici macar la nivel de promisiune orala, daramite de fidelitate, (contract de fidelitate de acest fel, in mod cat se poate de realist eu personal NE avand de gand sa semnez niciodata, si nici macar nu doar pt. ca e ceva total nerealist si cu sanse nule de implementare, si nici macar deoarece mie in general nu imi face placere sa incalc contracte clare la care am consimtit, dar efectiv deoarece mie personal nu imi face nici o placere sa depun efortul necesar ruperii vreunui contract).

Asa ca acum am reusit sa-l fac si pe singurul posibil norvegian din Norvegia care inca nu se uita dezgustat la mine sa ma priveasca in acest fel, si nu doar simplu dezgustat, dar si cu efectiva lehamite. Eram deja aproape 100 % SIGUR ca nu voi fi tocmai eu acea exceptie care sa "salveze" imaginea Romaniei fata de restul Europei geografice. Asa ca efectiv l-am lasat sa ma scuipe cu privirea in fata un timp cat se poate de indelungat, pana cand a obosit si el de atata lehamite, sau i s-a facut foame, deoarece venise ora sacrosancta a pauzei de masa, si orice norvegian este educat in mod expert organizat incepand de la varsta frageda de numai 1 an sa fie cat mai respectuos fata de indatorirea de a urma cu cea mai mare constiinciozitate pauzele de relaxare obligatorii din timpul orelor de serviciu.

Nu mai zic ca ochii aia initial blanzi binevoitori de culoarea cian verde-albastra s-au facut albastru petrol de ura si de manie, de acum ma doare capul aproape la nivel de deochi...desi stiu din experienta ca pe mine nu ma deoache decat ochii albastri spalaciti, de obicei provenind de la persoane slabe, pitice, si uscate, de sex feminin, de varsta indeterminat mijlocie. Sunt efectiv heart-broken...mai mult din cauza dezamagirii fata de propria mea incompetenta si slabiciune de caracter, dar si din cauza dezamagirii fata de acest originar norvegian caruia chiar ii dadusem benefit of the doubt, si de care chiar eram indragostit...si poate ca inca mai sunt si/sau oi mai fi un timp...dar poate doar daca-si cumpara lentile de contact de alta culoare...preferabil gri..ca sa nu imi mai fac probleme, cum mi-am facut toata viata, din cauza tuturor posibilelor nuante de albastru care efectiv nu au reusit sa se mentina constant la aceeasi nuanta initiala reflectata in ochii mei decat in cazul bunicului meu care STIU ca m-a iubit toata viata mea, pana cand a murit, chiar si destul de probabil chiar inca dinainte de a fi eu personal conceput, deoarece cu aceeasi ochi de exact aceeasi nuanta neschimbatoare a iubit-o si pe bunica si pe mama mea.

Da, efectiv asa e...sangele apa nu se face. Ca sa nu fiu inteles cumva, in mod dezgustator pentru MINE acum, total gresit, asta NU are absolut nimic de a face cu patriotismul, ci este in mod cat se poate de real si primitiv legat de familie, care efectiv poate fi de oriunde, si a existat de cu foarte mult timp inainte sa se inventeze tarile si patriotismul. Nu este realist sa cred ca eu voi avea vreodata copii, asa ca mie personal nu imi ramane decat sa ma ocup cu cultul stramosilor mei personali, ca un oriental ce sunt si eu, la urma urmei. LOL ! Si eu care il faceam pe Hector "pagan" ! Eu ce sunt ?

Karl-pe-jumatate-finlandezul a avut dreptate cand mi-a zis de prima oara, cand a dat ochii cu mine, nu la 13, atunci cand ne-am jucat in zapada, dar la 8 ani, atunci cand efectiv s-a holbat la mine si a inceput sa rada, "shamanule"...dupa care efectiv a ridicat piciorul lui incaltat cu gheata de tip bocanc si efectiv mi-a strivit unul din picioarele mele incaltat intr-un fel de botina ridicola de piele moale, calcandu-l de parca ar fi incercat sa striveasca o gaza. I-am zis si lui mama si lui tata in ziua aia ce mi se intamplase, dar nu aveau ce sa faca...eram musafiri si Karl era la el acasa. Drept care, 5 ani mai tarziu, m-am decis ca este mai etic din partea mea, decat sa-i port cumva ranchiuna pe viata din cauza unui minor incident diplomatic survenit, desigur, din motive de incompetenta juvenila bazata pe dificultati logistice temporare nesemnificative de tip misunderstanding lingvistic-cultural de comunicare internationala, mai bine e sa ma indragostesc de el.