Azi noapte am visat ca am plecat in Romania, insa nu-mi facusem bagajele corect si lasasem in urma niste chestii pe care avusesem de gand sa le iau cu mine, printre care si o carte cu coperti moi cu un fond de culoare predominant bleu ciel si niste floricele galbene in partea stanga si inferioara a copertii din fata, care, desi erau destul de mici si gingase, parca semanau destul de mult cu painea oarecum horror-SF in forma de asteroid creata de Vladen, pe al carui blog ma uitasem inainte sa adorm, si prin urmare ma simtisem, in timp ce visam, vinovat, mai ales fata de tata, care era si el prezent pe acolo, (al meu personal fiind de obicei prezent la datorie in legatura cu intampinatul si preluatul meu de la vreun aeroport sau gara), pe post de figura autoritara pe care o visez destul de rar, fie ca ea apare sub infatisarea lui tata, fie sub alte infatisari reprezentativ-simbolice pt super-ego-ul meu executiv justitiar, ca de ex dl Ponta sau alt rege, presedinte sau prim ministru, floricelele in forma de paine la randul lor fiind, cred, reprezentativ-simbolica nu atat pt dragoste si hrana parinteasca, (mai ales ca eu, cam nepasator in legatura cu diverse mirosuri si arome, fie de flori fie de mancare, plus ingust-opac gastronomic la diverse ingestii, nu prea asociez de obicei hrana, ci mai degraba poate o atingere de tip adiere, mangaiere, sau imbratisare, in general simtul tactil, cu afectiunea), ci, deoarece visam probabil si in lb engleza, mai degraba pt argoticul bread/bani, ai caror rost, ca si probabil cel al florilor decorative, pare a fi teoretic oarecum neclar si inca dezbatut, iar culoarea bleu ciel suspectez ca era reprezentativ-simbolica pt un posibil Paradis pierdut, desigur lasat de mine, prin adevarata neglijenta personala, ca intotdeauna, in urma.
L-am visat parca la un moment dat si pe proprietarul apartamentului meu din Norvegia, desi fata de asta nu stiu daca aveam de ce sa ma simt vinovat pt ca, desi are parul blond-murdar ca un posibil inger cazut, totusi nu prea cred, sau, mai bine zis, nu prea vreau sa cred ca era reprezentativ-simbolic pt un posibil proprietar ahtiat dupa suflete de oameni, ca totusi i-am platit deja chiria pe ianuarie, si, desi desigur astronomica, (orasul in care locuiesc momentan reusind sa sara de la pozitia 8 la pozitia 4 din lume de cand m-am mutat eu aici relativ nu atat la diverse standarde de trai, de gen aglomerare, calitatea aerului sau cea a scolilor publice, sau chiar tristete sau fericire, ci la costul vietii zilnice pt expatriati, ne mai fiind intrecut acum decat de vreo 2 orase japoneze si, desigur, de Oslo, care iese de mult invincibil intre primii 3 pe orice podiu de concurs de acest gen), parca nu e totusi chiar atat de mare, adica stiu sigur ca putea sa fie si mai rau, mai ales ca eu personal de altfel ma aflu in mod deosebit de des, de cand pot tine minte, de-a lungul vietii mele, indiferent de locatie, in destul de multe situatii in care aproape orice "putea sa fie si mai rau", fie ca evaluam eu personal acea situatie, fie ca o evaluau niste economisti cu adevarat experti, inclusiv pe economie comportamentala umana, ca, de ex, tata, (adept teoretic al ideilor scolii lui Milton Friedman de la Chicago, combinate eclectic, vrand nevrand, si cu elemente din scoala lui Karl Marx din centrul planiglobului, oricare ar fi continentul pozitionat in acel centru), sau mama, (fan entuziast al ideilor scolii lui John Maynard Keynes din UK, el avand in mai toate poll-urile un succes de popularitate in cadul publicului larg mai mare decat Friedman, desi totusi revista de popularizare si infotainment de specialitate The Economist l-a numit pe acesta din urma "cel mai influent economist al celei de-a doua jumatati a sec 20, posibil al intregului secol 20").
13 kommentarer:
Ca o simpla observatie, tu chiar ai plecat din Romania :)))
Pai titlul e Am visat ca am plecat in Romania, (adica de aici de unde sunt catre Romania), nu "din" Romania. Sau...nu stiu de fapt ce voiai sa zici.
Si eu am vise ciudate in ultima vreme. Neplacute, tensionate.
Eu visez foarte des chestii legate de ceea ce citesc pe bloguri. :))
Rudolph, sa ai un Craciun frumos, sa te distrezi alaturi de musafirii pe care ii astepti!
