Relatia mea cu voyeurismul- introducere

Daca tot nu m-am apucat inca de facut curat si ordine in apartament, initial amanand aceasta activitate pt dupa data propusa pt un posibil sfarsit al lumii, just in case se ivea situatia de a scapa de aceasta obligatie, si acum m-am decis sa las totul pe maine, am destul timp sa scriu si despre relatia mea cu voyeurismul. Pot mentiona de la bun inceput ca nu ma prea pasioneaza. De aia probabil nici nu ma omor dupa spectacolele de teatru oarecum experimental in care actorii chiar se straduie sa interactioneze cu mine personal, fie si indirect, si prefer punerile in scena cat mai clasic formale sau chiar inalt conventional formalizate, gen teatru kabuki sau opera, (desi preferabil balet, cu un simplu background muzical adecvat povestii respective, fara ca intepretii de opera adesea non-sexy sa-mi mai si cante, tolerabili astfel pt mine numai in spectacolele de opereta gen Broadway sau film muzical), care vor avea libertatea de expresie mai curand in costume, scenografie si alte amanunte predominant regizorale de mis-en-scene decat in interpretarea actorului si a relatiei lui cu mine ca spectator, ba chiar prefer cinematografia, deoarece introduce inca un geam semi-opac, (uneori chiar opac daca e un film horror si inchid ochii de spaima din timp in timp, sau daca e un film lipsit de suspans si opresc dvd-ul din cand in cand, ca sa ma ocup de alte treburi), in plus intre mine si interpreti. Desigur, vizionatul filmelor porno nu intra in activitatile de voyeurism propriu-zis, ci in activitatile de cinefilie generala.

Totodata, in ciuda faptului ca ma verific zilnic in oglinda destul de atent inainte de a iesi din casa sau de a primi musafiri, (chiar si daca ar fi mama sau tata, care m-au vazut deja in diverse haluri pana acuma, si pe care nu tin sa ii impresionez in mod deosebit prin felul in care arat, ci mai mult prin comportament, deoarece ei m-au considerat ff frumos din momentul in care au trecut peste socul initial ca aratam ca o maimuta atunci cand m-am nascut prematur, si chiar ma asigura de fiecare data de cate ori ma intalnesc cu ei in mod spontan si cat se poate de credibil, atat prin cuvinte cat si prin mimica si gesturi, ce bine arat), eu personal nu pierd prea multa vreme uitandu-ma la mine insumi in oglinda, deoarece imi este deosebit de evident ca cu cat ma uit mai mult exista sanse prea mari sa imi descopar vreo imperfectiune, pt ca pur si simplu daca ma uit asa fix la o imagine oarecare timp prea indelungat e imposibil sa nu imi oboseasca muschii oculari si sa nu incep sa am tulburari de perceptie vizuala. Din aceasta cauza nu ma pasioneaza prea mult nici decorurile interioare cu oglinzi pe toti peretii, inclusiv tavan, in dormitoare, sau in general a face sex in fata unor oglinzi, desi, daca se intampla sa fiu invitat intr-un asemenea decor, nu ma supar si incerc sa depun un mic efort de a-l pozitiona pe eventualul partener posibil mai voyeur decat mine astfel incat sa poata beneficia el cat mai bine de acel spectacol.