Era posibil sa visezi prima parte din Simfonia destinului.
Pai desi am avut un sentiment de anxietate in cadrul acestui vis, ceea ce mie mi se intampla mai rar, daca sunt stressat sau daca mananc ceva aiurea, visul in sine nu mi se pare ciudat de loc, ba chiar ff banal. In cazul acestui vis pot sa si spun ca bausem vreo 3 cafele in ziua respectiva inainte de a-l avea, ceea ce pt mine e mult.
Dar mie imi place sa povestesc despre vise, de aia am scris despre el.
Da, si eu am remarcat ca daca petrec mult timp on-line, mai ales inainte de culcare, si mai ales concentrat sa citesc si sa comentez, nu doar asa daca surfez intr-o doara, am mai visat chestii cu imagini legate de bloguri.
Multumesc pt urare.
Nu cred in vise premonitorii, decat in masura in care ele pot procesa anxietati despre preocupari curente, si in acest fel pot fi chiar iluminatoare asa la nivel intuitiv, in genul in care de ex cineva care se straduie sa rezolve o problema matematica sau stiinfica si ii apare raspunsul in vis. Si eu chiar eram preocupat de statistici daca tot am mentionat ranguri de orase si locuri gepgrafice mai sus, chiar petrecusem ceva vreme uitandu-ma la niste statistici inainte sa adorm. Da, in acest sens, cred ca statisticile ne pot ajuta destul de bine sa prezicem viitorul. Si eu ar trebui sa ma bazez mai des pe statistici cand iau decizii de viata personala, nu doar asa legate de serviciu, dar adevarul e ca mi-e lene sa le studiez prea des, sau tot aman studierea lor pana in ultima clipa sau pana cand deja e prea tarziu. Cred in acest sens ca maj oamenilor fac la fel si de aia mai nimeni nu invata din greselile trecute sau mai ales din istorie in legatura cu viata lor personala, desi la serviciu chiar se pot descurca destul de bine ca strategi sau ca prezicatori de destine de oameni, unii chiar de meserie, adica profesionisti de acest gen.
Dar la mine destinul a inceput in 1980, deci prima parte din "simfonia" lui a fost interpretata mai de mult, acum suntem undeva prin actul sau opus 3 deja, sau miscarea a 6-a...sorry nu stiu cum se cheama capitolele si/sau subcapitolele unei simfonii.
Nu intentionam ca painea mea sa induca stresuri de natura asta. Da' esti sigur ca n-ai baut bere prea tarziu seara? Cica ar induce cosmaruri. Eu am facut un fel de test pe mine, adica am fost atent la paramentrul asta si in cazul meu e statistic semnificativ.
A, nu era cred ca poza acelei paini a fost un factor de cauzalitate, aia cred ca doar a aparut asa ca element oarecare, ca daca nu as fi vazut-o, cred ca ar fi aparut un alt simbol echivalent.
Nu bausem bere, ci mai rau, mancasem pizza si cafea de tip espresso cu lapte ! Eu de obicei beau espresso sau cafea doar simple, dar avusesem in casa o cutie din asta cu lapte de la Starbucks, (pe care o cumparasem o data de la supermarket dupa ce intr-adevar bausem 2 beri), si mi-a fost mila sa-l arunc, asa ca l-am baut atunci o data cu pizza.
Da cam inteleg, mie doar gandul la pizza imi provoaca cosmaruri. Cred ca doar daca as fi naufragiat as vrea pizza. Adica da, o mananc daca altceva nu e ca sa nu fac nazuri sa se supere femeia ce a gatit-o, dar daca ar fi dupa mine nu as manca niciodata. Niciodata nu poftesc la ea. Bleah.
Laptele in schimb imi place enorm de tare.
Mie pizza imi place daca e asa de cca max 4 ori pe an si nu imediat inainte de culcare ! Laptele nu pot sa-l sufar, decat ff rar cu corn flakes. Nu am intoleranta la lactoza, dar pur si simplu nu mi-a placut niciodata de cand eram mic ! Probabil ca atunci cand eram bebelus ff mic l-oi fi baut asa obligat, dar cred ca imi pare chiar bine ca nu am amintiri din acea perioada ! Tin minte ca atunci cand aveam intre 5 si 8 ani, mama se mai chinuia sa-mi ofere lapte cu cacao din cand in cand, insa de cele mai multe ori o refuzam si cu asta, iar cand nu o refuzam pur si simplu muiam biscuiti in el si mancam biscuitii, dar 3/4 din cacao o lasam in cana !
Send en kommentar