Eu sunt deosebit de atras de stimuli vizuali in legatura cu activitatile mele sexuale, (despre care scriu cu destul de mult entuziasm in aceasta clipa deoarece nu am mai facut sex in 2 de ceva vreme, si efectiv in clipa asta nici nu mai tin minte daca ultima oara a fost cu Gawain sau cu Bartek), de fapt sunt atras vizual mai mult imediat inainte sa incep sa fac sex, pt ca in general sexul oricum nu dureaza prea mult + nu sunt prea bun la multi-tasking, adica sa ma si uit contemplativ-admirativ, si in acelasi timp sa ma si concentrez atent sa indeplinesc corect ce trebuie sa fac, (iar daca ma aflu cumva in vreo pozitie in care nu trebuie sa fac nimic deosebit, de obicei inchid ochii oricum si incerc sa ma relaxez, rasufland chiar usurat ca nu trebuie sa fac nimica, decat poate sa fiu atent la ritm si eventual sa mai zic ceva gen "OK, da-i inainte tot asa", sau, mai rar, chiar posibile fragmente din expresia "te iubesc, frumosule, numai pe tine/numai tu...", daca se intampla sa am o relatie mai apropiata cu cineva caruia stiu ca ii face placere sa auda aceste lucruri). In general insa prefer acesti stimuli vizuali direct in fata ochilor mei, nu sa ma chinui sa-i descifrez in vreo oglinda, care, cine stie, poate adeseori fi si de calitate mai proasta, sau sa strice orice urma de romantism, daca e cumva si oarecum distorsionanta din cauza unghiului dintre suprafata reflectanta si linia privirii mele, plus uneori poate implica si efort de directie regizorala, adica sa ma chinui sa-i spun partenerului sa stea mai mult semi-profil stang, pt ca in general partea stanga a chipului cuiva arata mai bine decat partea drepta.

Am totodata un grad de ambivalenta in legatura cu relatiile de tip 3-way, in care este posibil sa se iveasca cateva momente de voyeurism, nu am incercat asa ceva decat de 2 ori oricum, (cu 2 baieti/barbati, desigur, pt ca daca ar fi fost cu un barbat si o femeie, mi-ar fi fost teama ca m-as fi simtit obligat sa fiu gentleman, si sa ma ocup mai mult de doamna, si in acelasi timp m-as fi simtit oarecum nesatisfacut in legatura cu neglijarea interesului meu principal, plus probabil m-as fi simtit mai mult ca sigur si gelos, iar cu 2 femei pt mine ar fi ceva de nivel de horror, ar fi ceva mult prea similar cu niste relatii de serviciu de care nici nu doresc sa-mi mai aduc aminte, sau chiar mai rau, un fel de munca de sclav la piramide, la galere, sau chiar la vreun canal). In mare, nu sunt sigur ca mi-am perfectionat tehnica indeajuns incat sa fiu sigur daca imi place asa ceva, deoarece eu daca vad ceva demonstrat pe viu si sunt invitat in cadrul acelei situatii sa incep sa particip si eu in mod mai concret, eu voi resimti in mod inevitabil un grad de anxietate in legatura cu competenta mea relativa fata de a altcuiva posibil mai expert decat mine, deci pot interveni momente de rivalitate si posibila competitivitate, si eu chiar ca nu sunt prea competitiv sau ambitios din fire, ba ma si fastacesc destul de usor daca mi se propune sa trec asa brusc de la un stadiu de observator la unul de executant, fara sa fi avut nici macar putin timp de efectuat, ca pregatire, cateva repetitii individuale, eventual pe unul sau chiar doua manechine de dimensiuni diferite, asa cum se face zilele astea, de exemplu, pregatirea pt cursurile de prim ajutor. Plus nici nu vreau sa ma gandesc la o posibila situatie in care unul din parteneri ar fi cu mult mai tanar, pt ca in acest caz precis s-ar lasa cu bataie, oricat de advers fata de violenta sunt, deoarece eu efectiv nu cred ca as suporta sa vad direct cu ochii mei oameni tineri, inca in formare pana chiar catre 25 de ani, fie neglijati, fie exploatati in mod excesiv nejustificat, sau, in general, tratati in mod mai putin decat ultra-super excelent si cu cea mai inalta echitabilitate, si probabil ca singura solutie pt a evita asa ceva ar fi sa fiu legat la ochi plus in niste chingi, pt ca am impresia ca oricum as tinde sa-mi asum o pozitie de statuie justitiara.



(...va urma...)